Language of document : ECLI:EU:F:2011:12

HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE
(Camera întâi)

15 februarie 2011


Cauza F‑76/09


AH

împotriva

Comisiei Europene

„Funcție publică — Securitate socială — Articolele 72 și 76a din statut — Dispoziții generale de aplicare — Situație de dependență — Soțul supraviețuitor al unui funcționar pensionar — Respingerea cererii de suportare integrală a cheltuielilor aferente unui infirmier și de acordare a unui ajutor financiar — Acțiune tardivă — Inadmisibilitate”

Obiectul:      Acțiune formulată în temeiul articolelor 236 CE și 152 EA prin care AH solicită anularea deciziei Comisiei, în calitate de autoritate împuternicită să facă numiri, din 22 iunie 2009 prin care i s‑a respins cererea de rambursare a cheltuielilor pentru îngrijire la domiciliu

Decizia:      Respinge acțiunea ca inadmisibilă. AH suportă totalitatea cheltuielilor de judecată.

Sumarul hotărârii


1.      Procedură — Cerere de sesizare a instanței — Cerințe de formă

[Statutul Curții de Justiție, art. 19 al treilea paragraf și anexa I, art. 7 alin. (1) și (3); Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, art. 35 alin. (1) lit. (e)]

2.      Funcționari — Acțiune — Reclamație administrativă prealabilă — Termene — Caracter de ordine publică

(Statutul funcționarilor, art. 90 și 91)

3.      Funcționari — Acțiune — Reclamație administrativă prealabilă — Noțiune

[Statutul funcționarilor, art. 90 alin. (2)]


1.      Potrivit articolului 35 alineatul (1) litera (e) din Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, cererea introductivă trebuie să cuprindă expunerea motivelor și a argumentelor de fapt și de drept invocate. Aceste elemente trebuie să fie suficient de clare și de precise pentru a‑i permite pârâtului să își pregătească apărarea, iar Tribunalului, să se pronunțe asupra acțiunii, dacă este cazul, fără alte informații. În vederea garantării securității juridice și a bunei administrări a justiției, este necesar, pentru ca o acțiune să fie admisibilă, ca elementele esențiale de fapt și de drept pe care aceasta se întemeiază să rezulte în mod coerent și comprehensibil din chiar textul cererii introductive.

Aceasta este situația cu atât mai mult cu cât, potrivit articolului 7 alineatul (3) din anexa I la Statutul Curții de Justiție, faza scrisă a procedurii în fața Tribunalului Funcției Publice nu cuprinde, în principiu, cu excepția unei decizii contrare a Tribunalului, decât un singur schimb de memorii.

În temeiul articolului 19 al treilea paragraf din Statutul Curții de Justiție, aplicabil procedurii în fața Tribunalului Funcției Publice potrivit articolului 7 alineatul (1) din anexa I la același statut, părțile, cu excepția statelor membre, a instituțiilor Uniunii, a statelor părți la Acordul privind Spațiul Economic European (SEE), precum și a Autorității de supraveghere a Asociației Europene a Liberului Schimb (AELS) menționate de acest acord trebuie să fie reprezentate de un avocat. Rolul esențial al acestuia din urmă, în calitate de auxiliar al justiției, este tocmai de a formula o argumentație în drept suficient de comprehensibilă și de coerentă care să stea la baza concluziilor din cererea introductivă, ținând seama tocmai de faptul că faza scrisă a procedurii în fața Tribunalului Funcției Publice nu cuprinde, în principiu, decât un singur schimb de memorii.

Din moment ce în cererea introductivă nu s‑a formulat niciun motiv și niciun argument în susținerea anulării deciziei atacate și nu s‑a menționat nici măcar dispoziția din statut pe care se întemeiază, aceasta nu îndeplinește, în mod vădit, condițiile minime de claritate și de precizie care să permită pârâtului să își pregătească apărarea, iar Tribunalului Funcției Publice, să se pronunțe asupra acestui capăt de cerere.

(a se vedea punctele 29‑33)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 28 aprilie 1993, De Hoe/Comisia, T‑85/92, punctul 20; 21 mai 1999, Asia Motor France și alții/Comisia, T‑154/98, punctul 42; 15 iunie 1999, Ismeri Europa/Curtea de Conturi, T‑277/97, punctul 29

Tribunalul Funcției Publice: 26 iunie 2008, Nijs/Curtea de Conturi, F‑1/08, punctul 25


2.      Termenul de trei luni pentru introducerea unei reclamații împotriva unui act care lezează, precum și termenul de trei luni pentru formularea unei acțiuni împotriva unei decizii explicite sau implicite de respingere a reclamației, prevăzute la articolele 90 și 91 din statut, sunt de ordine publică, nefiind la dispoziția părților și a instanței, întrucât au fost instituite în vederea asigurării clarității și a securității situațiilor juridice. Aceste termene trebuie considerate aplicabile în cazul oricărei contestări a unui act supus controlului instanței Uniunii, indiferent de natura lui.

(a se vedea punctul 35)

Trimitere la:

Curte: 4 februarie 1987, Cladakis/Comisia, 276/85, punctul 11

Tribunalul de Primă Instanță: 17 octombrie 1991, Offermann/Parlamentul European, T‑129/89, punctele 31 și 34; 8 martie 2006, Lantzoni/Curtea de Justiție, T‑289/04, punctele 40 și 41