Language of document : ECLI:EU:F:2013:88

ORDONANȚA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE A UNIUNII EUROPENE

(Camera întâi)

25 iunie 2013

Cauza F‑28/12

Luigi Marcuccio

împotriva

Comisiei Europene

„Funcție publică – Cerere de eliminare a unei fraze din raportul medical – Accident sau boală profesională – Respingere implicită a cererii”

Obiectul:      Acțiune formulată în temeiul articolului 270 TFUE, aplicabil Tratatului CEEA în temeiul articolului 106a, prin care domnul Marcuccio solicită anularea deciziei prin care Comisia Europeană a refuzat să modifice conținutul unui raport medical întocmit în cadrul unei proceduri de recunoaștere a naturii accidentale a unui eveniment

Decizia:      Respinge acțiunea ca vădit inadmisibilă. Domnul Marcuccio suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligat să suporte cheltuielile de judecată efectuate de Comisia Europeană. Îl obligă pe domnul Marcuccio la plata către Tribunalul Funcției Publice a Uniunii Europene a sumei de 2 000 de euro.

Sumarul ordonanței

1.      Acțiune introdusă de funcționari – Act care lezează – Noțiune – Act pregătitor – Raport medical întocmit în cadrul unei anchete inițiate în temeiul articolului 20 din Reglementarea privind asigurarea riscurilor de accident și de boală profesională – Excludere

(Statutul funcționarilor, art. 90 și 91; Reglementarea privind asigurarea riscurilor de accidente și de boală profesională, art. 20)

2.      Procedură jurisdicțională – Cheltuieli de judecată – Cheltuieli nejustificate sau șicanatoare impuse Tribunalului Funcției Publice prin acțiunea abuzivă a unui funcționar

(Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, art. 94)

1.      Constituie acte sau decizii care pot face obiectul unei acțiuni în anulare numai măsurile care produc efecte juridice obligatorii de natură a afecta în mod direct și imediat interesele reclamantului, modificând în mod distinct situația juridică a acestuia.

Astfel, în cazul actelor sau al deciziilor care se elaborează în mai multe etape, în special prin intermediul unei proceduri interne, constituie act atacabil numai măsurile care stabilesc definitiv poziția instituției la terminarea acestei proceduri, iar nu și măsurile intermediare care au ca obiectiv să pregătească decizia finală.

În această privință, un raport medical întocmit în cadrul unei anchete inițiate în temeiul articolului 20 din Reglementarea comună privind asigurarea riscurilor de accident și de boală profesională ale funcționarilor trebuie considerat un act pur pregătitor al deciziei finale și nu constituie, analizat izolat, un act care lezează. În aceste condiții, cererea de modificare a unui astfel de raport nu poate fi considerată o cerere în sensul articolului 90 alineatul (1) din statut, a cărei respingere implicită ar fi susceptibilă de a face obiectul unei reclamații în temeiul articolului 90 alineatul (2) din statut și ulterior al unei acțiuni în temeiul articolului 91 din statut.

(a se vedea punctele 20, 21, 24 și 25)

Trimitere la:

Curte: 21 ianuarie 1987, Stroghili/Curtea de Conturi, 204/85, punctul 6

Tribunalul Funcției Publice: 13 decembrie 2006, Aimi și alții/Comisia, F‑47/06, punctul 58; 29 noiembrie 2007, Pimlott/Europol, F‑52/06, punctul 48; 29 februarie 2012, Marcuccio/Comisia, F‑3/11, punctul 39

2.      În temeiul articolului 94 din Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, dacă acesta din urmă a efectuat cheltuieli care ar fi putut fi evitate, în special dacă acțiunea este vădit abuzivă, acesta poate să oblige partea care le‑a provocat la restituirea integrală sau parțială a acestora, fără ca suma restituită să poată depăși 2 000 de euro.

Această dispoziție trebuie aplicată atunci când instanțele Uniunii Europene au constatat deja, de mai multe ori, că reclamantul a optat pentru calea contencioasă fără nicio justificare valabilă și când este evident că respectiva cauză se înscrie în prelungirea unui astfel de demers.

(a se vedea punctele 30 și 31)