Language of document : ECLI:EU:F:2012:168

ORDONANȚA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE A UNIUNII EUROPENE (Camera întâi)

3 decembrie 2012

Cauza F‑45/12

BT

împotriva

Comisiei Europene

„Funcție publică – Agent contractual – Neprelungire a contractului – Acțiune insuficient motivată – Acțiune vădit inadmisibilă”

Obiectul: Acțiune formulată în temeiul articolului 270 TFUE, aplicabil Tratatului CEEA potrivit articolului 106a din acesta, prin care BT solicită în special anularea deciziei Comisiei de a nu prelungi contractul său de agent contractual (denumită în continuare „decizia în litigiu”)

Decizia:      Respinge acțiunea ca vădit inadmisibilă. Reclamantul suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligat să suporte cheltuielile de judecată efectuate de Comisie.

Sumarul ordonanței

Procedură jurisdicțională – Cerere de sesizare a instanței – Cerințe de formă – Identificarea obiectului litigiului – Expunere sumară a motivelor invocate – Lipsă de claritate – Inadmisibilitate

[Statutul Curții de Justiție, art. 19 al treilea paragraf și anexa I, art. 7 alin. (1); Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, art. 35 alin. (1) lit. (e)]

Capetele de cerere ale unei acțiuni care nu îndeplinesc cerințele stabilite la articolul 35 alineatul (1) litera (e) din Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice trebuie respinse ca vădit inadmisibile, în măsura în care niciun motiv de drept nu se desprinde din acestea în mod suficient de clar pentru a putea fi identificat cu ușurință și în mod precis de pârât, precum și de instanța sesizată. Astfel, potrivit articolului 35 alineatul (1) litera (e) menționat, cererea introductivă trebuie să cuprindă prezentarea motivelor și a argumentelor de fapt și de drept invocate. Aceste elemente trebuie să fie suficient de clare și de precise pentru a permite pârâtului să își pregătească apărarea, iar Tribunalului să se pronunțe asupra acțiunii, dacă este cazul, fără să se bazeze pe alte informații. În vederea garantării securității juridice și a bunei administrări a justiției, este necesar, pentru ca o acțiune să fie admisibilă, ca elementele esențiale de fapt și de drept pe care aceasta se întemeiază să rezulte în mod coerent și comprehensibil din însuși textul cererii introductive. Or, deși trebuie să se admită că enunțarea motivelor acțiunii nu este legată de terminologia și de enumerarea din Regulamentul de procedură și deși prezentarea acestor motive pe fond, iar nu neapărat din punctul de vedere al calificării lor juridice, poate fi suficientă, trebuie însă ca aceste motive să rezulte cu suficientă claritate din cererea introductivă.

În această privință, articolul 19 al treilea paragraf din Statutul Curții de Justiție, aplicabil procedurii în fața Tribunalului în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) din anexa I la respectivul statut, prevede că celelalte părți decât statele membre, instituțiile Uniunii, statele părți la Acordul privind Spațiul Economic European și Autoritatea de supraveghere a Asociației Europene de Liber Schimb menționată de acest acord trebuie să fie reprezentate de un avocat. Rolul esențial al acestuia din urmă, în calitate de persoană care sprijină justiția, este tocmai acela de a întemeia concluziile cuprinse în cererea introductivă pe o argumentare în drept suficient de inteligibilă și de coerentă, ținând seama de faptul că faza scrisă a procedurii desfășurate în fața Tribunalului nu cuprinde, în principiu, decât un singur schimb de memorii.

(a se vedea punctele 15-19 și 21)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 28 aprilie 1993, De Hoe/Comisia, T‑85/92, punctul 21

Tribunalul Funcției Publice: 15 februarie 2011, AH/Comisia, F‑76/09, punctele 29 și 31