Language of document : ECLI:EU:F:2010:167

HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE
(Camera a treia)

15 decembrie 2010


Cauza F‑14/09


Ana Maria Almeida Campos și alții

împotriva

Consiliului Uniunii Europene

„Funcție publică — Funcționari — Promovare — Exercițiul de promovare 2008 — Evaluare comparativă a meritelor între administratorii repartizați în posturi de lingviști și administratorii repartizați în posturi cu caracter general”

Obiectul:      Acțiune formulată în temeiul articolelor 236 CE și 152 EA, prin care doamna Almeida Campos și alți patru funcționari ai Consiliului solicită anularea, pe de o parte, a deciziilor Consiliului prin care se refuză înscrierea pe listă a funcționarilor promovați în gradul AD 12 în temeiul exercițiului de promovare 2008 și, pe de altă parte, a deciziilor de promovare în gradul AD 12 a funcționarilor grupului de funcții AD care au alte atribuții decât cele lingvistice

Decizia:      Anulează deciziile prin care Consiliul a refuzat promovarea în gradul AD 12 în cadrul exercițiului de promovare 2008. Respinge în rest cererea introductivă. Consiliul Uniunii Europene suportă toate cheltuielile de judecată.


Sumarul hotărârii


1.      Funcționari — Acțiune — Reclamație administrativă prealabilă — Identitate de obiect și cauză

(Statutul funcționarilor, art. 90 și 91)

2.      Funcționari — Promovare — Analiză comparativă a meritelor — Modalități — Puterea de apreciere a administrației — Limite — Respectarea principiului egalității de tratament

(Statutul funcționarilor, art. 45 alin. (1); Regulamentul nr. 723/2004 al Consiliului)


1.      Regula concordanței dintre reclamație și cererea introductivă nu este încălcată decât dacă acțiunea în justiție modifică obiectul reclamației sau cauza sa, această ultimă noțiune, „cauză”, trebuind să fie interpretată în sens larg. Potrivit unei astfel de interpretări, în privința concluziilor în anulare, prin „cauza litigiului” trebuie să se înțeleagă contestarea de către reclamant a legalității interne a actului atacat sau, alternativ, contestarea legalității sale externe.

Or, întrucât reclamanții au contestat în reclamațiile formulate legalitatea internă a actelor atacate în cadrul acțiunii lor, un motiv care vizează contestarea legalității interne a actelor menționate este de asemenea admisibil.

(a se vedea punctul 28)

Trimitere la:

Tribunalul Funcției Publice: 1 iulie 2010, Mandt/Parlamentul European, F‑45/07, punctele 119 și 120


2.      Din termenii articolului 45 alineatul (1) din statut rezultă expres că, în cadrul unei proceduri de promovare, autoritatea împuternicită să facă numiri este obligată să efectueze alegerea pe baza unei evaluări comparative a meritelor funcționarilor care au vocație la promovare.

Deși autoritatea împuternicită să facă numiri dispune de competența statutară de a efectua o astfel de analiză potrivit procedurii sau metodei pe care o consideră cea mai potrivită, o astfel de competență este limitată de necesitatea de a efectua analiza respectivă cu atenție și cu imparțialitate, în interesul serviciului și conform principiului egalității de tratament. În practică, această analiză trebuie să fie realizată pe bază de egalitate și pe baza unor surse de informații și de date comparabile.

În plus, articolul 45 alineatul (1) din statut, care impune autorității împuternicite să facă numiri să realizeze o analiză comparativă a meritelor funcționarilor care au vocație la promovare, presupune că o astfel de analiză vizează toți funcționarii promovabili, indiferent de atribuțiile pe care le au. Astfel, o asemenea cerință este atât expresia principiului egalității de tratament a funcționarilor, cât și a celui privind vocația lor la carieră.

În cadrul unei proceduri de promovare care cuprinde două etape succesive, mai întâi, o primă etapă care constă într‑o analiză prealabilă, efectuată de două comisii consultative de promovare distincte, a meritelor administratorilor care au atribuții lingvistice și ale celor care au alte atribuții, apoi, o a doua etapă, bazată pe o analiză comparativă efectuată de autoritatea împuternicită să facă numiri a meritelor administratorilor care fac parte din unul și, respectiv, din celălalt grup, prima etapă a procedurii de promovare, și anume examinarea prealabilă efectuată de două comisii consultative distincte de promovare a meritelor celor două grupuri de administratori, având în vedere specificitatea sarcinilor atribuite primilor în raport cu cele atribuite celorlalți, o astfel de analiză, destinată numai să furnizeze autorității împuternicite să facă numiri informații privind numirea funcționarilor care urmează a fi promovați, nu se poate opune unei analize comparative bine înțelese a meritelor candidaților, ci, dimpotrivă, contribuie la respectarea principiului bunei administrări.

În schimb, în ceea ce privește a doua etapă a procedurii de promovare, și anume examinarea de către autoritatea împuternicită să facă numiri a meritelor funcționarilor promovabili, Regulamentul nr. 723/2004, modificând statutul și Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene, a pus capăt distincției operate anterior între posturile de natură nelingvistică ocupate de funcționarii din categoriile A‑D și posturile de natură lingvistică ocupate de funcționarii din categoria LA și a creat o nouă structură a carierei, care cuprinde două grupe de funcții, și anume grupa de funcții asistenți (AST), destinată să înlocuiască vechile categorii C și B, și grupa de funcții administratori (AD), care are vocația să înlocuiască fosta categorie A, precum și cadrul lingvistic LA. Astfel, întrucât legiuitorul a înțeles să contopească într‑un grup de funcții unic toți administratorii, indiferent că au atribuții lingvistice sau alte atribuții, îi revine autorității împuternicite să facă numiri, competentă pentru a decide în legătură cu numirile, să facă o analiză comparativă unică a meritelor pentru toți administratorii promovabili în gradul AD 12.

(a se vedea punctele 29‑31 și 33‑35)

Trimitere la:

Curte: 1 iulie 1976, de Wind/Comisia, 62/75, Rec., p. 1167, punctul 17

Tribunalul de Primă Instanță: 30 noiembrie 1993, Tsirimokos/Parlamentul European, T‑76/92, Rec., p. II‑1281, punctul 21; 9 aprilie 2003, Tejada Fernández/Comisia, T‑134/02, RecFP, p. I‑A‑125 și II‑609, punctul 41; 13 iulie 1995, Rasmussen/Comisia, T‑557/93, RecFP, p. I‑A‑195 și II‑603, punctele 20 și 21; 19 martie 2003, Tsarnavas/Comisia, T‑188/01-T‑190/01, RecFP, p. I‑A‑95 și II‑495, punctele 98 și 121