Language of document : ECLI:EU:F:2010:170

ORDONANȚA PREȘEDINTELUI TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE

15 decembrie 2010


Cauzele conexate F‑95/10 R și F‑105/10 R


Eberhard Bömcke

împotriva

Băncii Europene de Investiții (BEI)

„Funcție publică — Personalul Băncii Europene de Investiții — Procedura măsurilor provizorii — Reprezentanți ai personalului — Demitere din oficiu — Fumus boni iuris — Lipsă”

Obiectul:      Cereri introduse, pe de o parte, în temeiul articolului 41 din Regulamentul personalului BEI și, pe de altă parte, în temeiul articolelor 278 TFUE și 157 EA, precum și al articolului 279 TFUE, aplicabil Tratatului CEEA în temeiul articolului 106a, prin care domnul Bömcke solicită, în primul rând, suspendarea deciziei BEI din 22 septembrie 2010 de constatare a expirării mandatului său de reprezentant al personalului ca urmare a absenței sale de peste patru luni consecutive, în al doilea rând, suspendarea deciziei BEI din 12 octombrie 2010, prin care se confirmă că mandatul său de reprezentant al personalului a expirat, precum și suspendarea alegerilor parțiale în comitetul pentru personal, destinate ocupării mandatului său rămas vacant și care trebuiau să se desfășoare între 1 și 8 decembrie 2010

Decizia:      Respinge cererile de acordare a măsurilor provizorii în cauzele conexate F‑95/10 R și F‑105/10 R. Amână pronunțarea cu privire la cheltuielile de judecată.


Sumarul ordonanței


1.      Procedură privind măsurile provizorii — Suspendarea executării — Măsuri provizorii — Condiții de acordare — Fumus boni iuris — Urgență — Caracter cumulativ — Evaluare comparativă a tuturor intereselor în cauză — Ordine de examinare și mod de verificare — Putere de apreciere a judecătorului delegat cu luarea măsurilor provizorii

[art. 278 TFUE și 279 TFUE; Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, art. 102 alin. (2)]

2.      Funcționari — Concediu medical — Reîncepere anticipată a exercitării atribuțiilor — Admisibilitate


1.      În cadrul unei proceduri privind măsurile provizorii, condițiile privind urgența și aparența legalității cererii (fumus boni iuris) sunt cumulative, astfel încât o cerere de acordare a măsurilor provizorii trebuie respinsă în cazul în care una dintre aceste condiții nu este îndeplinită. Judecătorul delegat cu luarea măsurilor provizorii realizează, dacă este cazul, punerea în balanță a intereselor din speță.

În cadrul acestei examinări de ansamblu, judecătorul delegat cu luarea măsurilor provizorii dispune de o largă putere de apreciere și are libertatea de a determina, în lumina particularităților speței, modul în care diferitele condiții trebuie verificate, precum și ordinea examinării acestora, în măsura în care nicio normă de drept comunitar nu îi impune o schemă de analiză prestabilită pentru aprecierea necesității de a lua unele măsuri provizorii.

(a se vedea punctele 45 și 46)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 10 septembrie 1999, Elkaïm și Mazuel/Comisia, T‑173/99 R, RecFP, p. I‑A‑155 și II‑811, punctul 18; 9 august 2001, De Nicola/BEI, T‑120/01 R, RecFP, p. I‑A‑171 și II‑783, punctele 12 și 13

Tribunalul Funcției Publice: 31 mai 2006, Bianchi/ETF, F‑38/06 R, RecFP, p. I‑A‑1‑27 și II‑A‑1‑93, punctele 20 și 22


2.      Nu se interzice unui agent aflat în concediu medical să reînceapă să își exercite atribuțiile anterior datei probabile a încetării incapacității, stabilită în certificatul medical care atestă această incapacitate, în cazul în care agentul respectiv consideră că este din nou în măsură să își exercite atribuțiile. Astfel, deși prezentarea unui certificat medical dă naștere prezumției că un agent este și rămâne în concediu medical în perioada menționată în certificatul medical, o astfel de prezumție nu este irefragabilă și rămâne posibil ca agentul vizat să dovedească reînceperea exercitării atribuțiilor anterior finalului incapacității stabilite prin certificatul respectiv.

Cu toate acestea, interesul serviciului impune ca situația administrativă a unui agent să fie lipsită de ambiguitate. Astfel, întrucât revenirea anticipată a agentului constituie un fapt nou pentru angajator, buna organizare a serviciului poate necesita adoptarea unor dispoziții de către acesta din urmă în legătură cu organizarea muncii.

Astfel, având în vedere interesul serviciului și imperativul de claritate a poziției administrative a agenților care decurge din acesta, nu este nerezonabil ca, în cazul unui agent care pretinde că și‑a reluat atribuțiile anterior finalului incapacității stabilite în certificatul medical pe care l‑a prezentat, angajatorul să refuze să repună în discuție forța probantă a acestui certificat dacă o astfel de reîncepere anticipată a exercitării atribuțiilor nu reiese fără echivoc din comportamentul agentului respectiv.

În această privință, nu se poate deduce în mod automat din simplul fapt că un agent este prezent ocazional în biroul său că a reînceput să își exercite atribuțiile, iar concediul său medical a luat sfârșit, astfel cum dovedește certificatul medical pe care l‑a prezentat.

Prin urmare, claritatea poziției administrative a unui agent poate fi invocată în mod legitim de o instituție pentru a solicita, dacă este cazul, ca un agent care dorește să reînceapă anticipat să își exercite atribuțiile să își informeze expres angajatorul în legătură cu o astfel de reîncepere. Aceasta poate fi invocată în mod legitim de instituție și pentru a impune ca, în ipoteza în care intervine o nouă incapacitate de muncă a agentului ulterior unei astfel de reînceperi a exercitării atribuțiilor, persoana interesată să prezinte angajatorului un nou certificat medical pentru a‑și justifica absența.

(a se vedea punctele 54‑58)