Language of document : ECLI:EU:F:2015:20

HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE
A UNIUNII EUROPENE
(judecător unic)

24 martie 2015

Cauza F‑61/14

Carola Maggiulli

împotriva

Comisiei Europene

„Funcție publică – Promovare – Exercițiul de promovare 2013 – Decizie de nepromovare – Analiză comparativă a meritelor”

Obiectul:      Acțiune formulată în temeiul articolului 270 TFUE, aplicabil Tratatului CEEA potrivit articolului 106a din acesta, prin care doamna Maggiulli a introdus prezenta acțiune, prin care urmărește anularea deciziei Comisiei Europene de a nu o promova în gradul AD 13 în cadrul exercițiului de promovare 2013

Decizia:      Respinge acțiunea. Doamna Maggiulli suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligată să suporte cheltuielile de judecată efectuate de Comisia Europeană.

Sumarul hotărârii

1.      Funcționari – Promovare – Analiză comparativă a meritelor – Puterea de apreciere a administrației – Întindere – Luare în considerare a rapoartelor de evaluare – Alte elemente care pot fi luate în considerare

[Statutul funcționarilor, art. 45 alin. (1)]

2.      Funcționari – Promovare – Analiză comparativă a meritelor – Puterea de apreciere a administrației – Control jurisdicțional – Limite – Eroare vădită de apreciere – Noțiune

[Statutul funcționarilor, art. 45 alin. (1)]

1.      În temeiul articolului 45 alineatul (1) din statut, autoritatea împuternicită să facă numiri, pentru a‑l promova în gradul superior din grupa de funcții din care face parte funcționarul, ia în considerare, în vederea analizei comparative a meritelor, în special rapoartele care au fost întocmite cu privire la funcționari, utilizarea în exercitarea funcțiilor lor a altor limbi decât limba pe care au dovedit că o cunosc aprofundat și, dacă este cazul, nivelul răspunderii asumate de funcționarii promovabili. Acestea sunt cele trei elemente de fapt principale care trebuie să fie luate în considerare în mod imperativ în analiza comparativă a meritelor. Autoritatea împuternicită să facă numiri poate, în subsidiar, în caz de egalitate a meritelor între funcționarii promovabili, pe baza celor trei elemente prevăzute în mod expres la articolul 45 alineatul (1) din statut, să ia în considerare alte elemente, precum vârsta candidaților și vechimea lor în grad sau în serviciu.

(a se vedea punctul 28)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: Hotărârea Casini/Comisia, T‑132/03, EU:T:2005:324, punctul 57

Tribunalul Funcției Publice: Hotărârea Bouillez și alții/Consiliul, F‑53/08, EU:F:2010:37, punctul 50, și Hotărârea AC/Consiliul, F‑9/10, EU:F:2011:160, punctul 25

2.      Autoritatea împuternicită să facă numiri dispune, în scopul examinării comparative a meritelor funcționarilor candidați la promovare, de o largă putere de apreciere și controlul instanței Uniunii trebuie, în acest context, să se limiteze la aspectul dacă, având în vedere posibilitățile și mijloacele care au putut determina aprecierea administrației, aceasta s‑a menținut în limite necriticabile și nu a făcut uz de puterea sa în mod vădit eronat. Tribunalul Funcției Publice nu poate substitui, așadar, aprecierea autorității menționate cu propria sa apreciere privind calificările și meritele candidaților. Astfel, nu este de competența instanței Uniunii să verifice temeinicia aprecierii făcute de administrație asupra aptitudinilor profesionale ale unui funcționar în situația în care aceasta cuprinde judecăți complexe de valoare care, prin natura lor, nu pot face obiectul unei verificări obiective. Prin urmare, nu revine Tribunalului Funcției Publice nici sarcina de a efectua o examinare detaliată a tuturor dosarelor candidaților promovabili pentru a se asigura că este de acord cu concluzia la care a ajuns autoritatea împuternicită să facă numiri, întrucât, dacă ar proceda astfel, ar depăși cadrul controlului său de legalitate, înlocuind astfel aprecierea autorității menționate cu propria sa apreciere privind meritele candidaților promovabili.

Puterea de apreciere recunoscută astfel administrației este limitată de necesitatea de a efectua analiza comparativă a candidaturilor cu atenție și cu imparțialitate, în interesul serviciului și în conformitate cu principiul egalității de tratament. Deși autoritatea împuternicită să facă numiri dispune de competența statutară de a efectua o astfel de analiză potrivit procedurii sau metodei pe care o consideră cea mai potrivită, în practică, această analiză trebuie să fie realizată pe bază de egalitate și pe baza unor surse de informații și de date comparabile.

În contextul controlului exercitat de instanța Uniunii cu privire la alegerile efectuate de administrație în materie de promovare, o eroare este vădită atunci când poate fi percepută cu ușurință și iese în evidență din perspectiva criteriilor de care legiuitorul a intenționat să condiționeze deciziile în materie de promovare și în temeiul articolului 45 alineatul (1) din statut. În consecință, pentru a stabili dacă administrația a săvârșit o eroare vădită în aprecierea faptelor, care este de natură să justifice anularea unei decizii, elementele de probă pe care reclamantul trebuie să le aducă trebuie să fie suficiente pentru a înlătura caracterul plauzibil al aprecierilor reținute de administrație. Cu alte cuvinte, motivul întemeiat pe o eroare vădită trebuie respins dacă, în pofida elementelor prezentate de reclamant, aprecierea contestată poate fi considerată adevărată sau valabilă.

(a se vedea punctele 29-31)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: Hotărârea Casini/Comisia, EU:T:2005:324, punctele 52 și 53

Tribunalul Uniunii Europene: Hotărârea Canga Fano/Consiliul, T‑281/11 P, EU:T:2013:252, punctele 35, 41 și 42 și jurisprudența citată, și Hotărârea Stols/Consiliul, T‑95/12 P, EU:T:2014:3, punctul 31

Tribunalul Funcției Publice: Hotărârea AC/Consiliul, EU:F:2011:160, punctele 22 și 24, Hotărârea Buxton/Parlamentul, F‑50/11, EU:F:2012:51, punctul 38, și Ordonanța Debaty/Consiliul, F‑47/13, EU:F:2013:215, punctul 33