ORDONANȚA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE A UNIUNII EUROPENE

(Camera întâi)

15 aprilie 2013

Cauza F‑1/12

Henrik Andersen

împotriva

Curții de Conturi a Uniunii Europene

„Funcție publică – Funcționari – Pensionare pentru invaliditate – Articolul 78 din statut – Acțiune în parte vădit inadmisibilă și în parte vădit neîntemeiată”

Obiectul:      Acțiune formulată în temeiul articolului 270 TFUE, aplicabil Tratatului CEEA în temeiul articolului 106a din acesta, prin care domnul Andersen solicită, în esență, anularea deciziei din 21 ianuarie 2011 a Secretarului general al Curții de Conturi a Uniunii Europene de respingere a cererii sale de compensare a pierderilor suferite ca urmare a pensionării sale și repararea de către Curtea de Conturi a prejudiciului menționat

Decizia:      Respinge acțiunea ca fiind în parte vădit inadmisibilă și în parte vădit neîntemeiată. Domnul Andersen suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligat să suporte cheltuielile efectuate de Curtea de Conturi a Uniunii Europene.

Sumarul ordonanței

Acțiune introdusă de funcționari – Acțiune în anulare neintrodusă în termen – Acțiune în despăgubire prin care se urmărește un rezultat identic – Inadmisibilitate

(Statutul funcționarilor, art. 90 și 91)

O cerere de despăgubiri nu este admisibilă atunci când reclamantul încearcă astfel să obțină un rezultat identic cu cel pe care i l‑ar fi oferit reușita unei acțiuni în anulare pe care a omis să o introducă în timp util.

Un funcționar urmărește să eludeze inadmisibilitatea motivului întemeiat pe nelegalitatea unei decizii de respingere a unei cereri de anulare atunci când faptele și motivele invocate pentru angajarea răspunderii instituției sunt aceleași precum cele care au făcut obiectul respectivei decizii de respingere împotriva căreia funcționarul nu a introdus o acțiune.

(a se vedea punctele 27, 29 și 35)

Trimitere la:

Curte: 14 februarie 1989, Bossi/Comisia, 346/87, punctul 32

Tribunalul Funcției Publice: 28 octombrie 2010, Cerafogli/BCE, F‑84/08, punctul 50