Language of document : ECLI:EU:F:2014:10

HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE
A UNIUNII EUROPENE
(Camera a treia)

5 februarie 2014

Cauza F‑29/13

David Drakeford

împotriva

Agenției Europene pentru Medicamente (EMA)

„Funcție publică – Agent temporar – Articolul 8 primul paragraf din RAA – Nereînnoirea unui contract – Recalificarea unui contract pe perioadă determinată ca fiind contract pe perioadă nedeterminată”

Obiectul:      Acțiune formulată în temeiul articolului 270 TFUE, prin care domnul Drakeford solicită anularea, pe de o parte, a deciziei din 30 august 2012 a directorului executiv al Agenției Europene pentru Medicamente (EMA, denumită în continuare „Agenția”), în calitate de autoritate abilitată să încheie contractele de muncă a EMA (denumită în continuare „AAIC”), de a nu reînnoi contractul său de agent temporar și de a‑l plasa în concediu din oficiu și, pe de altă parte, a deciziei aceleiași autorități din 26 februarie 2013 privind în special respingerea cererii sale de recalificare a contractului său de agent auxiliar în contract de agent temporar și, în subsidiar, de reînnoire a ultimului său contract de agent temporar

Decizia:      Anulează decizia Agenției Europene pentru Medicamente din 30 august 2012 de a nu reînnoi contractul domnului Drakeford. Obligă Agenția Europeană pentru Medicamente la plata către domnul Drakeford, pentru repararea prejudiciului material suferit până la data pronunțării prezentei hotărâri, a diferenței dintre, pe de o parte, cuantumul remunerației la care ar fi avut dreptul dacă ar fi rămas în funcție în cadrul acesteia până la data prezentei hotărâri și, pe de altă parte, cuantumul remunerației, al onorariilor, al alocațiilor de șomaj sau al oricărei alte prestații substitutive pe care le‑a perceput efectiv în locul remunerației pe care o percepea în calitate de agent temporar începând cu 1 mai 2013 și până la data pronunțării prezentei hotărâri. Părțile transmit Tribunalului, în termen de trei luni de la data pronunțării prezentei hotărâri, fie soluția convenită de comun acord pentru a proteja în mod adecvat drepturile domnului Drakeford, fie, în lipsa unui acord, concluziile lor exprimate în cifre cu privire la acordarea unei compensații financiare echitabile pentru repararea prejudiciului material suferit de acesta ulterior datei pronunțării prezentei hotărâri. Respinge în rest acțiunea. Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

Sumarul hotărârii

1.      Acțiune introdusă de funcționari – Act care lezează – Noțiune – Scrisoare adresată unui agent temporar prin care i se amintește data încetării contractului său – Excludere – Decizie de nereînnoire a unui contract – Includere

[Statutul funcționarilor, art. 90 alin. (2)]

2.      Funcționari – Agenți temporari – Agenți temporari care intră în sfera articolului 2 litera (a) din Regimul aplicabil celorlalți agenți – Reînnoire după prima prelungire a contractului pentru o perioadă determinată – Recalificare a contractului pe perioadă nedeterminată – Noțiunea de reînnoire – Continuarea raportului de muncă însoțită sau neînsoțită de evoluția carierei

[Regimul aplicabil celorlalți agenți, art. 2 lit. (a) și art. 8 primul paragraf]

1.      O scrisoare a administrației care se limitează să amintească unui agent prevederile contractului său în ceea ce privește data expirării acestuia și care nu cuprinde niciun element nou în raport cu prevederile respective nu constituie un act care lezează. Totuși, în cazul în care contractul poate face obiectul unei reînnoiri, o decizie adoptată ca urmare a unei proceduri interne în temeiul articolului 8 din Regimul aplicabil celorlalți agenți, prin care se comunică voința administrației de a nu reînnoi contractul, constituie un act care lezează.

(a se vedea punctele 23-25)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 15 octombrie 2008, Potamianos/Comisia, T‑160/04, punctul 21

Tribunalul Funcției Publice: 15 septembrie 2011, Bennett și alții/OAPI, F‑102/09, punctele 57 și 59 și jurisprudența citată; 26 iunie 2013, BU/EMA, F‑135/11, F‑51/12 și F‑110/12, punctul 36, care face obiectul unui recurs aflat pe rolul Tribunalului Uniunii Europene, cauza T‑444/13 P; 23 octombrie 2013, Solberg/OEDT, F‑124/12, punctele 17 și 18

2.      În ceea ce privește recalificarea contractului pe perioadă determinată ca fiind contract pe perioadă nedeterminată potrivit articolului 8 primul paragraf din Regimul aplicabil celorlalți agenți, în special interpretarea care trebuie dată obiectului reînnoirii, în lipsa unei indicații neechivoce furnizate de textul dispoziției, trebuie să se ia în considerare finalitatea articolului menționat.

În această privință, chiar dacă este adevărat că stabilitatea locului de muncă inerentă contractelor pe perioadă nedeterminată nu este comparabilă cu cea garantată de statut funcționarilor, agenții temporari neavând nicidecum vocația de a beneficia de un contract de muncă permanent, categoria contractelor pe perioadă nedeterminată prezintă o specificitate, din perspectiva securității locului de muncă, care o distinge în mod esențial de cea a contractelor de muncă pe perioadă determinată. Astfel, considerând de drept ca fiind încheiat pe perioadă nedeterminată al treilea contract pe perioadă determinată care ar urma să fie semnat și limitând în acest mod recurgerea la contracte succesive de agent temporar pe perioadă determinată, articolul 8 primul paragraf din Regimul aplicabil celorlalți agenți urmărește cu siguranță să garanteze stabilitatea și, prin urmare, o anumită durată de mai mulți ani raportului de muncă dintre agentul vizat și instituția, oficiul sau agenția care l‑a recrutat.

Termenii „orice prelungire ulterioară a acestui contract de muncă”, cuprinși la articolul 8 primul paragraf a treia teză din Regimul aplicabil celorlalți agenți, trebuie interpretați ca vizând orice procedeu prin care un agent temporar, în sensul articolului 2 litera (a) din Regimul aplicabil celorlalți agenți, la încetarea contractului său de muncă pe perioadă determinată, se află în situația de a‑și continua, în această calitate, raportul de muncă cu angajatorul său, chiar dacă această reînnoire este însoțită de un progres în grad sau de o evoluție a atribuțiilor exercitate. Situația poate fi diferită numai dacă noul contract s‑ar înscrie în cadrul unui alt regim juridic sau ar materializa o schimbare radicală în carieră, manifestată, de exemplu, printr‑o modificare substanțială a naturii atribuțiilor exercitate de agentul vizat.

(a se vedea punctele 43, 45 și 48)

Trimitere la:

Curte: 6 octombrie 1982, Cilfit/Ministère de la santé, 283/81, punctul 20

Tribunalul Funcției Publice: 26 octombrie 2006, Landgren/ETF, F‑1/05, punctul 68; 13 aprilie 2011, Scheefer/Parlamentul, F‑105/09, punctele 55 și 60