Language of document : ECLI:EU:F:2013:202

HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE A UNIUNII EUROPENE

(Camera întâi)

12 decembrie 2013

Cauza F‑22/12

Mark Hall

împotriva

Comisiei Europene

și a

Colegiului European de Poliție (CEPOL)

„Funcție publică – Remunerație – Alocații familiale – Alocație pentru copilul aflat în întreținere – Alocație școlară – Copii ai soției reclamantului care nu locuiesc la domiciliul cuplului – Condiții de acordare”

Obiectul:      Acțiune introdusă în temeiul articolului 270 TFUE, aplicabil Tratatului CEEA în temeiul articolului 106a, prin care domnul Hall solicită anularea deciziei implicite din 25 martie 2011 și a deciziei explicite din 11 iulie 2011 a Comisiei Europene prin care s‑a respins cererea sa de acordare a alocației pentru copilul aflat în întreținere și a alocațiilor școlare pentru cei trei copii ai soției sale pentru perioada în care aceștia mai locuiau încă în Filipine și repararea prejudiciului material și moral rezultat din neplata alocațiilor respective

Decizia:      Respinge ca inadmisibilă acțiunea în măsura în care vizează Colegiul European de Poliție. Anulează decizia implicită din 25 martie 2011, precum și decizia explicită din 11 iulie 2011 a Comisiei Europene prin care s‑a respins cererea de alocație pentru copilul aflat în întreținere și cererea de alocație școlară pentru cei trei copii ai soției domnului Hall pentru perioada în care aceștia mai locuiau încă în Filipine. Respinge în rest acțiunea îndreptată împotriva Comisiei Europene. Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligată să suporte cheltuielile de judecată efectuate de domnul Hall. Îl obligă pe domnul Hall să suporte cheltuielile de judecată efectuate de Colegiul European de Poliție.

Sumarul hotărârii

Funcționari – Remunerație – Alocații familiale – Alocație pentru creșterea copilului aflat în întreținere – Condiții de acordare – Întreținere efectivă – Competență nediscreționară a administrației

(Statutul funcționarilor, anexa VII, art. 2)

Articolul 2 alineatele (3) și (5) din anexa VII la statut vizează cazurile în care copilul funcționarului dă în mod necesar dreptul la alocația pentru copilul aflat în întreținere întrucât aceste dispoziții prezumă că, prin simpla sa condiție de minor, student, bolnav sau infirm, respectivul copil vizat se află efectiv în întreținerea funcționarului. În consecință, nu reiese că instituția este scutită de obligația de a verifica îndeplinirea condiției întreținerii efective a copilului de către funcționar, stabilită la articolul 2 alineatul (2) din anexa VII la statut. Numai în cazul în care această condiție este îndeplinită se poate considera că competența autorității împuternicite să facă numiri este nediscreționară în cele trei cazuri vizate la articolul 2 alineatul (3) literele (a) și (b) și alineatul (5) din anexa menționată. Astfel, un copil minor nu poate fi considerat în întreținerea funcționarului vizat, nici nu poate da dreptul la alocația pentru copilul aflat în întreținere atunci când o altă persoană, publică sau privată, asigură integral întreținerea sa efectivă.

(a se vedea punctele 39-41)

Trimitere la:

Curte: 28 noiembrie 1991, Schwedler/Parlamentul, C‑132/90 P, punctele 19-24; 7 mai 1992, Consiliul/Brems, C‑70/91 P, punctul 5

Tribunalul de Primă Instanță: 11 iulie 2000, Skrzypek/Comisia, T‑134/99, punctul 66