Language of document : ECLI:EU:F:2011:15

ORDONANȚA PREȘEDINTELUI TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE

15 februarie 2011


Cauza F‑104/10 R


Mario Alberto de Pretis Cagnodo și Serena Trampuz de Pretis Cagnodo

împotriva

Comisiei Europene

„Funcție publică — Procedura măsurilor provizorii — Cerere de suspendare a executării — Urgență — Lipsă”

Obiectul:      Cerere formulată în temeiul articolelor 278 TFUE și 157 EA, precum și al articolului 279 TFUE, aplicabil Tratatului CEEA în temeiul articolului 106a din acesta, prin care domnul de Pretis Cagnodo și soția sa, doamna Trampuz de Pretis Cagnodo, solicită suspendarea „procedurii de recuperare silită” a sumelor corespunzătoare cheltuielilor de spitalizare a doamnei Trampuz de Pretis Cagnodo

Decizia:      Respinge cererea de măsuri provizorii. Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.


Sumarul ordonanței


1.      Procedură privind măsurile provizorii — Suspendarea executării — Măsuri provizorii — Condiții de acordare — „Fumus boni iuris” — Urgență — Caracter cumulativ — Evaluare comparativă a tuturor intereselor în cauză — Ordine de examinare și mod de verificare — Putere de apreciere a judecătorului delegat cu luarea măsurilor provizorii

[art. 278 TFUE și 279 TFUE; Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, art. 102 alin. (2)]

2.      Măsuri provizorii — Suspendarea executării — Condiții de acordare — Prejudiciu grav și ireparabil — Sarcina probei — Prejudiciu exclusiv pecuniar

[art. 278 TFUE; Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, art. 102 alin. (2)]

3.      Măsuri provizorii — Condiții de admisibilitate — Cerere introductivă — Cerințe de formă — Indicarea motivelor care justifică la prima vedere dispunerea măsurilor solicitate

[art. 278 TFUE și 279 TFUE; Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, art. 35 alin. (1) lit. (d) și art. 102 alin. (2) și (3)]

1.      Potrivit articolului 102 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, cererile de măsuri provizorii trebuie să indice, între altele, împrejurările care determină urgența, precum și motivele de fapt și de drept care justifică la prima vedere dispunerea măsurii provizorii solicitate.

Condițiile privind urgența și aparența temeiniciei cererii (fumus boni iuris) sunt cumulative, astfel încât o cerere de măsuri provizorii trebuie respinsă în cazul în care una dintre aceste condiții nu este îndeplinită. Judecătorul delegat cu luarea măsurilor provizorii efectuează de asemenea, dacă este cazul, evaluarea comparativă a intereselor prezente în cauză.

În plus, în cadrul acestei examinări de ansamblu, instanța care soluționează cererea de măsuri provizorii dispune de o largă putere de apreciere și are libertatea de a determina, în lumina particularităților speței, modul în care diferitele condiții trebuie verificate, precum și ordinea examinării acestora, în măsura în care nicio normă de drept comunitar nu îi impune o schemă de analiză prestabilită pentru aprecierea necesității de a lua unele măsuri provizorii.

(a se vedea punctele 15‑17)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 10 septembrie 1999, Elkaïm și Mazuel/Comisia, T‑173/99 R, punctul 18; 9 august 2001, De Nicola/BEI, T‑120/01 R, punctele 12 și 13

Tribunalul Funcției Publice: 31 mai 2006, Bianchi/ETF, F‑38/06 R, punctele 20 și 22


2.      Caracterul urgent al unei cereri de măsuri provizorii trebuie apreciat în raport cu necesitatea de a statua cu titlu provizoriu, pentru a evita cauzarea unui prejudiciu grav și ireparabil părții care solicită măsurile provizorii, cu precizarea că, cu excepția unor circumstanțe excepționale, un prejudiciu de natură pecuniară nu poate să fie considerat ireparabil sau chiar dificil reparabil, din moment ce, în general, acesta poate face obiectul unei compensații financiare ulterioare.

O măsură provizorie se justifică chiar și în cazul unui prejudiciu de natură pur pecuniară dacă rezultă că, în lipsa acestei măsuri, partea care o solicită s‑ar afla într‑o situație care i‑ar pune în pericol viabilitatea financiară, deoarece nu ar dispune de o sumă care să îi permită în mod normal să facă față tuturor cheltuielilor indispensabile pentru a‑și satisface necesitățile elementare până la momentul la care se va soluționa acțiunea principală.

Cu toate acestea, pentru a putea aprecia dacă pretinsul prejudiciu prezintă un caracter grav și ireparabil și, prin urmare, justifică suspendarea, cu titlu excepțional, a executării deciziei atacate, judecătorul delegat cu luarea măsurilor provizorii trebuie, în toate cazurile, să dispună de indicații concrete și precise, susținute prin înscrisuri detaliate care să demonstreze situația financiară a părții care solicită măsura provizorie și să permită aprecierea consecințelor care ar rezulta, după toate probabilitățile, din lipsa măsurilor solicitate.

În orice caz, partea care solicită suspendarea executării unei decizii atacate este cea care trebuie să facă dovada că nu poate aștepta soluționarea procedurii principale fără a avea de suferit un prejudiciu grav și ireparabil.

(a se vedea punctele 23‑26)

Trimitere la:

Curte: 22 ianuarie 1988, Top Hit Holzvertrieb/Comisia, 378/87 R, punctul 18; 18 octombrie 1991, Abertal și alții/Comisia, C‑213/91 R, punctul 18; 11 aprilie 2001, Comisia/Cambridge Healthcare Supplies, C‑471/00 P(R), punctul 113; 7 mai 2002, Aden și alții/Consiliul și Comisia, T‑306/01 R, punctul 94

Tribunalul de Primă Instanță: 2 aprilie 1998, Arbeitsgemeinschaft Deutscher Luftfahrt‑Unternehmen și Hapag‑Lloyd/Comisia, T‑86/96 R, punctele 64, 65 și 67; 16 iulie 1999, Hortiplant/Comisia, T‑143/99 R, punctul 18; 3 iulie 2000, Carotti/Curtea de Conturi, T‑163/00 R, punctul 8; 15 iunie 2001, Bactria/Comisia, T‑339/00 R, punctul 94; 18 octombrie 2001, Aristoteleio Panepistimio Thessalonikis/Comisia, T‑196/01 R, punctul 32; 15 noiembrie 2001, Duales System Deutschland/Comisia, T‑151/01 R, punctul 187; 3 decembrie 2002, Neue Erba Lautex/Comisia, T‑181/02 R, punctul 82; 13 octombrie 2006, Vischim/Comisia, T‑420/05 R II, punctele 83 și 84; 25 aprilie 2008, Vakakis/Comisia, T‑41/08 R, punctul 52


3.      În cazul invocării unui prejudiciu pecuniar, imaginea fidelă și globală a situației financiare a părții care solicită măsura provizorie trebuie să fie prezentată de către aceasta la momentul introducerii cererii de măsuri provizorii. Astfel, după cum rezultă din coroborarea articolului 35 alineatul (1) litera (d) și a articolului 102 alineatele (2) și (3) din Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, o cerere de măsuri provizorii trebuie să permită prin ea însăși pârâtei să își pregătească observațiile și judecătorului delegat cu luarea măsurilor provizorii, să se pronunțe cu privire la cerere, dacă este cazul, fără alte informații de sprijin, elementele esențiale de fapt și de drept pe care se întemeiază aceasta trebuind să reiasă chiar din textul cererii de măsuri provizorii.

(a se vedea punctul 28)

Trimitere la:

Curte: Aden și alții/Consiliul și Comisia, citată anterior, punctul 52

Tribunalul de Primă Instanță: 15 ianuarie 2001, Stauner și alții/Parlamentul European și Comisia, T‑236/00 R, punctul 34; 23 mai 2005, Dimos Ano Liosion și alții/Comisia, T‑85/05 R, punctul 37; 4 februarie 2010, Portugalia/Transnáutica și Comisia, T‑385/05 TO R, punctele 11‑13