Language of document : ECLI:EU:F:2012:17

ORDONANȚA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE A UNIUNII EUROPENE

(Camera a treia)

13 februarie 2012

Cauza F‑123/11

Antonio Ayres de Abreu

împotriva

Comitetului Economic și Social European

„Funcție publică – Inadmisibilitate vădită – Reprezentare de către un avocat – Reclamant care are calitatea de avocat – Imposibilitate de reprezentare a reclamantului de către un avocat care nu este terț”

Obiectul:      Acțiune formulată în temeiul articolului 270 TFUE, aplicabil Tratatului CEEA în temeiul articolului 106a din acesta, prin care domnul Ayres de Abreu solicită în special anularea deciziei din 27 aprilie 2011 prin care Comitetul Economic și Social European (CESE) a hotărât trimiterea sa în concediu din oficiu

Decizia:      Respinge acțiunea ca vădit inadmisibilă. Reclamantul suportă propriile cheltuieli de judecată.

Sumarul hotărârii

Procedură – Cerere introductivă – Cerințe de formă – Cerere formulată fără asistarea de către un avocat – Reclamant având calitatea de avocat care are dreptul să pledeze în fața unei instanțe naționale – Irelevanță – Inadmisibilitate

[Statutul Curții de Justiție, art. 19 al treilea și al patrulea paragraf și articolul 21 primul paragraf; Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, art. 34 alin. (1) primul paragraf și art. 36]

Din articolul 19 al treilea paragraf din Statutul Curții de Justiție și în special din termenul „reprezentate”, precum și din articolul 34 alineatul (1) primul paragraf din Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice rezultă că, pentru a sesiza tribunalul menționat cu o acțiune, o parte, în sensul acestui articol, trebuie să recurgă la serviciile unui terț care trebuie să aibă dreptul să își exercite profesia în fața unei instanțe a unui stat membru sau a unui stat parte la Acordul privind Spațiul Economic European și că tribunalul menționat poate fi sesizat în mod legal numai printr‑o cerere introductivă semnată de acest terț. Întrucât nici Statutul Curții, nici regulamentul de procedură nu prevăd o derogare sau o excepție de la această obligație, prezentarea unei cereri introductive semnate chiar de reclamant, cu toate că acesta are profesia de avocat și are dreptul să pledeze în fața unei instanțe naționale, nu poate fi suficientă în scopul formulării unei acțiuni.

O astfel de neregularitate nu face parte dintre cele care pot fi îndreptate în temeiul articolului 36 din Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice și, prin urmare, face ca acțiunea să devină vădit inadmisibilă.

(a se vedea punctele 11-13, 16 și 17)

Trimitere la:

Curte: 5 decembrie 1996, Lopes/Curtea de Justiție, C‑174/96 P, punctele 8, 10 și 11; 27 noiembrie 2007, Diy‑Mar Insaat Sanayi ve Ticaret și Akar/Comisia, C‑163/07 P, punctele 25 și 26

Tribunalul de Primă Instanță: 13 ianuarie 2005, Sulvida/Comisia, T‑184/04, punctele 4 și 8

Tribunalul Funcției Publice: 30 octombrie 2008, Ortega Serrano/Comisia, F‑48/08, confirmată, în recurs, prin Ordonanța Tribunalului Uniunii Europene din 9 martie 2010, Ortega Serrano/Comisia, T‑583/08 P