Language of document : ECLI:EU:F:2011:68

ORDONANȚA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE

27 mai 2011


Cauzele conexate F‑5/11 R și F‑15/11 R


Peter Mariën

împotriva

Comisiei Europene (F‑5/11 R)

și

Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE) (F‑15/11 R)

„Funcție publică – Procedura măsurilor provizorii – Cerere de măsuri provizorii – Lipsa necesității pronunțării asupra cererii de suspendare a unei decizii”

Obiectul:      Cereri introduse în temeiul articolului 278 TFUE și 157 EA, precum și al articolului 279 TFUE, aplicabil Tratatului CEEA în temeiul articolului 106 bis, prin care domnul Mariën solicită, în speță, suspendarea deciziei din 11 ianuarie 2011 a șefului Delegației Uniunii Europene la Kabul (Afghanistan) prin care i s‑a solicitat să părăsească hotelul în care locuia în mod provizoriu pentru a se instala în complexul rezidențial securizat, recent construit pentru personalul delegației

Decizia:      Nu este necesară pronunțarea cu privire la concluziile de suspendare a deciziei din 11 ianuarie 2011, prin care șeful Delegației Uniunii Europene la Kabul (Afghanistan) a solicitat domnului Mariën să părăsească hotelul în care locuia în mod provizoriu pentru a se instala în complexul rezidențial securizat, recent construit pentru personalul delegației. Respinge în rest cererile de măsuri provizorii în cauzele conexate F‑5/11 R și F‑15/11 R. Amână pronunțarea cu privire la cheltuielile de judecată.

Sumarul ordonanței

1.      Procedură privind măsurile provizorii – Suspendarea executării – Măsuri provizorii – Condiții de acordare – Decizie în litigiu care și‑a epuizat efectele în cursul judecății – Cerere rămasă fără obiect – Nepronunțare asupra fondului

(art. 278 TFUE)

2.      Funcționari – Drepturi și obligații – Dispoziții particulare și derogatorii aplicabile funcționarilor repartizați într‑o țară terță – Punerea la dispoziție a unei locuințe de serviciu – Obligația de a‑și stabili reședința în locuința respectivă

[Statutul funcționarilor, anexa X, art. 5 alin. (1)]

1.      În cazul în care o decizie în litigiu și‑a epuizat efectele în cursul judecății, nu mai este necesar ca judecătorul delegat cu luarea măsurilor provizorii să se pronunțe asupra concluziilor de suspendare a acestei decizii, fără a se aduce astfel atingere deciziei care va fi pronunțată de instanța Uniunii cu privire la acțiunea principală, în raport cu interesul reclamantului de a solicita în continuare anularea, cu efect retroactiv, a deciziei în litigiu pentru perioada în care și‑a produs efectele.

(a se vedea punctele 39 și 42)

2.      Rezultă de la articolul 5 alineatul (1) anexa X din statut că obligația care revine unui membru al personalului de a‑și stabili reședința în locuința care i‑a fost pusă la dispoziție nu este condiționată de acordul persoanei interesate. În special, în cazul în care obligația este formulată de autoritatea competentă în termeni de alegere între două sau mai multe locuințe specifice, membrul personalului nu are dreptul de a impune în mod unilateral condițiile sau modificările pe care le dorește în legătură cu opțiunile disponibile.

(a se vedea punctul 40)