Language of document : ECLI:EU:F:2014:228

HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE
A UNIUNII EUROPENE
(Camera a treia)

1 octombrie 2014

Cauza F‑91/13

DF

împotriva

Comisiei Europene

„Funcție publică – Remunerație – Indemnizație de expatriere – Cheltuieli de călătorie – Detașarea reclamantului în țara a cărei cetățenie o deține – Condiție prevăzută la articolul 4 alineatul (1) litera (b) din anexa VII la statut”

Obiectul:      Acțiune formulată în temeiul articolului 270 TFUE, aplicabil Tratatului CEEA potrivit articolului 106a din acesta, prin care DF solicită printre altele anularea deciziei Comisiei Europene din 20 decembrie 2012, prin care se dispune rambursarea indemnizației de expatriere și a cheltuielilor de călătorie anuale primite pe perioada detașării sale în Germania, între 1 septembrie 2009 și 31 august 2012, rambursarea sumelor deja recuperate, precum și acordarea de daune interese

Decizia:      Obligă Comisia Europeană la plata către DF a sumei de 1 500 de euro pentru repararea prejudiciului său moral. Respinge în rest acțiunea. Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligată să suporte o pătrime din cheltuielile de judecată efectuate de DF. DF suportă trei pătrimi din propriile cheltuieli de judecată.

Sumarul hotărârii

1.      Funcționari – Remunerație – Indemnizație de expatriere – Condiții de acordare – Reședință obișnuită în afara statului membru de repartizare în perioada de referință – Perioadă de referință – Stabilirea datei de expirare în cazul detașării funcționarului – Data angajării inițiale în muncă

[Statutul funcționarilor, anexa VII, art. 4 alin. (1) lit. (b)]

2.      Funcționari – Restituire a plății nedatorate – Condiții – Neregularitate evidentă a vărsământului – Criterii

(Statutul funcționarilor, art. 85)

3.      Funcționari – Principii – Dreptul la apărare – Obligație de a asculta persoana în cauză înainte de adoptarea unui act care o lezează – Domeniu de aplicare – Încălcare – Consecințe

[Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 41 alin. (2) lit. (a)]

1.      În ceea ce privește condițiile de acordare a indemnizației de expatriere în cazul detașării funcționarului, perioada de zece ani prevăzută la articolul 4 alineatul (1) litera (b) din anexa VII la statut se încheie întotdeauna la data angajării inițiale în muncă.

(a se vedea punctul 17)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: Hotărârea Magdalena Fernández/Comisia, T‑90/92, EU:T:1993:78, punctul 32

Tribunalul Funcției Publice: Hotărârea B/Comisia, F‑7/06, EU:F:2007:129, punctul 39, Hotărârea Cavallaro/Comisia, F‑108/05, EU:F:2007:164, punctul 71, și Hotărârea Blais/BCE, F‑6/08, EU:F:2008:160, punctul 67

2.      În ceea ce privește condițiile restituirii plății nedatorate, expresia „atât de evident”, ce caracterizează neregularitatea plății, care figurează la articolul 85 din statut, nu semnifică faptul că beneficiarul plăților nedatorate este dispensat de orice efort de reflecție sau de control, ci că această recuperare se datorează din moment ce este vorba despre o eroare care nu poate fi omisă de un funcționar cu un grad normal de diligență, considerat a cunoaște normele care reglementează remunerația sa.

Astfel, un funcționar cu un grad normal de diligență, cu experiență și cu un grad ridicat nu poate ignora că plata indemnizației de expatriere este legată de o expatriere în sensul articolului 4 din anexa VII la statut, care lipsește în cazul unui funcționar detașat pentru exercitarea funcțiilor în țara a cărei cetățenie o deține.

De asemenea, în fața unui refuz din partea administrației de a confirma în scris ceea ce a fost afirmat doar oral, un funcționar cu un grad normal de diligență, experimentat și cu un grad ridicat este obligat să verifice exactitatea unor astfel de asigurări verbale, adresând, de exemplu, o cerere scrisă administrației în temeiul articolului 90 alineatul (1) din statut.

(a se vedea punctele 35, 37 și 38)

Trimitere la:

Curte: Hotărârea Stempels/Comisia, EU:C:1989:9, punctul 10, și Ordonanța Gouvras/Comisia, C‑420/04 P, EU:C:2005:482, punctul 59

Tribunalul de Primă Instanță: Hotărârea Maslias/Parlamentul, T‑92/94, EU:T:1996:70, punctul 60, Hotărârea Jensen/Comisia, T‑156/96, EU:T:2001:144, punctul 63, Hotărârea Barth/Comisia, T‑348/00, EU:T:2001:144, punctul 29, și Hotărârea Gussetti/Comisia, T‑312/02, EU:T:2004:102, punctul 82

3.      În conformitate cu articolul 41 alineatul (2) litera (a) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, orice persoană are dreptul de a fi ascultată înainte de luarea oricărei măsuri individuale care ar putea să îi aducă atingere.

Cu toate acestea, pentru ca o încălcare a dreptului de a fi ascultat să poată determina anularea unei decizii, mai este necesar să se examineze dacă, în lipsa acestei neregularități, procedura ar fi condus la un rezultat diferit.

Astfel, atunci când împrejurarea că persoanei în cauză nu i s‑a oferit ocazia să își prezinte observațiile și să furnizeze explicații înainte de adoptarea unei decizii de recuperare a sumelor primite fără a fi datorate nu a fost de natură să influențeze conținutul acesteia, nerespectarea dreptului persoanei în cauză de a fi ascultată nu poate justifica în sine anularea acesteia. Nu este mai puțin adevărat că, pentru același motiv, administrația a săvârșit o ilegalitate care reprezintă o greșeală de serviciu ce poate justifica o despăgubire.

(a se vedea punctele 41-47)

Trimitere la:

Tribunalul Funcției Publice: Hotărârea CH/Parlamentul, F‑129/12, EU:F:2013:203, punctele 33 și 38