Language of document : ECLI:EU:F:2014:177

HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE A UNIUNII EUROPENE

(Camera întâi)

2 iulie 2014

Cauza F‑63/13

Aristidis Psarras

împotriva

Agenției Uniunii Europene pentru Securitatea Rețelelor și a Informațiilor (ENISA)

„Funcție publică – Agent temporar – Rezilierea contractului – Articolul 41 alineatul (2) litera (a) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene – Dreptul de a fi ascultat – Prejudiciu moral – Decizie nelegală pe cale de consecință – Atingere excesivă adusă drepturilor unui terț – Obligare din oficiu la plata unei indemnizații – Neexecutarea unei hotărâri de anulare”

Obiectul:      Acțiune formulată în temeiul articolului 270 TFUE, prin care domnul Psarras solicită în special anularea deciziei Agenției Uniunii Europene pentru Securitatea Rețelelor și a Informațiilor (ENISA sau, în continuare, „agenția”) din 4 septembrie 2012 de reziliere a contractului său de agent temporar

Decizia:      Anulează decizia din 4 septembrie 2012 a directorului executiv al Agenției Uniunii Europene pentru Securitatea Rețelelor și a Informațiilor prin care a fost reziliat contractul de agent temporar al domnului Psarras. Obligă Agenția Uniunii Europene pentru Securitatea Rețelelor și a Informațiilor la plata către domnul Psarras a sumei de 40 000 de euro. Respinge în rest acțiunea. Agenția Uniunii Europene pentru Securitatea Rețelelor și a Informațiilor suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligată să suporte cheltuielile de judecată efectuate de domnul Psarras.

Sumarul hotărârii

1.      Funcționari – Principii – Dreptul la apărare – Obligația de a asculta persoana interesată înainte de adoptarea unui act care o lezează – Conținut

(Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 41 alin. (2)]

2.      Acțiune introdusă de funcționari – Hotărâre de anulare – Efecte – Anularea pe cale de consecință a actelor subsecvente privind terții – Nelegalitatea unei decizii de reziliere a unui contract de muncă – Anulare care constituie o sancțiune excesivă ce aduce atingere drepturilor terților – Repararea prejudiciului prin plata unei despăgubiri

[art. 340 alin. (2) TFUE; Statutul funcționarilor, art. 90 și 91; Regimul aplicabil celorlalți agenți, art. 117]

3.      Acțiune introdusă de funcționari – Acțiune în despăgubire – Anulare a actului atacat care nu asigură repararea adecvată a prejudiciului moral – Acordarea unei reparații pecuniare

(Statutul funcționarilor, art. 90 și 91; Regimul aplicabil celorlalți agenți, art. 117)

4.      Funcționari – Răspundere extracontractuală a instituțiilor – Neîndeplinirea obligației de executare a unei hotărâri de anulare – Greșeală de serviciu care generează, prin ea însăși, un prejudiciu moral

[art. 266 TFUE și art. 340 alin. (2) TFUE]

1.      Potrivit articolului 41 alineatul (2) litera (a) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, orice persoană are dreptul de a fi ascultată înainte de luarea oricărei măsuri individuale care ar putea să îi aducă atingere, cum ar fi o decizie de reziliere a contractului său.

Întrucât esența dreptului fundamental de a fi ascultat este de a se oferi oricărei persoane posibilitatea de a‑și exprima punctul de vedere cu privire la o măsură care ar putea să îi aducă atingere, conținutul acestui drept fundamental impune ca persoana interesată să aibă posibilitatea de a influența procesul decizional în cauză, ceea ce este de natură să garanteze că decizia care trebuie adoptată nu este afectată de erori materiale și constituie rezultatul unei puneri în balanță adecvate a interesului serviciului și a interesului personal al persoanei vizate.

(a se vedea punctele 34, 35 și 41)

Trimitere la:

Tribunalul Uniunii Europene: Hotărârea Marcuccio/Comisia, T‑236/02, EU:T:2011:465, punctul 115

Tribunalul Funcției Publice: Hotărârea CH/Parlamentul, F‑129/12, EU:F:2013:203, punctele 33 și 34

2.      Atunci când restabilirea situației anterioare actului anulat implică anularea unor acte subsecvente, dar care îi privesc pe terți, o astfel de anulare nu este pronunțată pe cale de consecință decât dacă, ținând cont, printre altele, de natura nelegalității săvârșite și de interesul serviciului, aceasta nu apare ca fiind excesivă.

Totuși, atunci când comparația intereselor existente demonstrează că interesul serviciului și interesul terților se opun anulării pe cale de consecință a unor decizii precum o decizie de numire, instanța Uniunii poate, pentru a asigura, în interesul reclamantului, un efect util hotărârii de anulare, să utilizeze competența de fond care îi este atribuită în litigiile cu caracter pecuniar și să oblige instituția pârâtă, chiar din oficiu, la plata unei despăgubiri. În cazul în care actul care lezează este o decizie de reziliere a unui contract de muncă, a cărei anulare ar implica anularea unei decizii subsecvente de numire a unui terț, acordarea unei despăgubiri pentru prejudiciul moral al unei persoane concediate constituie o formă de reparație care corespunde cel mai bine atât intereselor reclamantului, cât și cerințelor serviciului.

(a se vedea punctele 46 și 47)

Trimitere la:

Curte: Hotărârea Oberthür/Comisia, 24/79, EU:C:1980:145, punctele 11, 13 și 14

Tribunalul de Primă Instanță: Hotărârea Kotzonis/CES, T‑586/93, EU:T:1995:54, punctul 108, Hotărârea Wenk/Comisia, T‑159/96, EU:T:1998:86, punctul 122, și Hotărârea Girardot/Comisia, T‑10/02, EU:T:2004:94, punctele 85 și 89

3.      Anularea unui act afectat de nelegalitate poate constitui în sine o reparare adecvată și, în principiu, suficientă a oricărui prejudiciu moral pe care acest act l‑a putut cauza, cu excepția cazului în care reclamantul demonstrează că a suferit un prejudiciu moral care poate fi separat de nelegalitatea care justifică anularea și care nu poate fi reparat integral prin această anulare.

În cazurile în care gravitatea deciziei și natura nelegalității săvârșite, și anume încălcarea articolului 41 alineatul (2) litera (a) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, și a împrejurărilor în care a fost săvârșită nelegalitatea determină o stare gravă de incertitudine și de îngrijorare, anularea deciziei nu poate constitui prin ea însăși o reparare adecvată si suficientă a prejudiciului moral produs.

(a se vedea punctele 54 și 55)

Trimitere la:

Tribunalul Funcției Publice: Hotărârea CH/Parlamentul, EU:F:2013:203, punctul 64

4.      Organul care a emis actul anulat încalcă articolul 266 CE și săvârșește o greșeală de serviciu de natură să angajeze răspunderea sa atunci când nu adoptă nicio măsură în vederea executării hotărârii de anulare și nu întreprinde în acest scop niciun demers în ceea ce îl privește pe reclamant în vederea căutării unei modalități de înțelegere. Neexecutarea unei hotărâri de anulare constituie o încălcare a încrederii pe care trebuie să o aibă orice justițiabil în sistemul juridic al Uniunii, întemeiat printre altele pe respectarea deciziilor pronunțate de instanțele Uniunii, și determină, prin ea însăși, independent de orice prejudiciu material care poate decurge din aceasta, un prejudiciu moral pentru partea care a obținut o hotărâre favorabilă.

(a se vedea punctele 60 și 63)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: Hotărârea Hautem/BEI, T‑11/00, EU:T:2000:295, punctul 51, și Hotărârea C/Comisia, T‑166/04, EU:T:2007:24, punctele 49 și 52

Tribunalul Funcției Publice: Hotărârea C și F/Comisia, F‑44/06 și F‑94/06, EU:F:2007:66, punctul 69