Language of document : ECLI:EU:F:2012:173

HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE A UNIUNII EUROPENE

(Camera a treia)

5 decembrie 2012

Cauza F‑76/11

Diana Grazyte

împotriva

Comisiei Europene

„Funcție publică – Remunerație – Indemnizație de expatriere – Condiție prevăzută la articolul 4 alineatul (1) litera (b) din anexa VII la statut – Perioadă de referință de 10 ani – Momentul începerii – Momentul încetării – Neutralizare a perioadelor de serviciu efectuate pentru o organizație internațională – Aplicare prin analogie a dispozițiilor articolului 4 alineatul (1) litera (a) din anexa VII la statut”

Obiectul: Acțiune formulată în temeiul articolului 270 TFUE, aplicabil Tratatului CEEA în temeiul articolului 106a, prin care doamna Grazyte solicită în esență anularea deciziei Oficiului pentru Administrarea şi Plata Drepturilor Individuale (PMO) din 25 august 2010 de refuz al acordării indemnizației de expatriere în favoarea reclamantei

Decizia: Respinge acțiunea. Reclamanta suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligată la suportarea celor efectuate de Comisie.

Sumarul hotărârii

1.      Acțiune introdusă de funcționari – Competenţă de fond – Litigii de natură financiară în sensul articolului 91 alineatul (1) din statut – Noţiune – Acțiune prin care se urmărește obligarea unei instituții la plata indemnizației de expatriere – Includere

[Statutul funcționarilor, art. 91 alin. (1)]

2.      Funcționari – Acțiune introdusă de funcționari – Competenţă de fond – Litigii de natură financiară în sensul articolului 91 alineatul (1) din statut – Noţiune – Acțiune prin care se urmărește obligarea unei instituții la plata indemnizației de expatriere – Includere

[Statutul funcționarilor, anexa VII, art. 4 alin. (1) lit. (b); Regimul aplicabil celorlalți agenți, art. 21]

3.      Funcționari – Remunerație – Indemnizaţie de expatriere – Condiții de acordare – Agent temporar care are cetățenia statului membru de repartizare – Reședință obișnuită în afara acestui stat în perioada de referință – Determinarea momentului începerii perioadei menționate – Neutralizarea perioadelor de serviciu efectuate pentru un stat sau pentru o organizație internațională

[Statutul funcționarilor, anexa VII, art. 4 alin. (1) lit. (b); Regimul aplicabil celorlalți agenți, art. 21]

1.      Concluziile prin care se urmărește obligarea unei instituții la plata indemnizației de expatriere, precum și a unor dobânzi compensatorii trebuie considerate ca având același obiect ca și concluziile prin care este sesizat Tribunalul Funcției Publice în legătură cu decizia Oficiului pentru Administrarea și Plata Drepturilor Individuale de neacordare a indemnizației de expatriere persoanei interesate, întrucât, în litigiile de natură financiară, competența de fond conferită instanței comunitare prin articolul 91 alineatul (1) din statut o învestește cu sarcina de a oferi o soluție completă în litigiile cu care este sesizată, și anume, printre altele, de a se pronunța asupra tuturor drepturilor și obligațiilor agentului, sub rezerva posibilității de punere în sarcina instituției respective, sub controlul instanței, a executării unei anumite părți a hotărârii în condițiile precise stabilite de instanță.

(a se vedea punctul 25)

Trimitere la:

Curte: 18 decembrie 2007, Weißenfels/Parlamentul European, C‑135/06 P, punctul 67

2.      Dispozițiile articolului 4 alineatul (1) litera (b) din anexa VII la statut trebuie interpretate în sensul că, atunci când o persoană care solicită să beneficieze de indemnizația de expatriere a lucrat pentru mai multe agenții distincte, momentul la care încetează perioada de referință este cel al intrării în funcție a acestei persoane în cadrul agenției vizate, astfel cum este prevăzut în contractul de agent temporar în temeiul căruia se solicită beneficiul indemnizației de expatriere.

(a se vedea punctul 46)

Trimitere la:

Curte: 24 ianuarie 2008, Adam/Comisia, C‑211/06 P, punctele 38 și 39

3.      În ceea ce privește perioada de referință prevăzută la articolul 4 alineatul (1) litera (b) din anexa VII la statut, prin analogie cu dispozițiile articolului 4 alineatul (1) litera (a) din anexa VII la statut, orice perioadă în care o persoană a exercitat atribuții pentru un stat sau pentru o organizație internațională trebuie neutralizată, ceea ce înseamnă că faptul că a exercitat atribuții în serviciul unui stat sau într‑o organizație internațională nu privează persoana vizată de dreptul de a beneficia de indemnizația de expatriere, ci că momentul începerii perioadei de referință trebuie devansat, pentru a se verifica dacă aceasta a petrecut într‑adevăr zece ani în afara teritoriului european al statului a cărui cetățenie o are sau a avut‑o fără a lucra în acești zece ani pentru un stat sau pentru o organizație internațională.

Articolul 4 alineatul (1) litera (b) din anexa VII la statut nu conține nicio indicație care să permită să se susțină că nu ar fi necesar, pentru a se determina momentul începerii perioadei de referință, să se neutralizeze perioadele de activitate efectuate pentru un stat sau pentru o organizație internațională.

(a se vedea punctele 50 și 51)

Trimitere la:

Tribunalul Funcției Publice: 25 septembrie 2007, Cavallaro/Comisia, F‑108/05, punctul 74