Language of document : ECLI:EU:F:2014:243

HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE
A UNIUNII EUROPENE
(Camera întâi)

11 noiembrie 2014

Cauza F‑52/11

Carlo De Nicola

împotriva

Băncii Europene de Investiții (BEI)

„Funcție publică – Personalul BEI – Hărțuire morală – Procedură de anchetă – Raportul comitetului de anchetă – Definiție eronată a hărțuirii morale – Decizia președintelui BEI de a nu admite plângerea – Anulare – Acțiune în despăgubire”

Obiectul:      Acțiune formulată în temeiul articolului 270 TFUE, prin care domnul De Nicola solicită, în esență, pe de o parte, anularea deciziei din 1 septembrie 2010 prin care președintele Băncii Europene de Investiții (BEI sau, în continuare, „Banca”) a respins plângerea sa pentru hărțuire morală și „organizațională” și, pe de altă parte, obligarea BEI la repararea prejudiciilor pe care apreciază că le‑a suferit ca urmare a hărțuirii menționate

Decizia:      Anulează decizia din 1 septembrie 2010 prin care președintele Băncii Europene de Investiții a respins plângerea pentru hărțuire morală a domnului De Nicola. Obligă Banca Europeană de Investiții la plata către domnul De Nicola a sumei de 3 000 de euro. Respinge în rest acțiunea. Banca Europeană de Investiții suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligată să suporte cheltuielile de judecată efectuate de domnul De Nicola.

Sumarul hotărârii

1.      Acțiune introdusă de funcționari – Agenți ai Băncii Europene de Investiții – Act care lezează – Noțiune – Act pregătitor – Avizul comitetului de anchetă în materie de hărțuire

(Codul de conduită al personalului Băncii Europene de Investiții, art. 3.6; Politica în materia demnității la locul de muncă a Băncii Europene de Investiții, punctul 5.5)

2.      Funcționari – Agenți ai Băncii Europene de Investiții – Hărțuire morală – Noțiune – Atingere adusă stimei de sine și încrederii în sine – Inexistența cerinței privind intenția răuvoitoare a autorului hărțuirii

(Codul de conduită al personalului Băncii Europene de Investiții, art. 3.6.1; Politica în materia demnității la locul de muncă a Băncii Europene de Investiții, articolul 2.1)

3.      Procedură jurisdicțională – Cerere de sesizare a instanței – Cerințe de formă – Expunere clară și precisă a motivelor invocate

[Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, art. 35 alin. (1) lit. (e)]

1.      Constituie acte care lezează numai actele sau măsurile care produc efecte juridice obligatorii de natură a afecta direct și imediat interesele reclamantului, modificând în mod distinct situația juridică a acestuia. Atunci când este vorba despre acte sau decizii a căror elaborare se realizează în mai multe etape, în special la finele unei proceduri interne, nu reprezintă în principiu acte atacabile decât măsurile care stabilesc definitiv poziția administrației la sfârșitul acestei proceduri, excluzând măsurile intermediare al căror obiectiv este pregătirea deciziei finale. Actele pregătitoare ale unei decizii nu lezează, iar reclamantul poate valorifica nelegalitatea actelor anterioare care sunt în mod strâns legate de această decizie numai cu ocazia unei acțiuni împotriva deciziei luate la finalul procedurii.

Avizul comitetului de anchetă al Băncii Europene de Investiții competent în materia demnității la locul de muncă constituie un act pregătitor al deciziei finale luate de președintele Băncii Europene de Investiții. Avizul comitetului de anchetă menționat nefiind, în consecință, un act atacabil ca atare, concluziile în anularea acestuia trebuie să fie respinse ca inadmisibile.

În schimb, nelegalitatea avizului comitetului de anchetă menționat poate fi invocată în susținerea concluziilor în anularea deciziei finale adoptate de președintele Băncii Europene de Investiții. Astfel, din reglementarea internă intitulată „Politica în materia respectării demnității persoanei la locul de muncă”, adoptată de Banca Europeană de Investiții și vizată la articolul 3.6 din Codul de conduită al personalului Băncii Europene de Investiții, rezultă că avizul comitetului de anchetă constituie o formalitate substanțială, a cărei nerespectare, ca urmare a neregularităților de ordin material sau procedural, constituie, în consecință, un viciu care afectează legalitatea deciziei președintelui Băncii luate pe baza avizului menționat.

(a se vedea punctele 142, 144 și 145)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: Hotărârea D/BEI, T‑275/02, EU:T:2005:81, punctele 43-46 și jurisprudența citată

Tribunalul Funcției Publice: Hotărârea Donati/BCE, F‑63/09, EU:F:2012:193, punctul 139

2.      Potrivit dispozițiilor articolului 3.6.1 din Codul de conduită al Băncii Europene de Investiții, hărțuirea morală este definită ca repetarea, într‑o perioadă destul de lungă, a unor afirmații, atitudini sau acțiuni ostile sau deplasate, exprimate sau manifestate de unul sau mai mulți membri ai personalului față de un alt membru al personalului. Politica în materia demnității la locul de muncă a Băncii precizează că faptul că comportamentul în discuție este intenționat sau neintenționat nu este relevant. Principiul determinant este că hărțuirea și intimidarea sunt comportamente indezirabile și inacceptabile care aduc atingere stimei de sine și încrederii în sine a celui care face obiectul acestora.

Rezultă că, în raport cu reglementarea internă a Băncii, există hărțuire morală, care generează o obligație de asistență din partea Băncii, atunci când afirmațiile, atitudinile sau acțiunile autorului hărțuirii au adus atingere în mod obiectiv, așadar, prin conținutul lor, stimei de sine și încrederii în sine a persoanei care face obiectul acestora în cadrul Băncii.

Nu este conform cu această reglementare internă obligatorie avizul comitetului de anchetă în materie de hărțuire morală care impune ca o conduită să fie intenționată pentru a constitui hărțuire morală.

(a se vedea punctele 143, 149, 150 și 154)

Trimitere la:

Tribunalul Funcției Publice: Hotărârea CG/BEI, F‑103/11, EU:F:2014:185, punctul 69

3.      În temeiul articolului 35 alineatul (1) litera (e) din Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, cererea introductivă trebuie să conțină prezentarea motivelor și a argumentelor de fapt și de drept invocate. Aceste mențiuni trebuie să fie suficient de clare și de precise pentru a permite pârâtului să își pregătească apărarea, iar Tribunalului, să se pronunțe asupra acțiunii, dacă este cazul, fără să se bazeze pe alte informații. În vederea garantării securității juridice și a bunei administrări a justiției, este necesar, pentru ca o acțiune să fie admisibilă, ca elementele esențiale de fapt și de drept pe care aceasta se întemeiază să rezulte în mod coerent și comprehensibil din chiar textul cererii introductive.

Trebuie adăugat că rolul esențial al avocatului, în calitate de auxiliar al justiției, este tocmai de a formula o argumentație în drept suficient de comprehensibilă și de coerentă, care să stea la baza concluziilor din cererea introductivă, ținând seama de faptul că faza scrisă a procedurii în fața Tribunalului Funcției Publice nu cuprinde în principiu decât un singur schimb de memorii.

(a se vedea punctele 161 și 162)

Trimitere la:

Tribunalul Funcției Publice: Hotărârea AH/Comisia, F‑76/09, EU:F:2011:12, punctele 29 și 31 și jurisprudența citată