Language of document : ECLI:EU:F:2014:94

HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE A UNIUNII EUROPENE
(Camera a treia)

14 mai 2014

Cauza F‑140/12

Christodoulos Alexandrou

împotriva

Comisiei Europene

„Funcție publică – Concurs general EPSO/AD/231/12 – Acces la documente – Refuzul cererii de confirmare privind accesul la întrebările cu variante multiple de răspuns adresate în testele de acces”

Obiectul:      Acțiune formulată în temeiul articolului 270 TFUE, aplicabil Tratatului CEEA potrivit articolului 106a din acesta, prin care domnul Alexandrou solicită, în esență, anularea deciziei Comisiei Europene din 25 septembrie 2012 de respingere a cererii sale de confirmare privind accesul la documente și, dacă este necesar, a deciziei din 20 iulie 2012 a Oficiului European pentru Selecția Personalului (EPSO), prin care i s‑a refuzat comunicarea a șapte dintre întrebările cu variante multiple de răspuns adresate în testele de acces din cadrul concursului general EPSO/AD/231/12 (denumit în continuare „concursul”)

Decizia:      Respinge acțiunea. Domnul Alexandrou suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligat să suporte cheltuielile de judecată efectuate de Comisia Europeană.

Sumarul hotărârii

1.      Acțiune introdusă de funcționari – Competența Tribunalului Funcției Publice – Acțiune în anulare privind decizii adoptate în temeiul Regulamentului nr. 1049/2001 – Excludere – Cereri de acces la documente aferente unei proceduri de concurs – Includere

[Statutul Curții de Justiție, anexa I, art. 1; Statutul funcționarilor, art. 90 alin. (2) și art. 91 alin. (1); Regulamentul nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului]

2.      Funcționari – Concurs – Comisie de evaluare – Eliminarea unui candidat ca urmare a rezultatelor insuficiente obținute la probele cu variante multiple de răspuns – Obligația de motivare – Întindere – Comunicarea notei eliminatorii finale – Motivare suficientă, cu excepția existenței unor circumstanțe speciale

(Statutul funcționarilor, art. 25 al doilea paragraf)

3.      Funcționari – Concurs – Comisie de evaluare – Eliminarea unui candidat ca urmare a rezultatelor insuficiente obținute la probele cu variante multiple de răspuns – Obligația de motivare – Întindere – Dreptul dobândit al candidaților de a obține o copie a lucrării – Inexistenţă

(Statutul funcționarilor, art. 25 al doilea paragraf)

4.      Acte ale instituțiilor – Prezumţie de legalitate – Prezența unor indicii de natură să pună la îndoială legalitatea unui act – Sarcina probei

(art. 288 TFUE)

1.      Tribunalul Funcției Publice are competența de a controla legalitatea actelor adoptate de Oficiul European pentru Selecția Personalului pe baza dispozițiilor unui anunț de concurs, dar nu are competența de a soluționa o acțiune în anulare îndreptată împotriva unei decizii adoptate de o instituție în temeiul Regulamentului nr. 1049/2001.

Competențele Tribunalului Funcției Publice și, respectiv, ale Tribunalului Uniunii Europene, în special în materia accesului la documente, trebuie să se întemeieze pe criterii obiective și nu pot depinde de calificările actelor efectuate de părți și, îndeosebi, de intenția reclamantului de a iniția una sau cealaltă procedură administrativă prealabilă introducerii acțiunii și nici de intenția instituției de a examina o cerere de acces la un document în temeiul Regulamentului nr. 1049/2001, mai curând decât în temeiul statutului.

Astfel, criteriul pentru stabilirea competenței jurisdicționale este temeiul juridic al dreptului reclamantului de a solicita accesul la documente.

O cerere a unui reclamant vizând comunicarea întrebărilor de la testele sale de acces corespunde aplicării articolului 6 din anexa III la statut și a punctului 6.2 din Ghidul aplicabil concursurilor generale și se înscrie, în mod evident, în cadrul unui litigiu prin care se urmărește contestarea excluderii reclamantului din cadrul concursului. Astfel, întrucât obiectul acțiunii este o decizie a unei instituții prin care se refuză reclamantului accesul la întrebările în litigiu, rezultă că acesta solicită anularea unui act care lezează în temeiul articolului 90 alineatul (2) și al articolului 91 din statut, iar nu o decizie în sensul Regulamentului nr. 1049/2001.

(a se vedea punctele 17 și 19-27)

Trimitere la:

Tribunalul Uniunii Europene: 13 decembrie 2012, Comisia/Strack, T‑197/11 P și T‑198/11 P, punctul 54

Tribunalul Funcției Publice: 18 septembrie 2012, Cuallado Martorell/Comisia, F‑96/09, punctul 60; 2 decembrie 2013, Pachtitis/Comisia, F‑49/12, punctul 22

2.      Obligația de motivare a unei decizii care lezează, precum cea adoptată de comisia de evaluare din cadrul unui concurs în privința unui candidat, are ca scop, pe de o parte, să acorde persoanei interesate indicațiile necesare pentru a ști dacă decizia este sau nu este întemeiată și, pe de altă parte, să facă posibil controlul jurisdicțional al acesteia.

În lipsa unor circumstanțe speciale, o administrație care organizează probe de recrutare sub forma unor întrebări cu variante multiple de răspuns își îndeplinește obligația de motivare comunicând candidaților care nu au reușit la aceste probe proporția, în procente, a răspunsurilor corecte și transmițând acestora, în cazul unei solicitări în acest sens, răspunsul care trebuia dat la fiecare dintre întrebările adresate.

Nu este de natură să constituie o circumstanță specială împrejurarea că, la alte probe, notele obținute de un candidat sunt cu mult mai mari decât cele obținute la testul de raționament verbal, atunci când, în lipsa oricărui indiciu în această privință, este vorba doar despre o simplă afirmație care nu permite să se conchidă că întrebările în litigiu ar fi afectate de o oarecare eroare.

(a se vedea punctele 34, 37 și 39)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 23 ianuarie 2003, Angioli/Comisia, T‑53/00, punctul 67; 27 martie 2003, Martínez Páramo și alții/Comisia, T‑33/00, punctul 43

Tribunalul Funcției Publice: 11 septembrie 2008, Coto Moreno/Comisia, F‑127/07, punctul 32; 29 iunie 2011, Angioi/Comisia, F‑7/07, punctele 136 și 138

3.      În ceea ce privește întinderea obligației de motivare în legătură cu rezultatele concursului, un reclamant care nu a reușit la testele de acces pe calculator nu poate pretinde că instituția a încălcat principiul încrederii legitime, principiul respectării drepturilor dobândite sau principiul egalității de tratament în cazul în care nu obține o copie a lucrării, invocând o practică anterioară potrivit căreia obținuse o copie a lucrărilor sale scrise. Testele de acces pe calculator fac parte dintr‑un sistem de teste efectuate cu ajutorul unei baze de date în cadrul căreia Oficiul European pentru Selecția Personalului alege, în mod aleatoriu, întrebările de la testele de raționament verbal și numeric. Astfel, faptul că întrebările adresate candidaților sunt alese în mod aleatoriu de un program informatic răspunde mai curând unui obiectiv de asigurare a egalității dintre candidați, permițând în același timp organizarea unor probe pe parcursul mai multor zile, chiar în interesul candidaților.

(a se vedea punctele 47 și 48)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 14 iulie 2005, Le Voci/Consiliul, T‑371/03, punctul 18

Tribunalul Funcției Publice: 15 aprilie 2010, Matos Martins/Comisia, F‑2/07, punctul 178

4.      Un act administrativ se bucură de prezumția de legalitate, iar sarcina probei revine, în principiu, celui care formulează o afirmație, astfel încât incumbă persoanei în cauză să prezinte cel puțin indicii suficient de precise, de obiective și de concordante de natură să susțină veridicitatea sau probabilitatea faptelor invocate în sprijinul pretenției sale.

În consecință, un reclamant care nu dispune nici de dovezi și nici, cel puțin, de o serie de indicii trebuie să accepte prezumția de legalitate aferentă deciziilor adoptate de comisia de evaluare sau de către administrație în materie de concursuri. Rezultă că, în cadrul unei acțiuni îndreptate împotriva unor asemenea decizii, un reclamant nu se poate limita să expună simple afirmații sau convingeri personale, susținând că administrația nu i‑ar fi comunicat informații de natură să îi permită să controleze temeinicia afirmațiilor acesteia și că astfel ar fi lipsit de dreptul la un proces echitabil în sensul articolului 47 din Carta drepturilor fundamentale, precum și de dreptul la o cale de atac efectivă.

(a se vedea punctele 52 și 53)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 19 noiembrie 1996, Brulant/Parlamentul, T‑272/94, punctul 35; 13 iulie 2000, Griesel/Consiliul, T‑157/99, punctul 25

Tribunalul Funcției Publice: 4 februarie 2010, Wiame/Comisia, F‑15/08, punctul 21