Language of document : ECLI:EU:F:2012:88

HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE
A UNIUNII EUROPENE
(Camera a treia)

20 iunie 2012

Cauza F‑66/11

Alma Yael Cristina

împotriva

Comisiei Europene

„Funcție publică – Concurs general – Decizie a comisiei de evaluare din cadrul concursului de neadmitere a participării la probele de evaluare – Căi de atac – Acțiune în justiție introdusă fără a aștepta decizia cu privire la reclamația administrativă – Admisibilitate – Condiții specifice de admitere la concurs – Experiență profesională cerută”

Obiectul:      Acțiune formulată în temeiul articolului 270 TFUE, aplicabil Tratatului CEEA în temeiul articolului 106a din acesta, având ca obiect, pe de o parte, anularea deciziei comisiei de evaluare din cadrul concursului general EPSO/AST/111/10 de neadmitere a participării la probele de evaluare ale concursului menționat și, pe de altă parte, obligarea Comisiei la repararea prejudiciului pe care l‑ar fi suferit ca urmare a acestei decizii

Decizia:      Respinge acțiunea. Reclamanta suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligată la suportarea celor efectuate de Comisia Europeană.

Sumarul hotărârii

1.      Funcționari – Acțiune – Decizie a comisiei de evaluare a unui concurs – Reclamație administrativă prealabilă – Caracter facultativ – Introducere – Consecințe – Menținerea dreptului de a sesiza direct instanța Uniunii

(Statutul funcționarilor, art. 90 și 91)

2.      Funcționari – Concurs – Concurs pe bază de dosare și de examene – Condiții de admitere – Diplome depuse sau experiență profesională atestată – Apreciere de către comisia de evaluare – Control jurisdicțional – Limite

(Statutul funcționarilor, anexa III, art. 2 al doilea paragraf și art. 5)

1.      Atunci când un candidat eliminat contestă o decizie a unei comisii de evaluare din cadrul unui concurs, nu este în niciun mod necesar ca el să introducă o reclamație prealabilă împotriva deciziei pe care o contestă. În cazul în care un candidat se adresează totuși autorității împuternicite să facă numiri, un astfel de demers, oricare ar fi semnificația sa juridică, nu poate avea drept consecință privarea candidatului de dreptul său de a sesiza direct instanța și admisibilitatea unei acțiuni de acest fel în fața instanței nu poate fi supusă condiției încheierii procedurii precontencioase prevăzute la articolul 91 din statut, întrucât o asemenea condiție se aplică numai acțiunilor pentru care este obligatorie o reclamație administrativă.

În această privință, respectarea cerințelor de securitate juridică nu poate justifica aplicarea în cazul sesizării directe a instanței a unei condiții de admisibilitate care nu îi este proprie, fără a limita dreptul de care dispun candidații eliminați de a contesta direct în instanță o decizie a unei comisii de evaluare din cadrul unui concurs. În ceea ce privește respectarea principiului bunei administrări a justiției, cea mai bună modalitate de respectare a acestui principiu este soluționarea acțiunii directe cu care este sesizată instanța, fără a lua în considerare riscurile unei reclamații cu care nu este sesizată.

(a se vedea punctele 38, 40, 42, 50 și 51)

Trimitere la:

Curte: 30 noiembrie 1978, Salerno și alții/Comisia, 4/78, 19/78 și 28/78, punctul 10

Tribunalul de Primă Instanță: 20 iunie 1990, Burban/Parlamentul European, T‑133/89, punctul 17

2.      Comisia de evaluare din cadrul unui concurs are răspunderea de a aprecia, de la caz la caz, dacă experiența profesională pe care o invocă fiecare candidat corespunde nivelului impus prin anunțul de concurs. Comisia de evaluare dispune în această privință de o putere discreționară, în temeiul dispozițiilor din statut referitoare la procedurile de concurs, în ceea ce privește aprecierea atât a naturii și a duratei experienței profesionale anterioare a candidaților, cât și a raportului mai mult sau mai puțin strâns dintre aceasta și cerințele postului care trebuie ocupat. Astfel, în cadrul controlului său de legalitate, instanța Uniunii trebuie să se limiteze să verifice că exercitarea acestei puteri nu a fost afectată de o eroare vădită.

În această privință, comisia de evaluare din cadrul unui concurs, pentru a verifica dacă sunt îndeplinite condițiile de admitere, poate ține cont numai de indicațiile furnizate de candidați în actul lor de candidatură și de documentele justificative pe care trebuie să le depună în susținerea acestuia și nu este obligată în niciun mod să solicite candidaților furnizarea de înscrisuri suplimentare sau să efectueze ea însăși cercetări pentru a verifica dacă persoana interesată îndeplinește ansamblul condițiilor cuprinse în anunțul de concurs. Rezultă din dispozițiile articolului 2 al doilea paragraf din anexa III la statut că acestea oferă o simplă posibilitate comisiei de evaluare din cadrul unui concurs de a cere candidaților informații suplimentare atunci când are o îndoială privind conținutul unui înscris depus. Nu poate fi vorba, în această privință, despre transformarea în obligație a ceea ce legiuitorul a conceput drept simplă posibilitate a comisiei de evaluare din cadrul concursului.

(a se vedea punctele 67-69, 80 și 81)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 21 noiembrie 2000, Carrasco Benítez/Comisia, T‑214/99, punctele 71 și 78; 25 martie 2004, Petrich/Comisia, T‑145/02, punctul 37; 31 ianuarie 2006, Giulietti/Comisia, T‑293/03, punctele 65 și 66

Tribunalul Funcției Publice: 1 iulie 2010, Časta/Comisia, F‑40/09, punctele 58 și 67 și jurisprudența citată