Language of document : ECLI:EU:F:2014:67

ORDONANȚA PREȘEDINTELUI TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE A UNIUNII EUROPENE

5 mai 2014

Cauza F‑27/14 R

DK

împotriva

Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE)

„Funcție publică – Măsuri provizorii – Procedură disciplinară – Revocare – Cerere de suspendare a executării”

Obiectul:      Acțiune formulată în temeiul articolelor 278 TFUE și 157 EA, precum și al articolului 279 TFUE, aplicabil Tratatului CEEA potrivit articolului 106a din acesta, prin care DK solicită suspendarea executării deciziei din 16 ianuarie 2014 prin care directorul general administrativ al Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE), în calitate de autoritate împuternicită să facă numiri (denumită în continuare „AIPN”) a SEAE, l‑a revocat din funcție fără reducerea drepturilor sale de pensie, cu efect de la 1 februarie 2014

Decizia:      Suspendă executarea deciziei din 16 ianuarie 2014 prin care Serviciul European de Acțiune Externă l‑a revocat pe DK din funcția sa fără reducerea drepturilor de pensie. Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

Sumarul ordonanței

1.      Măsuri provizorii – Suspendarea executării – Condiții de dispunere – Urgență – Punere în aplicare a principiului potrivit căruia penalul ține în loc procedura disciplinară – Încălcarea principiului – Prejudiciu grav și ireparabil

(art. 278 TFUE)

2.      Măsuri provizorii – Suspendarea executării – Condiții de dispunere – Evaluare comparativă a tuturor intereselor în cauză – Cerere de suspendare a executării unei decizii de revocare disciplinară pentru acte contrare intereselor financiare ale Uniunii – Rezultat în favoarea reclamantului în privința imposibilității de a stabili realitatea faptelor și a încălcărilor reproșate

(art. 278 TFUE; Decizia 1999/352 a Comisiei)

1.      Scopul procedurii privind măsurile provizorii nu este asigurarea reparării unui prejudiciu, ci garantarea deplinei eficacități a hotărârii pe fond. În vederea atingerii acestui din urmă obiectiv, se impune ca măsurile solicitate să fie urgente, în sensul că este necesar, pentru a evita prejudicierea gravă și ireparabilă a intereselor reclamantului, ca acestea să fie dispuse și să își producă efectele înainte de decizia din procedura principală.

În prezenta cauză trebuie să se observe, ținând cont în special de motivele invocate în susținerea concluziilor în anulare care urmăresc să se constate că instituția a încălcat principiul potrivit căruia penalul ține în loc procedura disciplinară și prezumția de nevinovăție, că măsura provizorie solicitată, care vizează suspendarea executării deciziei de revocare atacate, urmărește să obțină același rezultat precum cel urmărit în acțiunea principală, astfel încât caracterul accesoriu al procedurii privind măsurile provizorii în raport cu procedura principală la care se raportează și, prin urmare, caracterul său provizoriu ar lipsi, ceea ce ar putea, în sine, să justifice respingerea cererii de suspendare.

Cu toate acestea, argumentele de fapt și de drept prezentate de reclamant dau naștere unor îndoieli în ceea ce privește legalitatea deciziei atacate în special în raport cu principiul potrivit căruia penalul ține în loc procedura disciplinară. În aceste condiții, judecătorul delegat cu luarea măsurilor provizorii nu poate, fără a i se reproșa că încalcă la rândul său principiul menționat, să respingă, pentru lipsa urgenței, o cerere de suspendare a executării deciziei atacate, cerere care se confundă cu punerea în aplicare a principiului menționat, cel puțin până la decizia Tribunalului care se va pronunța în privința litigiului principal. Or, un astfel de principiu face parte din dreptul fundamental la un proces echitabil, protejat atât de dispozițiile Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, cât și de cele ale Convenției europene pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale la care face trimitere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene în preambulul său.

Cu alte cuvinte, întrucât, la prima vedere, încălcarea ar fi avut loc, protecția principiului potrivit căruia penalul ține în loc procedura disciplinară nu ar putea fi amânată, chiar cu titlu provizoriu, în așteptarea poziției instanței de fond, fără a cauza un prejudiciu grav și ireparabil reclamantului, întrucât, în mod ipotetic, soluția pronunțată în procesul penal ar putea fi grav afectată de poziția autorității administrative privind materialitatea faptelor la originea unui astfel de proces.

(a se vedea punctele 57-60)

Trimitere la:

Curte: 25 martie 1999, Willeme/Comisia, C‑65/99 P(R), punctul 62; 26 iunie 2003, Belgia și Forum 187/Comisia, C‑182/03 R și C‑217/03 R, punctul 142

Tribunalul de Primă Instanță: 29 iunie 1994, Williams/Curtea de Conturi, T‑146/94 R, punctul 23; 10 septembrie 1999, Elkaïm și Mazuel/Comisia, T‑173/99 R, punctul 25; Curte: 16 noiembrie 2012, Campogrande/Comisia, C‑62/12 P, punctul 25 și jurisprudența citată; 16 noiembrie 2012, Akzo Nobel și alții/Comisia, T‑345/12 R, punctul 25 și jurisprudența citată

Tribunalul Funcției Publice: 13 februarie 2014, CX/Comisia, F‑5/14 R, punctul 80

2.      În timp ce suspendarea executării deciziei de revocare atacate poate cauza un prejudiciu grav și ireparabil unui funcționar, acordarea suspendării menționate poate, în schimb, să constituie un prejudiciu pentru instituție, ținând cont de consecințele pe care le produce în mod necesar reintegrarea provizorie a unui funcționar despre care s‑a considerat că a avut un comportament incompatibil cu exercitarea și cu demnitatea atribuțiilor sale. În astfel de împrejurări, îi revine judecătorului delegat cu luarea măsurilor provizorii să evalueze comparativ interesele prezente în cauză.

Astfel, trebuie să fie evaluate comparativ, pe de o parte, prejudiciul grav și ireparabil pe care l‑a suferit funcționarul și, pe de altă parte, interesul instituției de a nu i se impune menținerea unui raport de muncă în situația în care un funcționar a fost concediat pentru un motiv disciplinar.

În această privință, astfel cum rezultă din preambulul Deciziei 1999/352 de instituire a Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF), instituțiile și statele membre acordă o mare importanță protejării intereselor financiare ale Uniunii și luptei antifraudă, precum și luptei împotriva altor activități ilegale împotriva intereselor financiare menționate. În plus, este notoriu faptul că opinia publică este sensibilă la aspectul protecției finanțelor publice și a contribuabilului european.

Cu toate acestea, în prezența unor motive suficient de serioase și pertinente pentru a constitui, în stadiul cererii de măsuri provizorii, un fumus boni iuris și, prin urmare, datorită imposibilității de a considera stabilite faptele și încălcările reproșate, menținerea în serviciu a funcționarului menționat nu este de natură să afecteze grav credibilitatea instituțiilor și încrederea statelor membre și a publicului în general în acestea.

(a se vedea punctele 63-66)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: Williams/Curtea de Conturi, citată anterior, punctul 23

Tribunalul Funcției Publice: CX/Comisia, citată anterior, punctul 80