Language of document : ECLI:EU:C:2014:282

Cauza C‑26/13

Árpád Kásler

și

Hajnalka Káslerné Rábai

împotriva

OTP Jelzálogbank Zrt

(cerere de decizie preliminară formulată de Kúria)

„Directiva 93/13/CEE – Clauze abuzive în contractele încheiate între un vânzător sau un furnizor și un consumator – Articolul 4 alineatul (2) și articolul 6 alineatul (1) – Aprecierea caracterului abuziv al clauzelor contractuale – Excludere a clauzelor referitoare la obiectul principal al contractului sau la caracterul adecvat al prețului sau al remunerației, cu condiția ca acestea să fie redactate în mod clar și inteligibil – Contracte de credit de consum încheiate în monedă străină – Clauze referitoare la cursurile de schimb – Diferență între cursul de schimb la cumpărare, aplicabil deblocării împrumutului, și cursul de schimb la vânzare, aplicabil rambursării acestuia – Competențele instanței naționale în cazul unei clauze calificate drept «abuzivă» – Înlocuirea clauzei abuzive cu o dispoziție de drept național cu caracter supletiv – Admisibilitate”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a patra) din 30 aprilie 2014

1.        Protecția consumatorilor – Clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii – Directiva 93/13 – Domeniu de aplicare – Clauze care definesc obiectul principal al contractului ori care privesc prețul sau remunerația și serviciile sau bunurile furnizate în schimbul acestora – Noţiune – Clauză cuprinsă într‑un contract de împrumut încheiat în monedă străină între un vânzător sau un furnizor și un consumator, care nu a făcut obiectul unei negocieri individuale – Excludere

[Directiva 93/13 a Consiliului, art. 4 alin. (2)]

2.        Protecția consumatorilor – Clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii – Directiva 93/13 – Domeniu de aplicare – Clauze care definesc obiectul principal al contractului ori care privesc prețul sau remunerația și serviciile sau bunurile furnizate în schimbul acestora – Excludere – Condiții – Obligația de a îndeplini cerințele de inteligibilitate și de transparență – Conţinut

[Directiva 93/13 a Consiliului, art. 4 alin. (2)]

3.        Protecția consumatorilor – Clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii – Directiva 93/13 – Declararea caracterului abuziv al unei clauze – Întindere – Reglementare națională care permite instanței naționale care constată nulitatea unei clauze abuzive să o substituie cu o dispoziție de drept național cu caracter supletiv – Admisibilitate

[Directiva 93/13 a Consiliului, art. 6 alin. (1)]

1.        Articolul 4 alineatul (2) din Directiva 93/13 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii trebuie interpretat în sensul că termenii „obiectul principal al contractului” nu acoperă o clauză, cuprinsă într‑un contract de împrumut încheiat în monedă străină între un vânzător sau un furnizor și un consumator și care nu a făcut obiectul unei negocieri individuale, în temeiul căreia pentru calcularea ratelor împrumutului se aplică cursul de schimb la vânzare al acestei valute decât în cazul în care se constată – ceea ce revine în sarcina instanței de trimitere să verifice având în vedere natura, economia generală și prevederile contractului, precum și contextul său juridic și factual – că respectiva clauză stabilește o prestație esențială a acestui contract care, ca atare, îl caracterizează. O astfel de clauză, în măsura în care cuprinde o obligație pecuniară a consumatorului de a plăti, în cadrul ratelor împrumutului, sumele care rezultă din diferența dintre cursul de schimb la vânzare și cursul de schimb la cumpărare ale monedei străine, nu poate fi considerată ca cuprinzând o „remunerație” al cărei caracter adecvat în calitate de contrapartidă a unei prestații efectuate de împrumutător să nu poată face obiectul unei aprecieri pentru a se stabili dacă este abuzivă în temeiul articolului menționat.

Ținând seama de caracterul derogatoriu al articolului 4 alineatul (2) din directiva menționată și de cerința unei interpretări stricte a dispoziției respective care rezultă din acesta, clauzele contractuale care se circumscriu noțiunii „obiectul principal al contractului”, în sensul acestei dispoziții, trebuie înțelese ca fiind cele care stabilesc prestațiile esențiale ale acestui contract și care, ca atare, îl caracterizează. Dimpotrivă, clauzele care au un caracter accesoriu în raport cu cele care definesc esența însăși a raportului contractual nu pot fi circumscrise noțiunii „obiectul principal al contractului”, în sensul articolului menționat.

În această privință, reiese din termenii articolului 4 alineatul (2) din directiva menționată că acea categorie de clauze care se referă la caracterul adecvat al prețului sau al remunerației, pe de o parte, față de serviciile sau bunurile furnizate în schimbul acestora, pe de altă parte, al căror eventual caracter abuziv nu poate fi apreciat, are un domeniu de aplicare restrâns, întrucât această excludere nu privește decât caracterul adecvat al prețului sau al remunerației prevăzute față de serviciile sau de bunurile furnizate în schimbul acestora.

Prin urmare, întrucât excluderea aprecierii caracterului abuziv al unei clauze se limitează la caracterul adecvat al prețului sau al remunerației, pe de o parte, față de serviciile sau de bunurile furnizate în schimbul acestora, pe de altă parte, aceasta nu se poate aplica în cazul invocării unei asimetrii între cursul de schimb la vânzare al monedei străine, care trebuie utilizat în temeiul acestei clauze pentru calcularea ratelor, și cursul de schimb la cumpărare al valutei respective, care trebuie utilizat în temeiul altor clauze ale contractului de împrumut pentru calcularea sumei deblocate a împrumutului.

(a se vedea punctele 49, 50, 54, 57 și 59 și dispozitiv 1)

2.        Deși o clauză se circumscrie „obiectului principal al contractului”, în sensul articolului 4 alineatul (2) din Directiva 93/13 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, această clauză nu este exclusă totuși de la aprecierea caracterului său abuziv decât dacă este redactată în mod clar și inteligibil.

Astfel, articolul 4 alineatul (2) din directiva menționată trebuie interpretat în sensul că cerința potrivit căreia o clauză contractuală trebuie redactată în mod clar și inteligibil trebuie înțeleasă ca impunând nu numai ca respectiva clauză să fie inteligibilă pentru consumator din punct de vedere gramatical, ci și ca contractul să expună în mod transparent funcționarea concretă a mecanismului de schimb al monedei străine la care se referă clauza respectivă, precum și relația dintre acest mecanism și cel prevăzut prin alte clauze referitoare la deblocarea împrumutului, astfel încât acest consumator să poată să evalueze, pe baza unor criterii clare și inteligibile, consecințele economice care rezultă din aceasta în ceea ce îl privește.

În plus, în ceea ce privește particularitățile mecanismului de schimb al monedei străine, revine instanței de trimitere sarcina de a stabili dacă, având în vedere ansamblul elementelor de fapt pertinente, printre care se numără publicitatea și informațiile furnizate de împrumutător în cadrul negocierii unui contract de împrumut, un consumator mediu, normal informat și suficient de atent și de avizat, putea nu numai să cunoască existența diferenței, în general prezentă pe piața valorilor mobiliare, dintre cursul de schimb la vânzare și cursul de schimb la cumpărare ale unei monede străine, ci și să evalueze consecințele economice, potențial semnificative, pentru acesta ale aplicării cursului de schimb la vânzare pentru calcularea ratelor la care va fi în definitiv obligat și, prin urmare, costul total al împrumutului său.

(a se vedea punctele 61, 74 și 75 și dispozitiv 2)

3.        Articolul 6 alineatul (1) din Directiva 93/13 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii trebuie interpretat în sensul că, într‑o situație în care un contract încheiat între un vânzător sau un furnizor și un consumator nu poate continua să existe după eliminarea unei clauze abuzive, această dispoziție nu se opune unei norme de drept național care permite instanței naționale să remedieze nulitatea acestei clauze prin înlocuirea ei cu o dispoziție de drept național cu caracter supletiv.

Astfel, înlocuirea unei clauze abuzive cu o dispoziție națională cu caracter supletiv este conformă cu obiectivul articolului 6 alineatul (1) din Directiva 93/13, întrucât această dispoziție urmărește să substituie echilibrul formal pe care îl instituie contractul între drepturile și obligațiile cocontractanților printr‑un echilibru real, de natură să restabilească egalitatea dintre aceste părți, iar nu să anuleze toate contractele care conțin clauze abuzive.

În schimb, în cazul în care nu ar fi permisă înlocuirea unei clauze abuzive cu o dispoziție cu caracter supletiv, instanța fiind obligată să anuleze contractul în ansamblul său, consumatorul ar putea fi expus unor consecințe deosebit de prejudiciabile, astfel încât caracterul descurajator care rezultă din anularea contractului ar risca să fie compromis.

Prin urmare, o asemenea anulare are în principiu drept consecință scadența imediată a sumei împrumutului care rămâne datorată în proporții care riscă să depășească capacitățile financiare ale consumatorului și, din această cauză, tinde să îl penalizeze mai degrabă pe acesta decât pe împrumutător, care, pe cale de consecință, nu ar fi descurajat să insereze astfel de clauze în contractele pe care le propune.

(a se vedea punctele 82-85 și dispozitiv 3)