Language of document : ECLI:EU:F:2013:131

HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE A UNIUNII EUROPENE

(Camera a doua)

16 septembrie 2013

Cauza F‑46/12

Dagmar Höpcke

împotriva

Comisiei Europene

„Funcție publică – Concurs general – Anunțul de concurs EPSO/AST/111/10 – Neînscriere pe lista de rezervă – Instrucțiunea de a redacta un text cu o lungime minimă – Nerespectare”

Obiectul:      Acțiune formulată în temeiul articolului 270 TFUE, aplicabil Tratatului CEEA potrivit articolului 106a din acesta, prin care doamna Höpcke solicită anularea deciziei din 8 august 2011 a comisiei de evaluare din cadrul concursului EPSO/AST/111/10 de a nu o înscrie pe lista de rezervă

Decizia:      Respinge acțiunea. Doamna Höpcke suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligată să suporte cheltuielile de judecată efectuate de Comisia Europeană.

Sumarul hotărârii

1.      Funcționari – Concurs – Comisie de evaluare – Respingerea candidaturii – Obligația de motivare – Întindere – Respectarea secretului lucrărilor

(Statutul funcționarilor, art. 25; anexa III, art. 6)

2.      Funcționari – Concurs – Condiţiile și conţinutul probelor – Putere de apreciere a comisiei de evaluare – Control jurisdicțional – Limite

(Statutul funcționarilor, anexa III)

3.      Funcționari – Concurs – Condiţiile și conţinutul probelor – Metode de corectare – Putere de apreciere a comisiei de evaluare – Control jurisdicțional – Limite

(Statutul funcționarilor, anexa III)

1.      Obligația de motivare a unei decizii care lezează are ca obiect, pe de o parte, să furnizeze suficiente informații părții interesate pentru a ști dacă decizia este sau nu este fondată și, pe de altă parte, să facă posibil controlul jurisdicțional. În ceea ce privește deciziile adoptate de către comisia de evaluare a unui concurs, această obligație trebuie însă conciliată cu respectarea secretului care guvernează lucrările comisiei de evaluare în temeiul articolului 6 din anexa III la statut.

Ținând cont de secretul care trebuie să caracterizeze lucrările comisiei de evaluare, comunicarea notelor obținute la diferitele examene constituie o motivare suficientă a deciziilor comisiei. Pe de altă parte, având în vedere larga putere de apreciere de care dispune comisia de evaluare a unui concurs pentru evaluarea rezultatelor examenelor, aceasta nu este obligată, motivând respingerea unui candidat la un examen, să precizeze răspunsurile candidatului care au fost considerate insuficiente sau să explice din ce cauză au fost considerate insuficiente aceste răspunsuri. De asemenea, comisia de evaluare poate în mod legitim să formuleze comentarii cu privire la rezultatele candidatului la probele generale și să se abțină să procedeze astfel pentru probele specifice.

(a se vedea punctele 37, 38, 40 și 44)

Trimitere la:

Curte: 4 iulie 1996, Parlamentul European/Innamorati, C‑254/95 P, punctele 21-31

Tribunalul de Primă Instanță: 14 iulie 1995, Pimley‑Smith/Comisia, T‑291/94, punctele 63 și 64; 19 februarie 2004, Konstantopoulou/Curtea de Justiție, T‑19/03, punctul 34

Tribunalul Funcției Publice: 30 aprilie 2008, Dragoman/Comisia, F‑16/07, punctul 63 și jurisprudența citată

2.      Comisia de evaluare dispune de o largă putere de apreciere cu privire la modalitățile și la conținutul detaliat al probelor din cadrul unui concurs. Instanța Uniunii nu poate cenzura modalitățile unei probe decât în măsura necesară pentru a asigura tratamentul egal al candidaților și caracterul obiectiv al alegerii pe care a făcut‑o dintre aceștia. Instanța nu poate cenzura nici conținutul detaliat al unei probe, cu excepția cazul în care acesta depășește cadrul indicat în anunțul de concurs sau este disproporționat în raport cu finalitățile probei sau ale concursului.

O instrucțiune dată de comisia de evaluare de a redacta un număr minim de rânduri pentru una dintre probele din concurs, care se aplică tuturor candidaților și al cărei scop este, pe de o parte, de a asigura candidaților aceleași condiții de redactare a probei și, pe de altă parte, de a permite corectorilor să aplice în mod uniform criterii obiective unor lucrări comparabile, urmărește să asigure egalitatea de tratament a candidaților.

Această concluzie nu poate fi infirmată de argumentul potrivit căruia comisia de evaluare nu a precizat tipul și mărimea caracterelor care trebuiau utilizate atunci când forma textului în ceea ce privește tipul și mărimea literelor, prevăzută de comisia de evaluare pentru calculatoarele puse la dispoziția candidaților la concurs, corespunde unui text standard configurat în aceeași modalitate pentru toți candidații. Comisia de evaluare remarcă cu ușurință dacă unul dintre candidați modifică această configurație. În aceste împrejurări, trebuie înțeles că configurația calculatoarelor are un caracter imperativ, că nu este necesar ca comisia de evaluare să dea instrucțiuni cu privire la tipul și la mărimea caracterelor care trebuie utilizate și că candidații nu sunt autorizați să modifice această configurație decât cu riscul unor sancțiuni.

Această concluzie nu poate fi infirmată nici de argumentul potrivit căruia comisia de evaluare nu a precizat numărul de alineate și de paragrafe care trebuie respectat atunci când, întrucât proba în discuție vizează evaluarea cunoștințelor de ortografie, de sintaxă și de gramatică, revine fiecărui candidat obligația de a se asigura că textul redactat este suficient de lung și că conține cel puțin numărul minim de rânduri impus. Fiecare candidat trebuie să se preocupe de faptul că alineatele și paragrafele nu apar în mod arbitrar, pentru a spori în mod artificial numărul de rânduri redactate, ci corespund unei nevoi de redactare și respectă coerența textului. Astfel, atunci când verifică dacă candidații au urmat instrucțiunea de a redacta un număr minim de rânduri, comisia de evaluare din cadrul concursului trebuie să aprecieze alineatele și paragrafele introduse de candidați în lumina criteriilor de corectare pe care le‑a fixat în prealabil acestor probe, care sunt guvernate de secretul deliberărilor.

(a se vedea punctele 63-67)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: Konstantopoulou/Curtea de Justiție, citată anterior, punctul 48

Tribunalul Funcției Publice: 28 martie 2012, Marsili/Comisia, F‑19/10, punctul 20

3.      În cadrul unui concurs, instanței Uniunii nu îi revine sarcina să cenzureze metodele de corectare pe care comisia de evaluare le‑a ales în cadrul puterii sale largi de apreciere decât în măsura necesară pentru a asigura tratamentul egal al candidaților și caracterul obiectiv al alegerii pe care a făcut‑o dintre aceștia.

(a se vedea punctul 76)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: Konstantopoulou/Curtea de Justiție, citată anterior, punctul 60; 26 ianuarie 2005, Roccato/Comisia, T‑267/03, punctul 49