Language of document : ECLI:EU:C:2012:516

Cauza C‑355/10

Parlamentul European

împotriva

Consiliului Uniunii Europene

„Codul frontierelor Schengen — Decizia 2010/252/UE — Supravegherea frontierelor externe maritime — Introducerea unor norme suplimentare de supraveghere a frontierelor — Competențe de executare ale Comisiei — Conținut — Cerere în anulare”

Sumar — Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 5 septembrie 2012

1.        Acțiune în anulare — Acțiuni formulate de statele membre, de Parlament, de Consiliu și de Comisie — Admisibilitate care nu este condiționată de demonstrarea unui interes de a exercita acțiunea

(art. 263 al doilea paragraf TFUE)

2.        Acțiune în anulare — Dreptul Parlamentului European la o cale de atac — Poziție precizată de Parlamentul European cu ocazia adoptării actului atacat — Irelevanță

[art. 263 TFUE; Decizia 1999/468 a Consiliului, astfel cum a fost modificată prin Decizia 2006/512, articolul 5a alin. (4) lit. (e)]

3.        Acte ale instituțiilor — Reglementare de bază și reglementare de executare — Reglementare de executare care nu poate nici să modifice, nici să completeze elementele esențiale ale reglementării de bază — Calificarea elementelor esențiale — Luarea în considerare a caracteristicilor și a particularităților domeniului vizat

(art. 290 TFUE)

4.        Controale la frontiere, azil și imigrare — Codul comunitar privind trecerea frontierelor — Decizia 2010/252– Măsură de executare — Măsură care conține dispoziții care sunt de competența legiuitorului — Anularea deciziei respective

[Regulamentul nr. 562/2006 al Parlamentului European și al Consiliului, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 296/2008, art. 12 alin. (5); Decizia 2010/252 a Consiliului]

5.        Acțiune în anulare — Hotărâre de anulare — Efecte — Limitare de către Curte — Menținerea efectelor deciziei până la înlocuirea acesteia din urmă într‑un termen rezonabil — Justificare întemeiată pe motive de securitate juridică

(art. 264 al doilea paragraf TFUE)

1.        A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 37)

2.        A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 38‑40)

3.        În măsura în care adoptarea normelor esențiale ale unui domeniu din dreptul european este de competența exclusivă a legiuitorului Uniunii, aceste norme trebuie adoptate în reglementarea de bază și nu pot face obiectul unei delegări. Astfel, nu pot face obiectul unei astfel de delegări dispozițiile a căror adoptare necesită efectuarea unor alegeri politice care se numără printre sarcinile proprii ale legiuitorului Uniunii. Rezultă că măsurile de executare nu pot nici să modifice elemente esențiale ale unei reglementări de bază, nici să o completeze cu noi elemente esențiale.

Aspectul de a stabili care sunt elementele unui domeniu care trebuie considerate esențiale nu poate fi apreciat numai de legiuitorul Uniunii, ci trebuie întemeiat pe elemente obiective care pot face obiectul unui control jurisdicțional. În acest scop, este necesar să se țină seama de caracteristicile și de particularitățile domeniului vizat.

( a se vedea punctele 64‑68)

4.        Decizia 2010/252 de completare a Codului frontierelor Schengen cu dispoziții referitoare la supravegherea frontierelor externe maritime în contextul cooperării operative coordonate de Agenția Europeană pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale Statelor Membre ale Uniunii Europene trebuie anulată, dat fiind că punctul 2.4 din partea I din anexa acesteia, care prevede măsurile pe care polițiștii de frontieră le pot lua împotriva navelor detectate și a persoanelor aflate la bord, permite printre altele oprirea, îmbarcarea, percheziționarea și sechestrarea navei, percheziționarea și arestarea persoanelor aflate la bordul navei, precum și conducerea acesteia sau a persoanelor respective către o țară terță și astfel luarea unor măsuri coercitive împotriva persoanelor și a navelor care ar putea fi supuse suveranității statului al cărui pavilion îl arborează.

Astfel, întrucât decizia respectivă este o măsură de executare adoptată în temeiul articolului 12 alineatul (5) din Regulamentul nr. 562/2006 de instituire a unui Cod comunitar privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane (Codul frontierelor Schengen), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 296/2008, ea nu poate conține norme referitoare la atribuirea unor puteri coercitive polițiștilor de frontieră, a căror adoptare necesită alegeri politice care se numără printre sarcinile proprii ale legiuitorului Uniunii, întrucât implică o evaluare a intereselor divergente în cauză, pe baza unor aprecieri multiple. În plus, aceste dispoziții care privesc atribuirea competențelor de putere publică polițiștilor de frontieră permit ingerințe atât de importante în drepturile fundamentale ale persoanelor vizate încât devine necesară intervenția legiuitorului Uniunii.

(a se vedea punctele 74, 76 și 77 și dispozitiv 1)

5.        A se vedea textul deciziei.

( a se vedea punctele 88‑90)