Language of document : ECLI:EU:F:2011:196

HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE

(Camera întâi)

15 decembrie 2011

Cauza F‑9/11

Verónica Sabbag Afota

împotriva

Consiliului Uniunii Europene

„Funcţie publică – Funcționari – Evaluare – Promovare – Exercițiul de promovare 2010 – Lipsa raportului de evaluare”

Obiectul:      Acțiune introdusă în temeiul articolului 270 TFUE, aplicabil Tratatului CEEA în temeiul articolului 106a, prin care doamna Sabbag Afota, funcționară a Consiliului, solicită Tribunalului anularea raportului de evaluare întocmit în privința sa pentru perioada 1 ianuarie 2008-30 iunie 2009, precum și decizia Consiliului de a nu o promova în cadrul exercițiului de promovare 2010

Decizia:      Respinge acțiunea. Reclamanta suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, cheltuielile de judecată efectuate de Consiliu.

Sumarul hotărârii

1.      Funcționari – Acțiune – Acţiune îndreptată împotriva deciziei de respingere a reclamaţiei – Efect – Sesizarea instanței în privința actului contestat – Excepție – Decizie fără caracter confirmativ

(Statutul funcționarilor, art. 90 și 91)

2.      Funcționari – Promovare – Analiză comparativă a meritelor – Modalități – Luare în considerare a rapoartelor de evaluare – Dosar individual incomplet – Consecințe

(Statutul funcționarilor, art. 43 și 45)

3.      Funcționari – Promovare – Analiză comparativă a meritelor – Puterea de apreciere a administrației – Întindere – Elemente care pot fi luate în considerare

[Statutul funcționarilor, art. 45 alin. (1)]

4.      Funcționari – Promovare – Analiză comparativă a meritelor – Puterea de apreciere a administrației – Control jurisdicțional – Limite

(Statutul funcționarilor, art. 45)

5.      Funcționari – Promovare – Criterii – Merite – Luare în considerare a nivelului responsabilităților exercitate și a competențelor lingvistice – Întindere

(Statutul funcționarilor, art. 45)

6.      Funcționari – Promovare – Reclamaţia unui candidat care nu a fost promovat – Decizie de respingere – Obligația de motivare – Conţinut – Insuficienţa motivării – Regularizare în cursul procedurii contencioase – Condiție

[Statutul funcționarilor, art. 25 alin. (2), art. 45 și art. 90 alin. (2)]

1.      Din articolele 90 și 91 din statut rezultă că acțiunea unei persoane căreia i se aplică statutul îndreptată împotriva unei decizii a autorității împuternicite să facă numiri sau împotriva neadoptării de către această autoritate a unei măsuri impuse de statut este admisibilă numai dacă persoana în cauză a adresat în prealabil autorității împuternicite să facă numiri o reclamație și dacă aceasta a făcut, cel puțin parțial, obiectul unei respingeri explicite sau implicite.

Reclamația administrativă și respingerea acesteia, explicită sau implicită, fac astfel parte integrantă dintr‑o procedură complexă și nu constituie decât o condiție prealabilă pentru sesizarea instanței. În aceste condiții, acțiunea, chiar dacă este în mod oficial îndreptată împotriva respingerii reclamației, are ca efect sesizarea instanței cu privire la actul care lezează și împotriva căruia a fost depusă reclamația, cu excepția situației în care respingerea reclamației are un conținut diferit de cel al actului împotriva căruia a fost formulată. Astfel, o decizie explicită de respingere a unei reclamații poate, ținând seama de conținutul acesteia, să nu aibă un caracter confirmativ al actului contestat de reclamant. Această situație se regăsește atunci când decizia de respingere a reclamației conține o reexaminare a situației reclamantului, în funcție de elemente noi de drept și de fapt, sau atunci când respectiva decizie modifică sau completează decizia inițială. În aceste ipoteze, respingerea unei reclamații constituie un act supus controlului instanței, pe care aceasta îl ia în considerare pentru aprecierea legalității actului contestat, sau pe care îl consideră chiar un act care lezează ce se substituie actului contestat.

(a se vedea punctele 24 și 25)

Trimitere la:

Curte: 28 mai 1980, Kuhner/Comisia, 33/79 și 75/79, punctul 9; 17 ianuarie 1989, Vainker/Parlamentul European, 293/87, punctele 7 și 8

Tribunalul de Primă Instanță: 12 decembrie 2002, Morello/Comisia, T‑338/00 și T‑376/00, punctul 35; 10 iunie 2004, Eveillard/Comisia, T‑258/01, punctul 31; 14 octombrie 2004, Sandini/Curtea de Justiție, T‑389/02, punctul 49; 7 iunie 2005, Cavallaro/Comisia, T‑375/02, punctele 63-66; 25 octombrie 2006, Staboli/Comisia, T‑281/04, punctul 26

Tribunalul Uniunii Europene: 9 decembrie 2009, Comisia/Birkhoff, T‑377/08 P, punctele 50-59 și 64; 21 septembrie 2011, Adjemian și alții/Comisia, T‑325/09 P, punctul 32

2.      Raportul de evaluare constituie un element de apreciere indispensabil de fiecare dată când este luată în considerare cariera unui funcționar în vederea adoptării unei decizii privind promovarea sa.

Rezultă că o procedură de promovare este nelegală în cazul în care autoritatea împuternicită să facă numiri nu a putut efectua o analiză comparativă a meritelor candidaților pentru că rapoartele de evaluare ale unuia sau mai multora dintre ei au fost întocmite, din cauza administrației, cu mare întârziere.

O astfel de nelegalitate nu conduce totuși la sancțiune în împrejurarea în care lipsa raportului de evaluare poate fi compensată de existența altor informații privind meritele funcționarului. În plus, pentru anularea promovărilor nu este suficient ca dosarul unui candidat să fie nelegal întocmit sau incomplet, trebuie să se dovedească și că această împrejurare a putut avea o influență decisivă asupra procedurii de promovare.

(a se vedea punctele 42-44)

Trimitere la:

Curte: 18 decembrie 1980, Gratreau/Comisia, 156/79 și 51/80, punctele 22 și 24

Tribunalul de Primă Instanță: 19 septembrie 1996, Allo/Comisia, T‑386/94, punctul 38; Morello/Comisia, citată anterior, punctul 84 și jurisprudența citată; 8 martie 2006, Lantzoni/Curtea de Justiție, T‑289/04, punctul 62

3.      În temeiul articolului 45 alineatul (1) din statut, pentru acordarea unei promovări, autoritatea împuternicită să facă numiri ia în considerare, în vederea analizei comparative a meritelor funcționarilor promovabili, în special rapoartele referitoare la funcționari, utilizarea, în exercitarea atribuțiilor lor, a altor limbi decât limba a cărei cunoaștere aprofundată au dovedit‑o și, dacă este cazul, nivelul responsabilităților exercitate. Aceste trei elemente sunt cele în lumina cărora autoritatea împuternicită să facă numiri trebuie să efectueze examinarea comparativă a meritelor funcționarilor promovabili. Autoritatea menționată poate totuși, în subsidiar, în caz de egalitate a meritelor între funcționarii promovabili, în temeiul celor trei elemente prevăzute în mod expres la articolul 45 alineatul (1) din statut, să ia în considerare alte elemente, precum vârsta candidaților și vechimea lor în grad sau în serviciu.

Puterea largă de apreciere recunoscută astfel autorității împuternicite să facă numiri este limitată totuși prin necesitatea de a efectua o analiză comparativă a meritelor funcționarilor cu atenție și imparțialitate în interesul serviciului și în conformitate cu principiul egalității de tratament. În practică, această analiză trebuie să fie realizată pe bază de egalitate și pe baza unor surse de informații și de date comparabile.

(a se vedea punctele 53, 55 și 60)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 15 septembrie 2005, Casini/Comisia, T‑132/03, punctul 53 și jurisprudența citată

Tribunalul Funcției Publice: 7 noiembrie 2007, Hinderyckx/Consiliul, F‑57/06, punctul 45; 5 mai 2010, Bouillez și alții/Consiliul, F‑53/08, punctul 50

4.      Autoritatea împuternicită să facă numiri dispune, în scopul examinării comparative a meritelor funcționarilor candidați la promovare, de o largă putere de apreciere și controlul instanței Uniunii trebuie să se limiteze la problema dacă, având în vedere posibilitățile și mijloacele care au putut determina aprecierea administrației, aceasta s‑a menținut în limite necriticabile și nu a făcut uz de puterea sa în mod vădit eronat. Prin urmare, instanța nu poate substitui aprecierea autorității împuternicite să facă numiri cu propria sa apreciere privind calificările și meritele candidaților.

(a se vedea punctul 54)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: Casini/Comisia, citată anterior, punctul 52 și jurisprudența citată

5.      În ceea ce privește criteriul nivelului responsabilităților exercitate, în cadrul examinării comparative a meritelor funcționarilor promovabili, acest nivel nu poate fi determinat în principal de importanța atribuțiilor de management exercitate, întrucât un funcționar își poate asuma un nivel de responsabilitate ridicat fără a conduce numeroși subordonați și, invers, un funcționar poate conduce numeroși subordonați fără a exercita responsabilități deosebit de ridicate.

De asemenea, în ceea ce privește criteriul competențelor lingvistice, deși un funcționar subliniază că el cunoaște mai multe limbi de lucru, totuși, astfel cum rezultă din însuși textul articolului 45 din statut, utilizarea limbilor este cea care trebuie luată în considerare în vederea examinării comparative a meritelor, iar nu cunoașterea acelor limbi.

(a se vedea punctele 58 și 59)

Trimitere la:

Tribunalul Uniunii Europene: 16 decembrie 2010, Consiliul/Stols, T‑175/09 P, punctul 48

6.      Deși autoritatea împuternicită să facă numiri nu este obligată să își motiveze deciziile de promovare în privința funcționarilor nepromovați, este obligată în schimb să își motiveze decizia de respingere a reclamației unui funcționar nepromovat împotriva deciziei de nepromovare a sa, motivarea acestei decizii de respingere trebuind să coincidă cu motivarea deciziei împotriva căreia a fost îndreptată reclamația. Pe de altă parte, caracterul suficient al motivării trebuie apreciat în raport cu elementele esențiale ale argumentației la care răspunde instituția.

În această privință, în măsura în care autoritatea împuternicită să facă numiri a furnizat un început de motivare, pot fi aduse precizări suplimentare în cursul judecății.

(a se vedea punctele 62, 63 și 65)

Trimitere la:

Curte: 7 februarie 1990, Culin/Comisia, C‑343/87, punctul 13

Tribunalul de Primă Instanță: 3 octombrie 2006, Nijs/Curtea de Conturi, T‑171/05, punctul 42; 4 iulie 2007, Lopparelli/Comisia, T‑502/04, punctul 77

Tribunalul Funcției Publice: Hinderyckx/Consiliul, citată anterior, punctul 32