Language of document : ECLI:EU:F:2012:81

HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE
A UNIUNII EUROPENE
(Camera a treia)

13 iunie 2012

Cauza F‑63/10

BL

împotriva

Comisiei Europene

„Funcție publică – Fost funcționar – Asigurări sociale – Accident – Încetarea procedurii de aplicare a articolului 73 din statut – Aplicarea în timp a baremului anexat la noua versiune a reglementării privind asigurarea împotriva riscurilor de boală profesională și de accident – Durata procedurii”

Obiectul: Acțiune introdusă în temeiul articolului 270 TFUE, aplicabil Tratatului CEEA în temeiul articolului 106a, prin care BL, fost funcționar al Comisiei Europene, solicită în special anularea deciziei din 28 octombrie 2009 prin care Autoritatea împuternicită să facă numiri (denumită în continuare „AIPN”) a încetat procedura inițiată în temeiul articolului 73 din Statutul funcționarilor Uniunii Europene (denumit în continuare „statutul”) și a stabilit la 6 % afectarea integrității sale fizice și psihice (denumită în continuare „AIFP”)

Decizia: Anulează decizia din 28 octombrie 2009. Obligă Comisia Europeană să îi plătească reclamantului suma de 2 500 de euro. Respinge în rest acțiunea. Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligată la plata cheltuielilor de judecată efectuate de BL.

Sumarul hotărârii

1.      Funcționari – Asigurări sociale – Asigurare pentru accident și boală profesională – Invaliditate – Indemnizație – Drept de a beneficia de plată – Condiții – Consolidarea tuturor leziunilor

[Statutul funcționarilor, art. 73; Reglementarea privind asigurarea împotriva riscurilor de boală profesională și de accident, art. 19 alin. (3)]

2.      Acte ale instituțiilor – Aplicarea în timp – Barem anexat la reglementarea privind asigurarea împotriva riscurilor de boală profesională și de accident a funcționarilor Uniunii – Aplicarea baremului în vigoare la data consolidării tuturor leziunilor – Aplicarea noului barem stabilit ulterior acestei date – Încălcare a principiului încrederii legitime

[Statutul funcționarilor, art. 73; Reglementarea privind asigurarea împotriva riscurilor de boală profesională și de accident, art. 30]

1.      Articolul 73 din statut prevede că funcționarul este „asigurat de la data începerii raporturilor de muncă” împotriva riscurilor de boală profesională și de accident. Această dispoziție prevede de asemenea că prestațiile care acoperă aceste riscuri îi sunt „garantate” funcționarului.

Cu toate acestea, deși legiuitorul Uniunii a instituit un sistem de asigurare împotriva riscurilor de accident și de boală profesională, instituțiile, acționând în temeiul articolului 73 alineatul (1) din statut, au făcut ca obținerea dreptului la prestațiile de asigurare în cauză și, prin urmare, plata acestora să depindă de respectarea unui anumit număr de condiții.

Astfel, în temeiul articolului 19 alineatul (3) din Reglementarea comună privind asigurarea împotriva riscurilor de boală profesională și de accident a funcționarilor, decizia de stabilire a gradului afectării integrității fizice și psihice nu poate să intervină decât după consolidarea leziunilor asiguratului, consolidarea fiind starea unei victime în care leziunile s‑au stabilizat într‑un mod în care nu mai par susceptibile de vindecare sau de ameliorare, iar un tratament nu mai este, în principiu, indicat decât pentru a evita o agravare. Aceasta înseamnă că dreptul la plata indemnizației prevăzute la articolul 73 alineatul (2) litera (c) din statut în caz de invaliditate permanentă parțială nu ia naștere decât la consolidarea tuturor leziunilor. De asemenea, doar începând cu această dată, asiguratul dispune de un drept de a i se stabili afectarea integrității fizice și psihice.

(a se vedea punctele 46-49)

Trimitere la:

Curte: 14 iulie 1981, Suss/Comisia, C‑186/80, punctul 15

Tribunalul de Primă Instanță: 21 mai 1996, W/Comisia, T‑148/95, punctul 36

Tribunalul Funcției Publice: 17 februarie 2011, Strack/Comisia, F‑119/07, punctul 88

2.      În cadrul unei proceduri inițiate în temeiul articolului 73 din Statutul funcționarilor Uniunii, întrucât situația asiguratului, în privința dreptului său de a i se stabili gradul afectării integrității fizice și psihice (AIFP), este constituită în întregime la momentul consolidării leziunilor, asiguratului trebuie, în principiu, să i se aplice baremul de evaluare a AIFP‑urilor în vigoare la data acestei consolidări.

Dacă s‑ar reține ca dată relevantă pentru stabilirea baremului de evaluare a AIFP‑urilor aplicabil data adoptării de către Autoritatea Împuternicită să facă Numiri a proiectului de decizie care stabilește gradul de AIFP a asiguratului și cuantumul sumei forfetare corespunzătoare, astfel cum rezultă din articolul 30 din noua versiune a reglementării comune privind asigurarea împotriva riscurilor de boală profesională și de accident a funcționarilor Uniunii, acest lucru ar putea conduce la aplicarea unor reguli diferite în cazul unor persoane a căror consolidare a leziunilor ar avea loc totuși în același moment, în funcție de gradul de celeritate de care ar fi făcut dovadă administrația cu ocazia soluționării dosarelor acestora, fără a exclude riscul arbitrariului.

Ținând seama de considerațiile care precedă, rezultă că, întrucât prevede că baremul care îi este anexat este aplicabil, în absența proiectului de decizie a Autorității Împuternicite să facă Numiri de stabilire a gradului de AIFP, asiguraților victime ale unui accident sau ale unei boli profesionale ale căror leziuni s-au consolidat înainte de data intrării sale în vigoare, și anume 1 ianuarie 2006, articolul 30 din reglementarea menționată vizează, în privința acestor asigurați, situații constituite în întregime sub imperiul baremului de evaluare a AIFP‑urilor anexat la vechea reglementare privind asigurarea. Articolul 30 din reglementare determină, prin urmare, în această privință, o aplicare retroactivă a baremului care îi este anexat.

Aplicarea baremului de evaluare a AIFP‑urilor anexat la noua versiune a reglementării amintite în cazul asiguraților care au fost victime ale unui accident sau ale unei boli profesionale înaintea intrării în vigoare, la 1 ianuarie 2006, a acestei reglementări și ale căror leziuni s-au consolidat înaintea acestei date a adus atingere în mod necesar încrederii legitime a acestor asigurați. Astfel, noua reglementare trebuie să fie declarată nelegală în măsura în care prevede aplicarea baremului care îi este anexat în cazul victimelor unui accident sau ale unei boli profesionale ale căror leziuni s‑au consolidat anterior intrării sale în vigoare.

(a se vedea punctele 50, 54, 56, 60 și 62)

Trimitere la:

Tribunalul Uniunii Europene: 18 octombrie 2011, Purvis/Parlamentul European, T‑439/09, punctele 39 și 40