Language of document : ECLI:EU:F:2012:182

HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE A UNIUNII EUROPENE

(Camera a doua)

11 decembrie 2012

Cauza F‑107/11

Ioannis Ntouvas

împotriva

Centrului European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC)

„Funcție publică – Agent contractual – Exercițiul de evaluare 2010 – Cerere de anulare a raportului de evaluare”

Obiectul: Acțiune formulată în temeiul articolului 270 TFUE, aplicabil Tratatului CEEA în temeiul articolului 106a din acesta, prin care domnul Ntouvas solicită, în esență, anularea raportului său de evaluare pentru anul 2010

Decizia: Respinge acțiunea. Domnul Ntouvas suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligat să le suporte pe cele efectuate de ECDC.

Sumarul hotărârii

1.      Acțiune introdusă de funcționari – Interesul de a exercita acțiunea – Acțiune în anularea unui raport de evaluare – Agent contractual care nu mai lucrează la instituția vizată – Nedifuzarea raportului respectiv terților – Menținerea interesului de a exercita acțiunea

(Statutul funcționarilor, art. 43; Regimul aplicabil celorlalți agenți, art. 87)

2.      Acțiune introdusă de funcționari – Act care lezează – Noțiune – Act pregătitor – Proiect de raport de evaluare inițial întocmit de evaluator și de validator și avizul comitetului paritar de evaluare – Excludere

(Statutul funcționarilor, art. 90 și 91)

3.      Funcționari – Evaluare – Raport de evaluare – Control jurisdicțional – Limite

(Statutul funcționarilor, art. 43)

1.      Independent de utilitatea sa viitoare, raportul de evaluare întocmit în privința unui agent contractual constituie o dovadă scrisă și oficială a calității muncii realizate de persoana interesată. O astfel de evaluare nu este o simplă descriere a sarcinilor efectuate în perioada vizată, ci presupune în special o apreciere a calităților pe care persoana evaluată le‑a dovedit în exercitarea activității sale profesionale. În consecință, fiecare agent dispune de dreptul ca munca sa să fie apreciată printr‑o evaluare realizată în mod corect și echitabil. Prin urmare, în conformitate cu dreptul la o protecție jurisdicțională efectivă, unui agent trebuie să i se poată recunoaște dreptul de a contesta un raport de evaluare întocmit în privința sa atât în ce privește conținutul acestuia, cât și în ce privește respectarea dispozițiilor stabilite prin statut.

Astfel, faptul că un agent, după ce a introdus o acțiune prin care contestă un raport de evaluare, părăsește instituția vizată, iar raportul de evaluare nu va fi difuzat terților nu este de natură să conducă la pierderea interesului de a acționa pentru a contesta raportul menționat.

(a se vedea punctele 35 și 36)

Trimitere la:

Tribunalul Funcției Publice: 10 noiembrie 2009, N/Parlamentul European, F‑93/08, punctele 46 și 47

2.      În cazul unor acte sau decizii a căror elaborare se efectuează în mai multe etape, în special la finalul unei proceduri interne, constituie acte atacabile în cadrul unei acțiuni în anulare numai măsurile care stabilesc definitiv poziția instituției la finalul acestei proceduri, cu excluderea măsurilor intermediare al căror obiectiv este de a pregăti decizia finală. Astfel, în materia acțiunilor funcționarilor sau ale agenților, actele pregătitoare ale unei decizii nu lezează în sensul articolului 90 alineatul (2) din statut, întrucât nu este vorba despre măsuri care, pe de o parte, produc efecte juridice obligatorii de natură a afecta interesele reclamantului, modificând în mod distinct situația juridică a acestuia, și care, pe de altă parte, stabilesc definitiv poziția instituției.

În această privință, atunci când elaborarea raportului de evaluare al unui agent al unei agenții europene se efectuează în mai multe etape la capătul unei proceduri interne și acesta devine definitiv, în cazul contestării raportului de evaluare inițial, întocmit de evaluator și de validator, numai prin decizia respectivului director al agenției, după avizul comitetului paritar de evaluare, raportul de evaluare definitiv întocmit de director constituie un act care lezează și care poate fi contestat. În schimb, raportul de evaluare inițial întocmit de evaluator și de validator, precum și avizul comitetului paritar de evaluare constituie numai măsuri pregătitoare care nu îl lezează pe agent și nu sunt de natură să facă obiectul unei acțiuni în anulare, astfel încât concluziile care vizează aceste acte sunt inadmisibile.

(a se vedea punctele 42-44)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 28 septembrie 1993, Yorck von Wartenburg/Parlamentul European, T‑57/92 și T‑75/92, punctul 36 și jurisprudența citată; 6 februarie 2007, Wunenburger/Comisia, T‑246/04 și T‑71/05, punctul 42 și jurisprudența citată

Tribunalul Funcției Publice: 10 noiembrie 2009, N/Parlamentul European, F‑71/08, punctele 27-30

3.      Nu este de competența Tribunalului Funcției Publice să substituie aprecierea persoanelor împuternicite să evalueze munca persoanei evaluate cu propria apreciere, instituțiile Uniunii dispunând de o largă putere de apreciere pentru evaluarea muncii funcționarilor și agenților acestora. Astfel, cu excepția cazurilor de eroare de fapt, de eroare vădită de apreciere sau de abuz de putere, nu este de competența Tribunalului să controleze temeinicia aprecierii efectuate de administrație cu privire la aptitudinile profesionale ale unui funcționar sau agent, atunci când aceasta cuprinde judecăți de valoare complexe, care, prin însăși natura lor, nu pot fi supuse unei verificări obiective.

(a se vedea punctul 78)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 25 octombrie 2005, Cwik/Comisia, T‑96/04, punctul 41 și jurisprudența citată

Tribunalul Funcției Publice: 13 septembrie 2011, Nastvogel/Consiliul, F‑4/10, punctul 32