Language of document : ECLI:EU:F:2012:186

ORDONANȚA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE A UNIUNII EUROPENE

(Camera a treia)

12 decembrie 2012

Cauza F‑70/11

Giorgio Lebedef

împotriva

Comisiei Europene

„Funcție publică – Funcționari – Exercițiu de evaluare pentru anul 2008 – Scutire de jumătate de normă în scopul reprezentării sindicale – Raport de evaluare care acoperă atribuțiile exercitate în cadrul serviciului de repartizare – Consultarea grupului ad‑hoc – Desemnare statutară – Desemnare sindicală – Acțiune vădit nefondată”

Obiectul: Acțiune formulată în temeiul articolului 270 TFUE, aplicabil Tratatului CEEA potrivit articolului 106a din acesta, prin care domnul Lebedef solicită anularea raportului de evaluare care acoperă atribuțiile exercitate în serviciul său de repartizare, întocmit pentru perioada cuprinsă între 1 ianuarie și 31 decembrie 2008

Decizia: Respinge acțiunea ca vădit nefondată. Reclamantul suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligat să suporte cheltuielile de judecată efectuate de Comisie.

Sumarul ordonanței

1.      Funcționari – Reprezentare – Exceptare de la exercitarea atribuțiilor pentru jumătate de normă în scopuri sindicale – Desemnare sindicală pentru jumătatea de normă rămasă – Admisibilitate – Condiții

2.      Funcționari – Evaluare – Raport de evaluare – Puterea de apreciere a evaluatorilor – Control jurisdicțional – Limite

(Statutul funcționarilor, art. 43)

3.      Funcționari – Evaluare – Raport de evaluare – Întocmire – Încălcarea normelor de procedură – Efect asupra validității raportului de evaluare – Condiții

(Statutul funcționarilor, art. 43)

1.      Un funcționar scutit de exercitarea atribuțiilor pentru jumătate din timpul de lucru în scopuri sindicale sau de reprezentare a personalului poate beneficia în plus, în cadrul exercitării atribuțiilor în cealaltă jumătate a timpului de lucru, de o desemnare sindicală care să îi permită să desfășoare activități sindicale. Este necesar însă ca desemnarea de către o organizație sindicală sau profesională reprezentativă să fie clar stabilită.

Pe de altă parte, o astfel de desemnare sindicală sau statutară nu poate avea nici ca obiect, nici ca efect să transforme, de facto, o exceptare de la exercitarea atribuțiilor în scopuri sindicale sau de reprezentare a personalului acordată pentru jumătate din timpul de lucru într‑o astfel de exceptare însă pentru totalitatea timpului de lucru. Faptul de a accepta ca un funcționar sau un agent care nu a fost scutit să își exercite atribuțiile în vederea reprezentării personalului să consacre reprezentării personalului cvasitotalitatea sau chiar totalitatea timpului său de lucru, astfel încât să nu consacre decât puțin sau chiar nicio parte din timpul de lucru serviciului în care a fost repartizat, are ca efect eludarea sistemului instituit prin diferitele acorduri încheiate între Comisie și organizațiile sindicale sau profesionale reprezentative și ar putea constitui, potrivit împrejurărilor din speță, un abuz de drept.

(a se vedea punctele 41 și 51)

Trimitere la:

Tribunalul Funcției Publice: 7 mai 2008, Lebedef/Comisia, F‑36/07; 7 iulie 2009, Lebedef/Comisia, F‑39/08, punctul 50 și jurisprudența citată

2.      Controlul jurisdicțional exercitat de instanța Uniunii asupra conținutului rapoartelor de evaluare este limitat la controlul regularității procedurii, al acurateței situației de fapt, precum și al absenței oricărei erori vădite de apreciere sau a oricărui abuz de putere. Astfel, nu este de competența Tribunalului Funcției Publice să verifice temeinicia aprecierii făcute de administrație asupra aptitudinilor profesionale ale funcționarului, în situația în care cuprinde judecăți complexe de valoare care, prin însăși natura lor, nu pot face obiectul unei verificări obiective.

(a se vedea punctul 58)

Trimitere la:

Tribunalul Funcției Publice: 29 septembrie 2011, AJ/Comisia, F‑80/10, punctul 32 și jurisprudența citată

3.      Pentru ca o încălcare a normelor de procedură să poată constitui o neregularitate de fond de natură să afecteze validitatea raportului de evaluare în litigiu, trebuie ca, în absența acesteia, raportul să fi putut avea un conținut diferit.

(a se vedea punctul 63)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 9 martie 1999, Hubert/Comisia, T‑212/97, punctul 53 și jurisprudența citată