Language of document : ECLI:EU:F:2013:130

HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE A UNIUNII EUROPENE

(Camera a doua)

16 septembrie 2013

Cauza F‑92/11

Carla Faita

împotriva

Comitetului Economic și Social European (CESE)

„Funcție publică – Hărțuire morală – Cerere de asistență – Motivele unei decizii”

Obiectul:      Acțiune introdusă în temeiul articolului 270 TFUE, aplicabil Tratatului CEEA în temeiul articolului 106a, prin care doamna Faita solicită, pe de o parte, anularea deciziei Comitetului Economic și Social European (CESE) din 14 iunie 2011 de respingere a reclamației introduse la 14 februarie 2011 și, pe de altă parte, obligarea CESE la plata către reclamantă a sumei de 15 000 de euro pentru repararea pretinsului prejudiciu moral suferit

Decizia:      Respinge acțiunea. Doamna Faita suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligată la plata a trei sferturi din cheltuielile de judecată efectuate de Comitetul Economic și Social European. Obligă Comitetul Economic și Social European la suportarea a un sfert din propriile cheltuieli de judecată.

Sumarul hotărârii

1.      Funcționari – Obligația de asistență care incumbă administrației – Cerere de asistență – Noțiune – Cerere având ca obiect luarea unei decizii sau acordarea unei despăgubiri în temeiul articolului 24 din statut – Încetarea faptelor vizate de cerere – Irelevanță

(Statutul funcționarilor, art. 24)

2.      Acțiune introdusă de funcționari – Interesul de a exercita acțiunea – Acțiune a unui funcționar care pretinde că a fost victima hărțuirii morale, îndreptată împotriva refuzului unei cereri de asistență – Pensionare a reclamantului înainte de introducerea acțiunii – Menținerea interesului de a exercita acțiunea

(Statutul funcționarilor, art. 91)

3.      Acțiune introdusă de funcționari – Motive – Motiv întemeiat pe existența hărțuirii morale – Obligația de a lua în considerare întregul context factual relevant

4.      Procedură jurisdicțională – Cerere de sesizare a instanței – Cerințe de formă – Expunere sumară a motivelor invocate

5.      Acțiune introdusă de funcționari – Reclamație administrativă prealabilă – Decizie de respingere – Inexistența obligației administrației de a substitui motive ale actului contestat

(Statutul funcționarilor, art. 90)

6.      Funcționari – Obligația de asistență care incumbă administrației – Domeniu de aplicare – Întindere – Control jurisdicțional – Limite

(Statutul funcționarilor, art. 24)

7.      Funcționari – Hărțuire morală – Noțiune – Promovarea pretinsei victime – Împrejurare care nu exclude existența hărțuirii

(Statutul funcționarilor, art. 12a)

8.      Funcționari – Hărțuire morală – Noțiune – Note și aprecieri cuprinse într‑un raport de evaluare – Indicii nedeterminante privind existența hărțuirii

(Statutul funcționarilor, art. 12a)

9.      Funcționari – Obligația de asistență care incumbă administrației – Executare în materia hărțuirii morale – Obligația pretinsei victime de a respecta procedura prevăzută în normele interne ale instituției pentru introducerea unei cereri de asistență – Inexistență

(Statutul funcționarilor, art. 24)

10.    Funcționari – Obligația de asistență care incumbă administrației – Domeniu de aplicare – Întindere – Limite

(Statutul funcționarilor, art. 24)

11.    Funcționari – Hărțuire morală – Noțiune – Funcționar demis din funcția de supleant al șefului de unitate – Fapt care nu constituie o hărțuire

(Statutul funcționarilor, art. 12a)

1.      Trebuie calificată drept cerere de asistență nu numai cererea introdusă de un funcționar care se pretinde în prezent, ca urmare a calității și a atribuțiilor sale, victimă a unor amenințări, ultraje, insulte, acte sau declarații defăimătoare sau alte infracțiuni împotriva persoanei și a proprietății sale sau la care sunt supuși membrii familiei sale, ci și orice cerere a unui funcționar prin care solicită autorității împuternicite să facă numiri să ia o decizie sau să îl despăgubească pentru un motiv legat de articolul 24 din statut, chiar și atunci când comportamentul culpabil a încetat.

(a se vedea punctul 48)

Trimitere la:

Tribunalul Funcției Publice: 8 februarie 2011, Skareby/Comisia, F‑95/09, punctele 25 și 26

2.      Un funcționar sau un fost funcționar care pretinde că a fost victima unei hărțuiri morale și care atacă în justiție refuzul instituției de a examina pe fond o cerere de asistență are, în principiu, interesul de a exercita acțiunea, chiar și atunci când faptele invocate au încetat sau când reclamantul nu solicită nici repararea prejudiciului care ar fi fost produs de pretinsa hărțuire, nici deschiderea unei proceduri disciplinare împotriva autorului prezumat al hărțuirii, nici anularea unuia dintre actele care, în opinia sa, au contribuit la respectiva hărțuire, recunoașterea eventuală de către administrație a existenței unei hărțuiri morale fiind prin ea însăși susceptibilă de a avea un efect benefic în procesul terapeutic de reconstrucție a persoanei hărțuite. În această privință, împrejurarea că pretinsa victimă a fost pensionată înainte de introducerea acțiunii nu o lipsește de interesul de a exercita acțiunea.

(a se vedea punctul 55)

Trimitere la:

Tribunalul Funcției Publice: Skareby/Comisia, citată anterior, punctul 26

3.      În cadrul unei acțiuni privind o pretinsă hărțuire morală, pentru a aprecia existența unor fapte răuvoitoare, instanța Uniunii trebuie să ia în considerare întregul context factual relevant. O decizie este un element factual care poate constitui un indiciu al unor astfel de fapte care trebuie luat în considerare printre altele, fără a fi necesar să se efectueze o examinare a legalității sale sau fără ca expirarea termenelor de introducere a acțiunii în privința sa să se opună ca instanța să constate existența unei hărțuiri. Acest lucru este valabil cu atât mai mult cu cât este posibil ca existența unei discriminări să nu fie evidențiată pe deplin decât după expirarea termenelor în care poate fi formulată o cale de atac împotriva unei decizii care ar reprezenta manifestarea acesteia.

(a se vedea punctul 57)

Trimitere la:

Tribunalul Funcției Publice: 15 februarie 2011, Barbin/Parlamentul European, F‑68/09, punctul 109

4.      Este suficient ca cel puțin un motiv formulat în susținerea uneia dintre concluzii să poată fi identificat de o persoană cu o diligență normală în argumentația dezvoltată de reclamant pentru ca o acțiune să fie admisibilă. Dacă mai multe motive prezentate în susținere sunt ușor identificabile, acțiunea nu poate fi declarată inadmisibilă.

(a se vedea punctul 61)

5.      Întrucât administrația nu are obligația de a lua poziție față de fiecare dintre argumentele formulate de un funcționar în cererea sa, atunci când o decizie este motivată în mod pertinent, administrația nu are motive să se îndepărteze de această motivare când se pronunță cu privire la o reclamație îndreptată împotriva acestei decizii, înlocuind‑o cu o nouă motivare, diferită de cea precedentă.

(a se vedea punctul 66)

6.      Controlul instanței Uniunii asupra măsurilor adoptate de administrația sesizată cu o cerere de asistență se limitează la aspectul dacă instituția vizată s‑a întemeiat pe un motiv valabil, în special în măsura în care s‑a menținut în limite rezonabile și nu și‑a utilizat puterea de apreciere în mod vădit eronat. În această privință, este suficient ca unul dintre motivele avansate de autoritatea împuternicită să facă numiri să fie valabil și suficient pentru ca decizia să fie legală.

În ceea ce privește legalitatea unei decizii de respingere a unei cereri de asistență fără să fi fost inițiată o anchetă administrativă, instanța trebuie să examineze temeinicia acestei decizii, având în vedere elementele care au fost aduse la cunoștința administrației în special de persoana interesată în cererea sa de asistență, atunci când aceasta s‑a pronunțat.

(a se vedea punctele 85 și 98)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 25 octombrie 2007, Lo Giudice/Comisia, T‑154/05, punctul 137 și jurisprudența citată

Tribunalul Funcției Publice: 14 aprilie 2011, Šimonis/Comisia, F‑113/07, punctele 69 și 70

7.      Împrejurarea că un funcționar a fost promovat nu permite să se excludă că acesta este victimă a hărțuirii sau a unor fapte răuvoitoare din partea superiorului său și aceasta cu atât mai puțin atunci când promovarea funcționarului a fost decisă contrar avizului superiorului său ierarhic.

(a se vedea punctul 89)

8.      Faptul că rapoartele de evaluare a unui funcționar nu sunt negative nu permite să se excludă existența unei hărțuiri sau a unui comportament răuvoitor în privința acestuia, un asemenea comportament putând să se manifeste în afara exercițiului de evaluare. Astfel, notele și aprecierile, atât negative, cât și pozitive, cuprinse într‑un raport de evaluare nu pot fi, în sine, considerate indicii ale faptului că raportul menționat ar fi fost întocmit în scopul hărțuirii morale.

(a se vedea punctul 90)

Trimitere la:

Tribunalul Funcției Publice: 2 decembrie 2008, K/Parlamentul European, F‑15/07, punctul 39

9.      Împrejurarea că un funcționar nu a respectat procedura în materie de hărțuire, prevăzută de normele interne ale unei instituții, nu constituie un obstacol pentru ca autoritatea împuternicită să facă numiri să examineze realitatea susținerilor formulate în cadrul unei cereri de asistență adresate administrației. Astfel, o măsură de executare poate numai să coordoneze exercitarea de către un funcționar a unui drept prevăzut de statut, dar fără a‑i restrânge domeniul de aplicare, așa încât instituția vizată nu poate condiționa exercitarea de către funcționarul menționat a dreptului său de a introduce o cerere de asistență de exercitarea prealabilă a unei proceduri interne neprevăzute de statut. În special, deși este de dorit să se recurgă la procedurile interne instituite prin dispozițiile generale de aplicare, existența unor astfel de proceduri nu poate priva funcționarii de dreptul lor statutar de a adresa o reclamație sau de a introduce o acțiune în fața instanței Uniunii împotriva unui act fără a epuiza în prealabil procedurile interne existente.

(a se vedea punctul 91)

Trimitere la:

Tribunalul Funcției Publice: 18 mai 2009, Meister/OAPI, F‑138/06 și F‑37/08, punctele 138-140

10.    Deși, în cazul unui incident incompatibil cu ordinea și calmul unui serviciu, autoritatea împuternicită să facă numiri trebuie să intervină, ea nu poate fi obligată să desfășoare o anchetă pe baza unor simple susțineri lipsite de probe sau cel puțin de un început de probă. Astfel, pentru a proteja drepturile persoanelor care pot fi vizate, autoritatea menționată trebuie să se asigure, înainte de deschiderea unei anchete, că dispune de indicii care pot susține eventualele sale suspiciuni. În consecință, revine funcționarului care introduce o cerere întemeiată pe articolul 24 din statut sarcina de a aduce un început de probă privind caracterul real al atacurilor cărora pretinde că le‑a fost victimă. Numai în prezența unor astfel de elemente instituția trebuie să ia măsurile adecvate.

(a se vedea punctul 97)

Trimitere la:

Curte: 26 ianuarie 1989, Koutchoumoff/Comisia, 224/87, punctele 15 și 16

Tribunalul Uniunii Europene: 12 iulie 2012, Comisia/Nanopoulos, T‑308/10 P, punctul 152

11.    Împrejurarea că un șef de unitate decide că un funcționar nu îl mai înlocuiește pe perioada absențelor sale nu poate constitui dovada unei hărțuiri morale sau a unui comportament răuvoitor din partea sa, din moment ce orice șef de unitate poate să aleagă liber funcționarul sau agentul care îl suplinește pe perioada absențelor sale, dat fiind că din punct de vedere statutar rămâne primul responsabil al unității. În această privință, împrejurarea că un funcționar are o anumită vechime în cadrul unității sau chiar că deține un grad ridicat nu îi conferă niciun drept de a exercita atribuții de gestionare a personalului și nici funcții de conducere.

(a se vedea punctul 100)