Language of document : ECLI:EU:F:2014:179

ORDONANȚA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE A UNIUNII EUROPENE

(Camera a doua)

3 iulie 2014

Cauza F‑5/12 DEP

Slawomir Bogusz

împotriva

Agenției Europene pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale Statelor Membre ale Uniunii Europene (Frontex)

„Funcție publică – Procedură – Stabilirea cheltuielilor de judecată”

Obiectul:      Cerere de stabilire a cheltuielilor de judecată recuperabile, formulată în temeiul articolului 92 alineatul (1) din Regulamentul de procedură de domnul Bogusz după pronunțarea Hotărârii Tribunalului din 12 iunie 2013, Bogusz/Frontex (F-5/12, EU:F:2013:75)

Decizia:      Stabilește cuantumul total al cheltuielilor de judecată care trebuie rambursate domnului Bogusz de Agenția Europeană pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale Statelor Membre ale Uniunii Europene drept cheltuieli de judecată recuperabile în cauza F‑5/12, Bogusz/Frontex, la 2 547,50 euro.

Sumarul ordonanței

1.      Procedură jurisdicțională – Cheltuieli de judecată – Stabilire – Cheltuieli recuperabile – Elemente care trebuie luate în considerare – Onorarii datorate de părți propriilor avocați – Stabilirea onorariilor care pot fi recuperate de la partea obligată să suporte cheltuielile de judecată

[Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, art. 91 litera (b)]

2.      Procedură jurisdicțională – Cheltuieli de judecată – Stabilire – Cheltuieli recuperabile – Elemente care trebuie luate în considerare – Cheltuieli necesare aferente procedurii de stabilire a cheltuielilor de judecată – Includere

[Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, art. 91 litera (b)]

1.      Instanța Uniunii nu este abilitată să fixeze onorariile datorate de părți propriilor avocați, ci să stabilească cuantumul limită în care aceste onorarii pot fi recuperate de la partea obligată la plata cheltuielilor de judecată.

Pronunțându‑se asupra unei cereri de stabilire a cheltuielilor de judecată, pe de o parte, instanța Uniunii nu trebuie să ia în considerare un eventual acord încheiat în această privință între părțile interesate și agenții sau consilierii lor. Pe de altă parte, chiar dacă depunerea unei facturi achitate poate dovedi veridicitatea cuantumului cheltuielilor de judecată stabilite pentru reclamant în vederea reprezentării sale în procedura în fața Tribunalului Funcției Publice, este cert că dovada plății cheltuielilor de judecată a căror recuperare este solicitată nu este o condiție prealabilă stabilirii cheltuielilor de judecată recuperabile de către Tribunal.

În lipsa unor dispoziții din dreptul Uniunii care să stabilească anumite tarife, instanța Uniunii trebuie să aprecieze în mod liber datele cauzei, ținând seama de obiectul și de natura litigiului, de importanța acestuia din perspectiva dreptului Uniunii, precum și de dificultățile cauzei, de amploarea muncii agenților sau a consilierilor implicați pe care a putut‑o necesita procedura contencioasă și de interesele economice avute de părți în cadrul litigiului. Libertatea de apreciere a instanței Uniunii în materie o poate conduce să stabilească valoarea cheltuielilor de judecată recuperabile la un nivel inferior celui pe care partea care este obligată să le suporte ar fi fost dispusă să le plătească celeilalte părți.

(a se vedea punctele 30, 33 și 35)

Trimitere la:

Curte: Ordonanța Leeuwarder Papierwarenfabriek/Comisia, 318/82 DEPE, EU:C:1985:468, punctul 2, Ordonanța Comunidad autónoma de La Rioja/Diputación Foral de Vizcaya și alții, C‑465/09 P DEP, EU:C:2013:112, punctele 26 și 27, și Ordonanța Kronofrance/Germania și alții, C‑75/05 P DEP, EU:C:2013:458, punctul 30

Tribunalul Funcției Publice: Ordonanța X/Parlamentul, F‑14/08 DEP, EU:F:2009:149, punctul 23, și jurisprudența citată, și Ordonanța Cuallado Martorell/Comisia, F‑96/09 DEP, EU:F:2013:186, punctul 28

2.      Chiar dacă, în mod formal, nu este necesară pronunțarea pe cale separată cu privire la cheltuielile efectuate și la onorariile plătite în cadrul procedurii de stabilire a cheltuielilor de judecată, revine totuși Tribunalului, atunci când stabilește cheltuielile de judecată recuperabile, obligația de a ține seama de toate împrejurările cauzei până la momentul adoptării ordonanței de stabilire a cheltuielilor de judecată.

În această privință, o cerere de stabilire a cheltuielilor de judecată prezintă mai degrabă un caracter standardizat și se distinge, în principiu, prin lipsa oricărei dificultăți pentru avocatul care a tratat deja fondul cauzei.

(a se vedea punctele 45 și 47)

Trimitere la:

Curte: Ordonanța France Télévisions/TF1, C‑451/10 P DEP, EU:C:2012:323, punctul 32, și Ordonanța OCVV/Schräder, C‑38/09 P DEP, EU:C:2013:679, punctul 42

Tribunalul Funcției Publice: Ordonanța Schönberger/Parlamentul, F‑7/08 DEP, EU:F:2010:32, punctele 46 și 47