Language of document : ECLI:EU:F:2013:142

HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE A UNIUNII EUROPENE

(Camera întâi)


7 octombrie 2013


Cauza F‑97/12


Florence Thomé

împotriva

Comisiei Europene

„Funcție publică – Concurs general – Aviz de concurs EPSO/AD/177/10 – Decizie de a nu recruta un laureat – Criterii de admisibilitate – Diplomă universitară”

Obiectul:      Acțiune introdusă în temeiul articolului 270 TFUE, aplicabil Tratatului CEEA în temeiul articolului 106a, prin care doamna Thomé contestă în esență refuzul Comisiei Europene de a o recruta pe postul vizat prin anunțul pentru ocuparea unui post vacant COM/2011/218 și solicită obligarea acesteia la plata de daune interese

Decizia:      Anulează deciziile Comisiei Europene din 11 noiembrie 2011 și din 5 iunie 2012. Obligă Comisia Europeană să îi plătească doamnei Thomé suma de 14 000 de euro. Respinge restul motivelor acțiunii. Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligată să suporte cheltuielile de judecată efectuate de doamna Thomé.

Sumarul hotărârii

1.      Acțiune introdusă de funcționari – Interesul de a exercita acțiunea – Acțiune îndreptată împotriva unui act abrogat – Efectele abrogării și, respectiv, ale retragerii

(Statutul funcționarilor, art. 90 și 91)

2.      Funcționari – Recrutare – Concurs – Concurs pe bază de dosare și de examene – Cerința privind diplomele universitare – Noțiunea de diplomă universitară – Apreciere din perspectiva legislației statului în care se desfășoară studiile – Putere de apreciere a comisiei de evaluare și a autorității împuternicite să facă numiri – Control jurisdicțional – Limite

1.      Retragerea unei decizii conduce la dispariția acesteia cu efect retroactiv, pe când abrogarea sa nu conduce decât la dispariția acesteia pentru viitor. Rezultă că, dacă o acțiune îndreptată împotriva unei decizii retrase anterior introducerii acțiunii respective este în principiu lipsită de obiect și trebuie respinsă ca inadmisibilă, un funcționar păstrează interesul de a contesta o decizie care a fost doar abrogată, iar nu retrasă, atunci când anularea acestui act de către Tribunal poate produce prin ea însăși efecte juridice.

(a se vedea punctul 28)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 14 septembrie 1995, Antillean Rice Mills și alții/Comisia, T‑480/93 și T‑483/93, punctul 60

2.      Comisia de evaluare din cadrul unui concurs pe bază de dosare și examene are responsabilitatea să aprecieze, de la caz la caz, dacă diplomele prezentate sau experiența profesională a fiecărui candidat corespund nivelului cerut de statut și de anunțul de concurs în cauză. În lipsa oricărei dispoziții contrare cuprinse fie într‑un regulament sau într‑o directivă aplicabilă concursurilor de recrutare, fie în anunțul de concurs, cerința de a deține o diplomă universitară care condiționează accesul la un concurs general trebuie în mod necesar să fie înțeleasă în sensul pe care îl conferă acestei expresii legislația națională a statului membru în care candidatul a efectuat studiile de care se prevalează.

Atunci când, în special, este vorba despre raportul dintre diplomă și domeniul concursului sau natura și durata experienței profesionale necesare, instanța Uniunii consideră că comisia de evaluare dispune de o largă putere de apreciere și că Tribunalul Funcției Publice trebuie să se limiteze la a verifica dacă exercitarea acestei puteri nu a fost afectată de o eroare vădită de apreciere.

În schimb, atunci când se pune problema dacă diploma este recunoscută de legislația statului în care a fost emisă sau dacă îndeplinește, din perspectiva acestei legislații, nivelul cerut în anunțul de concurs, instanța Uniunii consideră că interpretarea pe care o dă comisia de evaluare din cadrul concursului legislației naționale nu face parte din marja sa largă de apreciere și că, dimpotrivă, aceasta trebuie să facă obiectul unui control complet privind eroarea de apreciere realizat de instanța Uniunii.

Aceleași principii trebuie să se aplice de asemenea în situațiile în care autoritatea împuternicită să facă numiri estimează, contrar aprecierii efectuate anterior de comisia de evaluare din cadrul concursului, că diploma candidatului nu este recunoscută de legislația statului în care a fost eliberată sau nu îndeplinește, din perspectiva acestei legislații, nivelul cerut prin anunțul de concurs. Astfel, niciun motiv nu ar justifica, într‑o astfel de ipoteză, ca instanța Uniunii să se limiteze la un control restrâns privind exclusiv eroarea vădită de apreciere din deciziile autorității împuternicite să facă numiri, pe când deciziile comisiei de evaluare ar fi supuse unui control complet privind eroarea de apreciere.

(a se vedea punctele 45 și 48-52)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 28 noiembrie 1991, Van Hecken/CES, T‑158/89, punctul 22; 11 februarie 1992, Panagiotopoulou/Parlamentul European, T‑16/90, punctele 50-53; 3 martie 1994, Cortes Jimenez și alții/Comisia, T‑82/92, punctul 33; 9 decembrie 1999, Alonso Morales/Comisia, T‑299/97, punctul 60

Tribunalul Funcției Publice: 30 noiembrie 2009, Zangerl‑Posselt/Comisia, F‑83/07, punctul 51; 20 iunie 2012, Cristina/Comisia, F‑83/11, punctul 67