HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE
(Camera întâi)
20 septembrie 2011
Cauza F‑117/10
Barry Van Soest
împotriva
Comisiei Europene
„Funcție publică – Recrutare – Concurs – Condiții de admitere – Diplomă necesară – Noțiunea de diplomă care atestă încheierea unui nivel de învățământ secundar și care permite accesul la învățământul superior – Decizii ale juriului de concurs – Natura controlului exercitat de autoritatea împuternicită să facă numiri”
Obiectul: Acțiune introdusă în temeiul articolului 270 TFUE, aplicabilă Tratatului CEEA în temeiul articolului 106a din acesta, prin care domnul Van Soest solicită, cu titlu principal, anularea deciziei Comisiei de a nu îl recruta în pofida reușitei sale la concursul EPSO/AST/41/07
Decizia: Respinge acțiunea. Comisia suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de reclamant.
Sumarul hotărârii
1. Funcționari – Concurs – Comisie de evaluare – Independență – Limite – Adoptarea unor decizii nelegale – Obligațiile autorității împuternicite să facă numiri
2. Procedură – Cheltuieli de judecată – Sarcină – Luarea în considerare a cerințelor de echitate
(Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, art. 88)
1. În cadrul exercitării competențelor, autoritatea împuternicită să facă numiri este obligată să ia decizii lipsite de nelegalități. Așadar, aceasta nu poate fi obligată prin decizii ale unei comisii de evaluare din cadrul unui concurs a căror nelegalitate îi poate afecta, în consecință, propriile decizii. Prin urmare, atunci când o comisie de evaluare admite în mod eronat un candidat să concureze și ulterior îl clasează pe lista de rezervă, autoritatea împuternicită să facă numiri trebuie să refuze numirea acestui candidat printr‑o decizie motivată, care să permită instanței Uniunii să îi aprecieze temeinicia.
Astfel, din moment ce o comisie de evaluare din cadrul unui concurs a înscris în mod eronat pe lista de rezervă un candidat care nu deținea diploma solicitată în anunțul de concurs, autoritatea respectivă este obligată să pună capăt procedurii de recrutare a persoanei interesate.
(a se vedea punctele 24 și 25)
Trimitere la:
Curte: 23 octombrie 1986, Schwiering/Curtea de Conturi, 142/85, punctele 19 și 20
Tribunalul de Primă Instanță: 16 martie 2005, Ricci/Comisia, T‑329/03, punctul 35; 15 septembrie 2005, T‑306/04, Luxem/Comisia, punctul 23
2. În temeiul articolului 88 din Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, o parte, chiar dacă a avut câștig de cauză, poate fi obligată la plata, în tot sau în parte, a cheltuielilor de judecată în cazul în care conduita acesteia, inclusiv din perioada anterioară formulării cererii introductive, justifică acest lucru, în special în cazul în care a provocat celeilalte părți cheltuieli apreciate de Tribunal ca fiind nejustificate sau șicanatoare.
Dar aplicarea articolului menționat nu este limitată numai la această ipoteză. Astfel, atunci când un reclamant a fost inițial înscris de comisia de evaluare din cadrul unui concurs pe lista de rezervă a acestui concurs, înainte de a fi în cele din urmă informat de autoritatea împuternicită să facă numiri, după aproape un an, că nu poate fi recrutat întrucât nu îndeplinește condițiile de admitere privind titlurile sau diplomele necesare potrivit anunțului de concurs, faptul că comisia de evaluare a considerat că reclamantul îndeplinește aceste condiții explică posibilitatea ca persoana interesată să se îndoiască cu bună‑credință de legalitatea deciziei în litigiu și, drept urmare, să introducă o acțiune. În astfel de împrejurări, se impune obligarea instituției, care a avut câștig de cauză, la suportarea cheltuielilor de judecată efectuate de reclamant.
(a se vedea punctele 29 și 30)