Language of document : ECLI:EU:F:2014:200

ORDONANȚA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE
A UNIUNII EUROPENE
(Camera întâi)

10 septembrie 2014

Cauza F‑35/09 DEP

Maria Teresa Visser‑Fornt Raya

împotriva

Oficiului European de Poliție (Europol)

„Funcție publică – Procedură – Stabilirea cheltuielilor de judecată”

Obiectul:      Cerere de stabilire a cheltuielilor de judecată introdusă, în temeiul articolului 92 din Regulamentul de procedură, de doamna Visser‑Fornt Raya ca urmare a Hotărârii pronunțate în cauza Visser‑Fornt Raya/Europol (F‑35/09, EU:F:2010:61)

Decizia:      Stabilește cuantumul total al cheltuielilor care trebuie rambursate de Oficiul European de Poliție doamnei Visser‑Fornt Raya la 1 343,18 euro, această sumă fiind purtătoare de dobânzi de întârziere de la data notificării prezentei ordonanțe până la data plății, la rata calculată pe baza ratei stabilite de Banca Centrală Europeană pentru operațiunile principale de refinanțare, aplicabilă în perioada sus‑menționată, majorată cu două puncte.

Sumarul ordonanței

Procedură jurisdicțională – Cheltuieli de judecată – Stabilire – Cheltuieli recuperabile – Elemente care trebuie luate în considerare – Acord privind onorariile încheiat între o parte și avocatul său – Excludere

[Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, art. 91 lit. (b)]

Instanța Uniunii nu este abilitată să fixeze onorariile datorate de părți propriilor avocați, ci să stabilească cuantumul limită în care aceste onorarii pot fi recuperate de la partea obligată la plata cheltuielilor de judecată. Rezultă că proba plății cheltuielilor de judecată a căror recuperare se solicită nu este necesară pentru stabilirea de către Tribunal a cheltuielilor de judecată recuperabile.

Astfel, statuând cu privire la o cerere de stabilire a cheltuielilor de judecată, instanța Uniunii nu trebuie să ia în considerare un eventual acord încheiat în această privință între partea interesată și agenții sau consilierii săi.

Prin urmare, faptul că s‑a decis, potrivit unui acord intervenit între reclamantă și avocații săi, că cea dintâi nu le va plăti niciun onorariu acestora este lipsit de relevanță cu privire la dreptul reclamantei de a recupera cheltuielile de judecată efectuate în cadrul procedurii principale.

(a se vedea punctele 14, 19 și 20)

Trimitere la:

Curte: 26 noiembrie 1985, Ordonanța Leeuwarder Papierwarenfabriek/Comisia, 318/82, EU:C:1985:468, punctul 2; Ordonanța C.A.S./Comisia, C‑204/07 P‑DEP, EU:C:2009:526, punctul 13, și Ordonanța Kronofrance/Germania și alții, C‑75/05 P‑DEP și C‑80/05 P‑DEP, EU:C:2013:458, punctul 30