Language of document : ECLI:EU:F:2011:64

HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE
(Camera întâi)

25 mai 2011


Cauza F‑22/10


Luis María Bombín Bombín

împotriva

Comisiei Europene

„Funcție publică – Funcționari – Concediu pentru interese personale – Concediu anual – Reportare a concediului – Funcționar ale cărui raporturi de muncă au încetat – Compensație financiară”

Obiectul:      Acțiune formulată în temeiul articolului 270 TFUE, aplicabil Tratatului CEEA potrivit articolului 106a din acesta, prin care domnul Bombín Bombín solicită anularea deciziei Comisiei de a‑i acorda, cu ocazia pensionării sale, o compensație financiară calculată pe baza unui sold de zile de concediu neefectuat de 29 de zile

Decizia:      Respinge acțiunea și reclamantul suportă toate cheltuielile de judecată.

Sumarul hotărârii

1.      Funcționari – Concedii – Concediu anual – Reportare pentru anul următor a tuturor zilelor din concediul neefectuat – Condiții

[Statutul funcționarilor, art. 1e alin. (2); anexa V art. 4 primul paragraf; Directiva 2003/88 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 7 alin. (1)]

2.      Funcționari – Concedii – Concediu anual – Încetare definitivă a raporturilor de muncă în urma unui concediu pentru interese personale – Compensație financiară pentru concediul neefectuat – Condiții de acordare

(Statutul funcționarilor, anexa V art. 4)

3.      Funcționari – Principii – Protecția încrederii legitime – Condiții – Fișă individuală de concediu nesemnată – Document care nu dă naștere încrederii legitime

1.      Chiar dacă, în temeiul articolului 4 primul paragraf din anexa V la statut, dreptul la concediu aferent unui an calendaristic trebuie, în principiu, să fie consumat în cursul anului respectiv, rezultă de asemenea din dispoziția menționată că un funcționar are dreptul să reporteze în anul următor toate zilele din concediul neefectuat în cursul unui an calendaristic în cazul în care nu a putut să își epuizeze concediul anual din motive impuse de cerințele de serviciu.

Pe de altă parte, și alte motive, chiar dacă nu sunt impuse de cerințele de serviciu, pot justifica o reportare a tuturor zilelor din concediul neefectuat, ținând seama de finalitatea urmărită de dreptul la concediul anual. Astfel stau lucrurile, în special, atunci când un funcționar, aflat în concediu medical în tot anul calendaristic sau într‑o parte din acesta, a fost lipsit din acest motiv de posibilitatea de a‑și exercita dreptul la concediu. Astfel, articolul 7 alineatul (1) din Directiva 2003/88 privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru, care este aplicabil funcționarilor, în conformitate cu articolul 1e alineatul (2) din statut, trebuie să fie interpretat în sensul că îi garantează unui funcționar care nu a putut să își exercite dreptul la concediul anual în cursul anului calendaristic din cauza unui concediu medical posibilitatea de a beneficia în mod efectiv de acest concediu anual ulterior respectivului an calendaristic.

În schimb, în cazul în care niciunul dintre motivele menționate mai sus, impuse de cerințele de serviciu sau nu, nu este de natură să justifice faptul că un funcționar nu și‑a putut epuiza concediul anual înainte de sfârșitul anului calendaristic în curs, perioada de concediu neefectuat reportată în anul următor nu poate depăși 12 zile.

(a se vedea punctele 27-29)

Trimitere la:

Curte: 20 ianuarie 2009, Schultz‑Hoff, C‑350/06 și C‑520/06, punctele 43 și 55; 10 septembrie 2009, Vicente Pereda, C‑277/08, punctele 22-25

Tribunalul Funcției Publice: 15 martie 2011, Strack/Comisia, F‑120/07, punctele 55-58

2.      Un funcționar care a beneficiat de un concediu pentru interese personale până la momentul pensionării sale nu are dreptul la o compensație financiară pentru mai mult de 12 zile de concediu neefectuat decât în cazul în care se dovedește că, în ajunul plecării sale în concediul pentru interese personale, nu își putuse epuiza concediul din motive impuse de cerințele de serviciu.

În această privință, faptul că unui funcționar i s‑a acordat un concediu pentru interese personale nu poate constitui un motiv de reportare a tuturor zilelor din concediul său neefectuat până la acea dată, întrucât concediul pentru interese personale i‑a fost acordat la cererea sa. În aceste condiții, zilele din concediul neefectuat de care persoana în cauză dispunea la momentul plecării sale au fost reportate în anii următori în limita de 12 zile prevăzută la articolul 4 din anexa V la statut.

(a se vedea punctele 30, 31 și 33)

3.      Dreptul de a invoca protecția încrederii legitime, care constituie unul dintre principiile fundamentale ale Uniunii Europene, aparține oricărui particular aflat într‑o situație din care reiese că administrația europeană, prin furnizarea unor asigurări precise, necondiționate și concordante, emise de surse autorizate și de încredere, l‑a determinat să nutrească speranțe întemeiate. În această privință, o fișă individuală de concediu, nesemnată, nu poate fi considerată ca fiind emisă de o sursă autorizată și suficient de fiabilă. În plus, chiar presupunând că acest document ar putea fi considerat ca fiind emis de o astfel de sursă, acesta nu ar putea demonstra că administrația a luat poziție în mod formal cu privire la reportarea în anii următori a tuturor zilelor din concediul neefectuat de un funcționar.

(a se vedea punctul 32)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 16 martie 2005, Ricci/Comisia, T‑329/03, punctul 79