Language of document : ECLI:EU:F:2014:236

HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE
A UNIUNII EUROPENE
(judecător unic)

15 octombrie 2014

Cauza F‑15/14

Evert Anton De Bruin

împotriva

Parlamentului European

„Funcție publică – Funcționar aflat în perioada de probă – Articolul 34 din statut – Raport privind perioada de probă care stabilește inaptitudinea persoanei aflate în perioada de probă – Prelungirea duratei perioadei de probă – Concediere la finalul perioadei de probă – Motive de concediere – Eficiență – Celeritate în activitatea prestată – Erori vădite de apreciere – Neregularități ale procedurii – Termen acordat comitetului pentru rapoarte de evaluare pentru emiterea avizului”

Obiectul:      Acțiune formulată în temeiul articolului 270 TFUE, aplicabil Tratatului CEEA potrivit articolului 106a din acesta, prin care domnul De Bruin solicită, cu titlu principal, anularea deciziei autorității împuternicite să facă numiri din cadrul Parlamentului European (denumită în continuare „AIPN”) din 12 aprilie 2013, prin care aceasta l‑a concediat la încheierea perioadei sale de probă în vederea titularizării și, pe cale de consecință, integrarea sa în cadrul Parlamentului, precum și, cu titlu subsidiar, pentru cazul în care reintegrarea sa nu ar fi posibilă, obligarea instituției pârâte la plata sumei de 45 000 de euro, majorată cu dobânzi moratorii, pentru repararea prejudiciului pe care apreciază că l‑a suferit ca urmare a concedierii sale pretins ilegale

Decizia:      Respinge acțiunea. Domnul De Bruin suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligat să suporte cheltuielile de judecată efectuate de Parlamentul European.

Sumarul hotărârii

1.      Acțiune introdusă de funcționari – Reclamație administrativă prealabilă – Decizie de respingere – Luarea în considerare a motivării conținute în aceasta

(Statutul funcționarilor, art. 90 și 91)

2.      Funcționari – Recrutare – Perioadă de probă – Decizie de netitularizare a funcționarului aflat în perioada de probă – Decizie de concediere a funcționarului titular – Diferență de natură juridică – Elemente de apreciere de reținut în fiecare caz

(Statutul funcționarilor, art. 34)

3.      Funcționari – Recrutare – Perioadă de probă – Aprecierea rezultatelor – Evaluarea aptitudinilor funcționarului aflat în perioada de probă – Reușită la concurs care nu constituie un fapt de care administrația să poată fi ținută în cadrul aprecierii sale

(Statutul funcționarilor, art. 34)

4.      Funcționari – Recrutare – Perioadă de probă – Aprecierea rezultatelor – Evaluarea aptitudinilor funcționarului aflat în perioada de probă – Puterea de apreciere a administrației – Funcționar în domeniul traducerii aflat în perioada de probă

(Statutul funcționarilor, art. 34)

5.      Funcționari – Loc de muncă – Post de traducător – Capacități necesare în ceea ce privește respectarea termenelor acordate pentru traducere

6.      Funcționari – Recrutare – Perioadă de probă – Condiții de desfășurare – Avertisment

(Statutul funcționarilor, art. 34)

7.      Funcționari – Recrutare – Perioadă de probă – Raport de final al perioadei de probă − Întocmirea unui al doilea raport – Raport care acoperă o perioadă de trei luni – Admisibilitate

(Statutul funcționarilor, art. 34)

1.      Ținând seama de caracterul evolutiv al procedurii precontencioase, motivarea conținută în decizia de respingere a reclamației trebuie să fie de asemenea luată în considerare pentru examinarea legalității actului inițial care lezează, întrucât se apreciază că aceasta coincide cu acest din urmă act.

(a se vedea punctul 35)

Trimitere la:

Tribunalul Funcției Publice: Hotărârea Mocová/Comisia, F‑41/11, EU:F:2012:82, punctul 21

2.      Un candidat care a reușit la concurs angajat ca funcționar aflat în perioada de probă poate fi numit funcționar titular doar dacă efectuează cu succes perioada de probă prevăzută la articolul 34 din statut și, în această privință, autorității împuternicite să facă numiri îi revine obligația de a‑i furniza condiții materiale adecvate și îndrumare în exercitarea funcțiilor.

Atunci când, la încheierea perioadei de probă, fie că activitatea funcționarului aflat în perioada de probă se dovedește, în mod evident, necorespunzătoare în sensul articolului 34 alineatul (2) din statut, fie că funcționarul nu a făcut dovada unor calități profesionale suficiente pentru a fi titularizat în sensul articolului 34 alineatul (3) al treilea paragraf din statut, el este concediat. O astfel de netitularizare se distinge, prin natura sa, de o decizie de concediere propriu‑zisă a unei persoane care a beneficiat de o numire în calitate de funcționar titular. În timp ce, în acest din urmă caz, este necesară o examinare minuțioasă a motivelor care justifică încetarea unui raport de muncă stabilit, în cadrul deciziilor referitoare la titularizarea persoanelor aflate în perioada de probă, examinarea trebuie să fie globală și să privească existența sau inexistența unui ansamblu de elemente pozitive și/sau negative evidențiate în perioada de probă din care să reiasă dacă titularizarea persoanei aflate în perioada de probă este sau nu este în interesul serviciului.

(a se vedea punctele 42 și 45)

Trimitere la:

Curte: Hotărârea Tréfois/Curtea de Justiție, 290/82, EU:C:1983:334, punctele 24 și 25

Tribunalul Funcției Publice: Hotărârea BW/Comisia, F‑2/11, EU:F:2012:194, punctul 78

3.      Nici decizia comisiei de evaluare din cadrul unui concurs de a înscrie o persoană pe o listă de rezervă sau într‑o anumită grupă de merit de pe această listă și nici publicarea acestei liste în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nu sunt acte care să îi dea dreptul de a fi numită funcționar. Astfel, decizia comisiei de evaluare prin care se stabilește lista de rezervă nu conferă candidaților care au reușit la concurs dreptul de a fi numiți, ci numai o vocație de a fi numiți.

În această privință, în ipoteza numirii unui candidat care a reușit la concurs în calitate de funcționar aflat în perioada de probă, persoana în cauză nu poate invoca împotriva unui raport privind perioada de probă negativ reușita sa la probele concursului pentru a demonstra pretinsul caracter incoerent sau prea puțin credibil al aprecierilor făcute de autoritatea împuternicită să facă numiri în legătură cu prestațiile sale efectuate în condiții normale de lucru în cadrul instituției. Astfel, la încheierea perioadei de probă, autoritatea menționată decide cu privire la titularizarea funcționarului aflat în perioada de probă fără să fie ținută de aprecierile făcute la recrutare sau de grupa de merit de pe lista de rezervă pe care figurează persoana în cauză, ci numai emițând o judecată de valoare, întemeiată pe o apreciere globală a calităților și a conduitei funcționarului aflat în perioada de probă, cu privire la aspectul dacă funcționarul aflat în perioada de probă merită să fie titularizat în funcțiile la care aspiră.

(a se vedea punctele 53 și 54)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: Hotărârea Luxem/Comisia, T‑306/04, EU:T:2005:326, punctul 22 și jurisprudența citată

Tribunalul Funcției Publice: Hotărârea Da Silva Pinto Branco/Curtea de Justiție, F‑52/09, EU:F:2010:98, punctul 59

4.      Puterea largă de apreciere a autorității împuternicite să facă numiri la aprecierea aptitudinilor și a prestațiilor unui funcționar aflat în perioada de probă presupune tocmai faptul că este de competența fiecărei instituții să definească nivelul de calitate și de celeritate al prestațiilor funcționarilor săi, îndeosebi într‑un domeniu precum traducerea, fără a aduce atingere dispozițiilor statutare. Astfel, nu se poate încredința unui terț pretins independent sarcina de a se substitui instituției pentru a defini standardele de calitate care se pot aștepta din partea unui funcționar aflat în perioada de probă.

În această privință, cu privire la aprecierea rezultatelor unui funcționar aflat în perioada de probă numit pe un post de traducător, autoritatea împuternicită să facă numiri nu poate fi ținută de considerații emise de o societate privată, chiar dacă este specializată în domeniul traducerilor. Astfel, o asemenea entitate, căreia de altfel noțiunea de interes al serviciului public european îi este în principiu străină, nu poate substitui percepției instituției propria percepție a ceea ce trebuie să fie cerințele de calitate ale unei instituții a Uniunii. În schimb, examinarea traducerilor persoanei interesate solicitată de comitetul pentru rapoarte de evaluare poate fi invocată în mod valabil de instituția în cauză întrucât ține de exercitarea competenței de evaluare în materie a autorității respective.

Pe de altă parte, chiar considerând că ar exista mai multe modalități admisibile de a traduce același text, anumite erori repetate, cum sunt cele privesc punctuația sau gramatica, și anumite omisiuni nu pot fi considerate, ca urmare a naturii lor, ca ținând de libertatea de stil de traducere inerentă oricărei activități de traducere.

În sfârșit, în ceea ce privește intervenția sistematică a revizorilor în procesul de traducere, existența acestora nu poate avea o influență asupra nivelului calitativ care se așteaptă de la traducerile inițiale supuse revizuirii lor. Astfel, un asemenea argument, pe de o parte, ar echivala cu a accepta ca, în pofida unor prestații de calitate necorespunzătoare, funcționarii aflați în perioada de probă să fie titularizați în calitate de traducători pentru motivul că revizorii ar putea să le remedieze insuficiențele și, pe de altă parte, nu ține seama de faptul că se așteaptă în general de la orice traducător, în special după perioada de probă în vederea titularizării, și să poată fi capabil, pe termen mediu, să traducă texte care nu vor face toate în mod necesar obiectul unei intervenții sistematice din partea revizorilor.

(a se vedea punctele 57 și 59-61)

5.      În calitate de administrator, un traducător trebuie să fie în măsură să detecteze caracterul iminent al expirării unui termen acordat pentru traducere în legătură cu un document pe care este însărcinat să îl traducă și, prin urmare, nu se va putea apăra invocând eventuala eroare a unei persoane care aparține categoriei asistenților și care intervine într‑o etapă anterioară activității traducătorului.

(a se vedea punctul 72)

6.      Dreptul unui funcționar aflat în perioada de probă de a‑și efectua perioada de probă în condiții corespunzătoare cerințelor legale este garantat suficient printr‑un avertisment, indiferent dacă este scris sau oral, care îi permite, în timp util, să își adapteze și să își îmbunătățească prestațiile în funcție de cerințele serviciului.

În această privință, un asemenea avertisment și‑ar pierde rațiunea de a fi dacă ar fi formulat într‑un stadiu deja prea avansat al perioadei de probă întrucât nu i‑ar mai permite persoanei respective să își adapteze calitatea și celeritatea prestațiilor pentru a demonstra, la încheierea perioadei de probă, calități profesionale care să îi justifice titularizarea.

Prin urmare, demersul autorității împuternicite să facă numiri de a avertiza un funcționar aflat în perioada de probă la două luni de la intrarea sa în funcție se înscrie pe deplin în cadrul obligațiilor ce îi revin în temeiul principiului bunei administrări și al obligației de solicitudine.

(a se vedea punctele 77-79)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: Hotărârea Rozand‑Lambiotte/Comisia, T‑96/95, EU:T:1997:25, punctele 100 și 102

Tribunalul Funcției Publice: Hotărârea Doktor/Consiliul, F‑73/07, EU:F:2008:42, punctul 36, și Hotărârea Giannini/Comisia, F‑49/08, EU:F:2009:76, punctul 84

7.      Întrucât cel de al doilea raport privind perioada de probă acoperă prestațiile profesionale ale unui funcționar aflat în perioada de probă pe durata de aproape trei luni cuprinsă între data adoptării de către autoritatea împuternicită să facă numiri a deciziei de a‑i prelungi perioada de probă și data raportului menționat, o asemenea durată este suficientă pentru a verifica dacă funcționarul respectiv și‑a îmbunătățit prestațiile profesionale pentru a putea pretinde să fie titularizat.

Pe de altă parte, în cazul în care comitetul pentru rapoarte de evaluare consideră că acest termen constituie un obstacol în calea elaborării unui aviz conform cerințelor statutare, acesta poate solicita lămuriri suplimentare sau un termen suplimentar.

(a se vedea punctele 96 și 98)