Language of document : ECLI:EU:F:2013:193

HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE A UNIUNII EUROPENE

(Camera a treia)

11 decembrie 2013

Cauza F‑142/12

A

împotriva

Comisiei Europene

„Funcție publică – Asigurări sociale – Accident sau boală profesională – Articolul 73 din statut – Invaliditate permanentă parțială – Cerere de despăgubiri”

Obiectul:      Acțiune introdusă în temeiul articolului 270 TFUE, aplicabil Tratatului CEEA potrivit articolului 106a din acesta, prin care A solicită, pe de o parte, anularea deciziei Comisiei Europene din 11 ianuarie 2012 prin care i se recunoaște un grad de invaliditate permanentă parțială de 20 % și se stabilește data consolidării sechelelor bolii sale profesionale la 25 februarie 2010 și, pe de altă parte, obligarea Comisiei să îl despăgubească pentru diferitele prejudicii suferite ca urmare, pe de o parte, a duratei excesive a procedurii care a condus la decizia din 11 ianuarie 2012 și, pe de altă parte, a bolii sale profesionale

Decizia:      Anulează decizia Comisiei Europene din 11 ianuarie 2012 prin care a fost încheiată procedura inițiată în temeiul articolului 73 din Statutul funcționarilor Uniunii Europene în urma bolii profesionale a cărei victimă a fost A. Obligă Comisia Europeană să îi plătească lui A suma de 3 500 de euro. Respinge în rest acțiunea. Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligată să suporte cheltuielile de judecată efectuate de A.

Sumarul hotărârii

1.      Funcționari – Asigurări sociale – Asigurare pentru accident și boală profesională – Expertiză medicală – Putere de apreciere a comisiei medicale – Control jurisdicțional – Limite – Obligația de motivare – Întindere

(Statutul funcționarilor, art. 73)

2.      Funcționari – Asigurări sociale – Asigurare pentru accident și boală profesională – Expertiză medicală – Obligația de motivare care îi revine comisiei medicale – Întindere – Motivare insuficientă și contradictorie – Consecințe juridice – Anularea deciziei întemeiate pe avizul comisiei medicale

(Statutul funcționarilor, art. 73)

3.      Funcționari – Asigurări sociale – Asigurare pentru accident și boală profesională – Expertiză medicală – Posibilitatea autorității împuternicite să facă numiri de a se îndepărta de la aprecierea comisiei medicale – Inexistență

(Statutul funcționarilor, art. 73)

4.      Acțiune introdusă de funcționari – Hotărâre de anulare – Efecte – Obligația de a adopta măsuri de executare – Prelungirea situației de așteptare provocate de nelegalitatea unei decizii a unei instituții – Compensarea prejudiciului moral printr‑o reparație adecvată

(art. 266 TFUE; Statutul funcționarilor, art. 73)

5.      Funcționari – Asigurări sociale – Asigurare pentru accident și boală profesională – Despăgubire forfetară în temeiul regimului statutar – Cerere de despăgubire complementară întemeiată pe o greșeală de natură să angajeze răspunderea instituției – Apreciere a cererii de despăgubiri complementare care necesită recurgerea la o expertiză medicală – Inadmisibilitate pe durata procedurii desfășurate în temeiul regimului statutar

(Statutul funcționarilor, art. 73)

1.      În ceea ce privește comisia medicală prevăzută la articolul 22 din Normele comune privind asigurările de accident și de boli profesionale ale funcționarilor Uniunii, aprecierile medicale propriu‑zise formulate de această comisie trebuie considerate definitive în cazul în care au fost emise în condițiile legii. Instanța are numai competența de a verifica, pe de o parte, dacă această comisie a fost constituită și a funcționat în mod legal și, pe de altă parte, dacă avizul său este legal, în special dacă cuprinde o motivare care permite să se aprecieze considerentele pe care se bazează și dacă stabilește o legătură comprehensibilă între constatările medicale pe care le cuprinde și concluziile la care ajunge. În cazul în care comisia medicală este sesizată cu întrebări complexe de ordin medical privind un diagnostic dificil sau legătura de cauzalitate dintre afecțiunea persoanei interesate și exercitarea de către aceasta a atribuțiilor sale profesionale în cadrul unei instituții, revine acesteia în special să arate în aviz elementele din dosar pe care se întemeiază și să precizeze, în cazul unei divergențe semnificative, motivele pentru care se îndepărtează de anumite rapoarte medicale, anterioare și relevante, mai favorabile persoanei interesate.

(a se vedea punctul 62)

Trimitere la:

Tribunalul Funcției Publice: 14 septembrie 2010, AE/Comisia, F‑79/09, punctele 64 și 65 și jurisprudența citată

2.      Raportul comisiei medicale prevăzute la articolul 22 din Normele comune privind asigurările de accident și de boli profesionale ale funcționarilor Uniunii trebuie să conțină o motivare care să permită să se aprecieze considerentele pe care se bazează și să se stabilească o legătură comprehensibilă între constatările medicale pe care le cuprinde și concluziile la care ajunge.

Atunci când comisia medicală, pentru a justifica stabilirea datei de consolidare definitivă, se limitează la considerente administrative și se mărginește în special să indice data la care medicii s‑au reunit și au luat cunoștință de dosarul medical, motivarea trebuie considerată ca fiind insuficientă.

Pe de altă parte, atunci când comisia medicală se îndepărtează, în raportul său, de propriile aprecieri medicale anterioare fără a preciza însă motivele de ordin medical care au condus‑o la astfel de concluzii, motivarea dobândește un caracter contradictoriu.

Adoptând astfel o motivare insuficientă și contradictorie, comisia medicală nu a permis persoanei interesate să sesizeze în mod comprehensibil care este legătura pe care comisia menționată a înțeles să o stabilească între aprecierile sale medicale și concluziile la care a ajuns în ceea ce privește data de consolidare a sechelelor persoanei interesate.

Or, drepturile persoanei interesate la stabilirea gradului său de invaliditate permanentă parțială și, în consecință, la suma prevăzută la articolul 73 alineatul (2) din statut, precum și la despăgubirea complementară pentru invaliditatea permanentă parțială prevăzută la articolul 13 din normele privind asigurările nu pot fi definite decât în funcție de data de consolidare a sechelelor bolii sale profesionale, ținând seama în special de intrarea în vigoare, la 1 ianuarie 2006, a baremului a cărui aplicabilitate în privința persoanei interesate impune ca leziunile acesteia să fie consolidate ulterior acestei intrări în vigoare, fapt care trebuie precizat de comisia medicală prin motivarea aprecierii sale corespunzător cerințelor legale.

În consecință, constatarea motivării insuficiente a avizului comisiei medicale în privința datei de consolidare este de natură să antreneze anularea deciziei de stabilire a acestei date.

(a se vedea punctele 70-78)

Trimitere la:

Tribunalul Funcției Publice: AE/Comisia, citată anterior, punctul 64 și jurisprudența citată; 13 iunie 2012, Guittet/Comisia, F‑31/10, punctele 54 și 68 și jurisprudența citată

3.      Scopul urmărit de dispozițiile din statut referitoare la comisia medicală sesizată în cadrul articolului 73 este de a încredința unor experți medicali aprecierea definitivă asupra tuturor problemelor de ordin medical pe care nicio autoritate împuternicită să facă numiri, prin însăși compunerea sa administrativă internă, nu ar putea să o realizeze. În consecință, autoritatea împuternicită să facă numiri nu poate, fără să comită o eroare de drept, să se îndepărteze de la aprecierile medicale emise de comisia medicală decât dacă stabilește că astfel de aprecieri ar fi nepertinente pentru că au fost emise în condiții nelegale. Chiar și în ipoteza în care aprecierea medicală emisă de comisia medicală ar fi eronată, autoritatea împuternicită să facă numiri nu poate totuși, fără a‑și depăși competența, să se substituie acestei comisii, pronunțându‑se ea însăși cu privire la probleme de ordin medical.

În ceea ce privește stabilirea datei de consolidare, este suficient să se amintească faptul că noțiunea de consolidare a leziunilor este o noțiune de ordin medical care ține de aprecierea comisiei medicale și care nu poate fi stabilită în funcție de durata acoperirii cheltuielilor medicale în temeiul Normelor comune privind asigurările de accident și de boli profesionale ale funcționarilor Uniunii.

În consecință, stabilind consolidarea sechelelor unei boli la o altă dată decât cea reținută de comisia medicală, autoritatea împuternicită să facă numiri își depășește competența, decizia sa fiind afectată, sub acest aspect, de o eroare de drept.

(a se vedea punctele 81-85)

Trimitere la:

Tribunalul Funcției Publice: 7 mai 2013, McCoy/Comitetul Regiunilor, F‑86/11, punctul 78

4.      În cazul unei hotărâri de anulare a deciziei unei instituții de stabilire a unui anumit grad de invaliditate permanentă parțială, revine instituției în cauză, în aplicarea articolului 266 TFUE, obligația de a adopta măsurile pe care le presupune executarea hotărârii și în special de a adopta, cu respectarea principiului legalității, orice act de natură să compenseze în mod echitabil dezavantajul care a rezultat pentru reclamant din actul anulat, fără a aduce atingere posibilității reclamantului de a introduce ulterior o acțiune împotriva măsurilor adoptate de instituție în executarea hotărârii de anulare.

Cu toate acestea, consolidarea leziunilor nefiind încă stabilită, prin efectul hotărârii de anulare, nu se poate estima că trebuie apreciat, la acest stadiu, caracterul rezonabil al duratei procedurii, deoarece decizia de stabilire definitivă a gradului de invaliditate a reclamantului care va încheia această procedură nu va putea fi luată decât după stabilirea datei de consolidare definitivă a leziunilor.

Totuși, dat fiind că, prin efectul hotărârii de anulare, reclamantul se găsește din nou într‑o poziție de așteptare cu privire la soluționarea definitivă a procedurii inițiate în temeiul articolului 73 din statut, o astfel de prelungire a situației de așteptare și de incertitudine, provocată de nelegalitatea deciziei atacate, constituie un prejudiciu moral pe care instituția trebuie să îl compenseze printr‑o reparare adecvată, care se poate determina ex æquo et bono în cadrul hotărârii de anulare.

(a se vedea punctele 90-92)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 15 septembrie 2005, Casini/Comisia, T‑132/03, punctul 98

Tribunalul Funcției Publice: 24 iunie 2008, Andres și alții/BCE, F‑15/05, punctul 132; 13 iunie 2012, BL/Comisia, F‑63/10, punctul 108

5.      Funcționarul care suferă de o boală profesională are dreptul de a solicita o despăgubire complementară potrivit dreptului comun numai atunci când regimul statutar instituit prin articolul 73 din statut nu permite o despăgubire corespunzătoare. În consecință și în principiu, cererea de despăgubiri având ca obiect repararea prejudiciului material și moral care i‑ar fi fost cauzat unui funcționar de o boală profesională nu este admisibilă atât timp cât procedura inițiată în temeiul articolului 73 din statut nu este încheiată.

Cu siguranță, din faptul că nu s‑a încheiat procedura medicală nu se poate deduce în mod sistematic caracterul prematur al unei cereri prin care se solicita acordarea unor daune interese din cauza unei pretinse greșeli de serviciu săvârșite de o instituție. Din perspectiva economiei procedurii, admisibilitatea acțiunii în despăgubire de drept comun este condiționată de epuizarea căii de despăgubire statutare.

Totuși, atunci când stabilirea legăturii de cauzalitate dintre condițiile exercitării funcției de către persoana interesată și prejudiciile invocate, precum și evaluarea prejudiciului necesită recurgerea la o expertiză medicală, astfel încât nu se poate realiza stabilirea legăturii de cauzalitate și a prejudiciilor respective înainte ca procedura introdusă în temeiul articolului 73 din statut să fie încheiată, cererea de reparare a prejudiciilor morale și materiale cauzate de boala profesională este prematură.

(a se vedea punctele 95-97)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 15 decembrie 1999, Latino/Comisia, T‑300/97, punctul 94; 10 decembrie 2008, Nardone/Comisia, T‑57/99, punctul 56

Tribunalul Funcției Publice: 13 ianuarie 2010, A și G/Comisia, F‑124/05 și F‑96/06, punctele 151 și 152