Language of document : ECLI:EU:F:2015:9

HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE
A UNIUNII EUROPENE
(Camera întâi)

17 martie 2015

Cauza F‑73/13

AX

împotriva

Băncii Centrale Europene (BCE)

„Funcție publică – Personal al BCE – Procedură disciplinară – Sancțiune disciplinară – Concediere – Dreptul la apărare – Acces la dosarul disciplinar – Acces la informațiile și la documentele privind alte servicii – Termen rezonabil – Legalitatea compunerii comitetului disciplinar – Rolul consultativ al comitetului disciplinar – Agravarea sancțiunii în raport cu cea recomandată – Obligația de motivare – Gestionarea unui serviciu – Eroare manifestă de apreciere – Proporționalitatea sancțiunii – Circumstanțe atenuante – Circumstanțe agravante – Excepția de nelegalitate”

Obiectul:      Acțiune formulată în temeiul articolului 36.2 din Protocolul privind Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene, anexat la Tratatul UE și la Tratatul FUE, prin care AX solicită în special, pe de o parte, anularea deciziei Comitetului executiv al Băncii Centrale Europene (BCE, denumită în continuare „Banca”) din 28 mai 2013, prin care i s‑a aplicat sancțiunea disciplinară a concedierii cu preaviz, precum și, pe de altă parte, acordarea sumei de 20 000 de euro pentru prejudiciul moral pe care l‑ar fi suferit

Decizia:      Respinge acțiunea. AX suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligat să suporte cheltuielile de judecată efectuate de Banca Centrală Europeană.

Sumarul hotărârii

1.      Funcționari – Agenții Băncii Centrale Europene – Regim disciplinar – Procedură disciplinară – Aplicarea prin analogie a jurisprudenței dezvoltate în cadrul Statutului funcționarilor

[Statutul funcționarilor; Condițiile de angajare a personalului Băncii Centrale Europene, art. 9 lit. c)]

2.      Funcționari – Agenții Băncii Centrale Europene – Regim disciplinar – Procedură disciplinară – Procedură în contradictoriu – Respectarea dreptului la apărare – Comunicarea dosarului către persoana interesată – Întindere – Limite

[Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 41 alin. (2) lit. (b); Condițiile de angajare a personalului Băncii Centrale Europene, art. 45; Normele aplicabile personalului Băncii Centrale Europene, art. 8.3.2 și 8.3.11]

3.      Funcționari – Agenții Băncii Centrale Europene – Regim disciplinar – Sancțiune – Legalitate – Inexistența unei proceduri disciplinare îndreptate împotriva altui agent pentru fapte analoge – Irelevanță

(Condițiile de angajare a personalului Băncii Centrale Europene, art. 45; Normele aplicabile personalului Băncii Centrale Europene, art. 8.3.17)

4.      Funcționari – Agenții Băncii Centrale Europene – Regim disciplinar – Procedură disciplinară – Respectarea dreptului la apărare – Obligația de a comunica persoanei interesate un raport pregătit de un comitet de anchetă anterior deschiderii procedurii disciplinare și care nu figurează în dosarul disciplinar – Inexistență

[Normele aplicabile personalului Băncii Centrale Europene, art. 8.3.2 și 8.3.11; Circulara nr. 1/2006 a Băncii Centrale Europene, art. 6 alin. (14)]

5.      Funcționari – Agenții Băncii Centrale Europene – Regim disciplinar – Procedură disciplinară – Comitet disciplinar – Componență – Director general sau director general adjunct al direcției generale resurse umane – Admisibilitate

(Statutul funcționarilor, anexa IX, secțiunea 2; Protocolul privind Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene, art. 36.2; Normele aplicabile personalului Băncii Centrale Europene, art. 8.3.5 și 8.3.7)

6.      Funcționari – Agenții Băncii Centrale Europene – Regim disciplinar – Procedură disciplinară – Respectarea dreptului la apărare – Principiul prezumției de nevinovăție – Conținut

(Condițiile de angajare a personalului Băncii Centrale Europene, art. 45; Normele aplicabile personalului Băncii Centrale Europene, art. 8.3.15)

7.      Funcționari – Agenții Băncii Centrale Europene – Regim disciplinar – Procedură disciplinară – Termene – Obligația administrației de a acționa într‑un termen rezonabil – Apreciere

(Normele aplicabile personalului Băncii Centrale Europene, art. 8.3.2)

8.      Funcționari – Agenții Băncii Centrale Europene – Regim disciplinar – Sancțiune – Obligația de motivare – Întindere

(Condițiile de angajare a personalului Băncii Centrale Europene, art. 45; Normele aplicabile personalului Băncii Centrale Europene, art. 8.3.17)

9.      Funcționari – Agenții Băncii Centrale Europene – Regim disciplinar – Sancțiune – Puterea de apreciere a comitetului executiv – Limite – Respectarea principiului proporționalității – Control jurisdicțional – Limite

(Condițiile de angajare a personalului Băncii Centrale Europene, art. 45; Normele aplicabile personalului Băncii Centrale Europene, art. 8.3.17)

10.    Funcționari – Agenții Băncii Centrale Europene – Drepturi și obligații – Obligația de loialitate – Conținut – Revocarea unui agent care a adus atingere în mod iremediabil legăturii de încredere dintre el și Bancă – Admisibilitate

[Condițiile de angajare a personalului Băncii Centrale Europene, art. 4 lit. (a) și art. 44; Codul de conduită al Băncii Centrale Europene, art. 2, 2.2, 4.1, 4.2 și 5.1]

11.    Funcționari – Agenții Băncii Centrale Europene – Regim disciplinar – Sancțiune – Circumstanță atenuantă – Apreciere în cazul unui agent care exercită funcții de conducere

(Condițiile de angajare a personalului Băncii Centrale Europene, art. 45)

12.    Dreptul Uniunii Europene – Principii – Drepturi fundamentale – Libertatea de asociere – Întindere – Obligația de negociere colectivă – Inexistență

(art. 13 TUE; Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 28; Protocolul privind Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene, art. 36.1)

1.      Având în vedere că, potrivit dispozițiilor articolului 9 litera (c) din Condițiile de angajare [a personalului] Băncii Centrale Europene, principiile consacrate de reglementările, normele și jurisprudența aplicabile personalului instituțiilor Uniunii sunt luate în considerare în mod corespunzător pentru interpretarea drepturilor și a obligațiilor prevăzute de respectivele Condiții de angajare, instanța Uniunii poate, în măsura în care procedura disciplinară prevăzută în corpusul normativ aplicabil agenților Băncii prezintă anumite analogii cu cele prevăzute de Statutul funcționarilor Uniunii, să aplice prin analogie, dacă este necesar, jurisprudența dezvoltată în legătură cu procedura disciplinară statutară.

(a se vedea punctele 102 și 103)

2.      Deși este adevărat că dispozițiile aplicabile agenților Băncii Centrale Europene prevăd în beneficiul agentului care face obiectul unei proceduri disciplinare un acces, în principiu, nerestricționat, la elementele dosarului disciplinar, inclusiv la elementele care sunt în favoarea sa, aceste dispoziții nu prevăd însă un acces nelimitat al acestui agent la orice informație sau la orice document care se află în incinta Băncii sau care pot fi reconstituite pornind de la documente existente sau de la informații disponibile în această incintă. Astfel, în ceea ce privește acest din urmă tip de informații sau documente reconstituite, care nu sunt considerate, în principiu, ca făcând parte integrantă din dosarul disciplinar, Normele aplicabile personalului nu prevăd comunicarea lor din oficiu persoanei interesate.

Dreptul de acces la dosarul disciplinar, prevăzut de corpusul normativ aplicabil personalului Băncii, răspunde cerințelor stabilite de dreptul Uniunii și în special la articolul 41 alineatul (2) litera (b) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum și de jurisprudența Uniunii în materie de procedură disciplinară. Astfel, caracterul contradictoriu al unei proceduri disciplinare precum cea care se desfășoară în fața comitetului disciplinar al Băncii, precum și dreptul la apărare într‑o asemenea procedură necesită, desigur, ca persoana interesată și, dacă este cazul, avocatul acesteia să poată lua cunoștință de toate elementele de fapt pe care s‑a întemeiat decizia disciplinară, în timp util, pentru a‑și prezenta observațiile. Astfel, respectarea dreptului la apărare impune să i se dea părții interesate posibilitatea de a‑și face cunoscut punctul de vedere cu privire la pertinența situației de fapt, dar și ca aceasta să poată lua poziție, cel puțin cu privire la documentele reținute de instituția Uniunii, documente care dezvăluie fapte importante pentru exercitarea dreptului său la apărare. Cu toate acestea, cerința unui drept de acces al persoanei interesate la documentele care o privesc se poate aplica numai la documentele utilizate într‑o procedură disciplinară și/sau în decizia finală a administrației. În consecință, potrivit principiului respectării dreptului la apărare, administrația nu este obligată în mod necesar să furnizeze alte documente.

În această privință, nu este nici de competența Băncii, nici de cea a comitetului disciplinar să se pronunțe asupra pertinenței sau a interesului pe care anumite documente le‑ar putea avea pentru apărarea unui membru al personalului întrucât nu ar putea fi exclus ca documentele considerate lipsite de pertinență de către Bancă sau de către comitetul disciplinar să poată prezenta un interes pentru acesta. Prin urmare, nici Banca, nici comitetul disciplinar nu pot exclude unilateral din procedura administrativă documente care pot fi utilizate de persoana interesată în apărarea sa.

(a se vedea punctele 114, 115 și 120)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: Hotărârea ICI/Comisia, T‑36/91, EU:T:1995:118, punctul 93; Hotărârea N/Comisia, T‑273/94, EU:T:1997:71, punctul 89; Hotărârea Eyckeler & Malt/Comisia, T‑42/96, EU:T:1998:40, punctul 81, și Hotărârea Kaufring și alții/Comisia, T‑186/97, T‑187/97, T‑190/97-T‑192/97, T‑210/97, T‑211/97, T‑216/97-T‑218/97, T‑279/97, T‑280/97, T‑293/97 și T‑147/99, EU:T:2001:133, punctele 179 și 185

3.      Răspunderea unui membru al personalului Băncii Centrale Europene împotriva căruia s‑a deschis o procedură disciplinară trebuie să facă obiectul unei examinări individuale și autonome, cu alte cuvinte, independentă de eventuala legalitate sau nelegalitate a deciziei sau a lipsei de decizie adoptate împotriva altor membri ai personalului. Astfel, un agent nu poate invoca în mod util împrejurarea că nicio procedură disciplinară nu a fost efectuată împotriva unuia sau mai multor alți agenți, pentru fapte analoge cu cele reținute în sarcina sa, pentru a contesta sancțiunea căreia el însuși a făcut obiect.

(a se vedea punctele 123 și 228)

Trimitere la:

Curte: Hotărârea Williams/Curtea de Conturi, 134/84, EU:C:1985:297, punctul 14, și Hotărârea de Compte/Parlamentul, C‑326/91 P, EU:C:1994:218, punctul 52

Tribunalul de Primă Instanță: Hotărârea de Compte/Parlamentul, T‑26/89, EU:T:1991:54, punctul 170

4.      Raportul de activități al unui grup de persoane însărcinat cu ancheta constituit de Comitetul executiv al Băncii Centrale Europene ca urmare a dezvăluirilor unui denunțător care a adus inițial la cunoștința administrației anumite disfuncții din cadrul unei divizii a instituției nu poate fi considerat un raport pe care Banca și l‑a însușit, spre deosebire de raportul disciplinar prevăzut la articolul 8.3.2 din Normele aplicabile personalului, sau să fie considerat un raport motivat în sensul articolului 6 alineatul (14) din Circulara nr. 1/2006 de stabilire a normelor de reglementare a anchetelor administrative în cadrul Băncii.

Astfel, ținând seama de caracterul preliminar al constatărilor și al concluziilor care pot figura în mod potențial în raportul de activitate al grupului de persoane, precum și de interesul legitim de a păstra anonimatul denunțătorului, acest raport are natura unei note pregătitoare redactate înainte de deschiderea unei proceduri disciplinare. Prin urmare, ca document intern, această notă pregătitoare nu face parte din dosarul disciplinar și, în conformitate cu Normele aplicabile personalului Băncii, comunicarea acesteia unui membru al personalului care face obiectul unei proceduri disciplinare nu este necesară salvgardării dreptului său la apărare.

În consecință, comitetul disciplinar nu își exercită în mod eronat puterea de apreciere în materie atunci când consideră că, în măsura în care dosarul disciplinar conține suficiente elemente atât cu privire la faptele imputate persoanei interesate, cât și în favoarea argumentelor în apărarea acesteia, integrarea acestui document care conține aprecierile provizorii ale grupului de persoane nu prezintă valoare adăugată și ar prelungi în mod nejustificat procedura. Pe de altă parte, nu se poate considera că, întrucât comitetul disciplinar a acceptat să ceară Băncii raportul respectiv și să îl examineze pentru a putea răspunde la o cerere de acces din partea persoanei interesate, raportul respectiv ar fi devenit atunci un element constitutiv al dosarului disciplinar, iar comitetul disciplinar s‑ar fi întemeiat în mod necesar pe raportul respectiv în vederea adoptării avizului.

În orice caz, deși este adevărat că administrația are obligația de a comunica unei persoane care face obiectul unei proceduri disciplinare documentele pe care se întemeiază în mod expres pentru adoptarea unei decizii care lezează și că, în ceea ce privește Banca, aceasta este ținută, în temeiul articolului 8.3.11 din Normele aplicabile personalului, să îi permită să își procure copii ale tuturor înscrisurilor administrate în procedură, inclusiv ale celor care sunt de natură să îl disculpe, nu este mai puțin adevărat că nedivulgarea anumitor documente poate conduce la anularea deciziei disciplinare numai dacă obiecțiile formulate puteau fi dovedite doar prin raportare la aceste din urmă documente și că, altfel spus, nedivulgarea documentelor semnalate de persoana în cauză a putut influența, în detrimentul acesteia, derularea procedurii disciplinare și conținutul deciziei disciplinare.

(a se vedea punctele 135-139)

Trimitere la:

Curte: Hotărârea R./Comisia, 255/83 și 256/83, EU:C:1985:324, punctul 24, și Hotărârea Tzoanos/Comisia, C‑191/98 P, EU:C:1999:565, punctele 34 și 35

Tribunalul de Primă Instanță: Hotărârea Y/Curtea de Justiție, T‑500/93, EU:T:1996:94, punctul 45; Hotărârea N/Comisia, EU:T:1997:71, punctul 92, și Hotărârea E/Comisia, T‑24/98 și T‑241/99, EU:T:2001:175, punctele 92 și 93

5.      În cadrul autonomiei sale instituționale, Banca Centrală Europeană poate să prevadă un regim disciplinar care cuprinde un comitet disciplinar cu privire la care normele de reglementare a compunerii acestuia se îndepărtează, chiar substanțial, de cele care figurează în secțiunea 2 din anexa IX la Statutul funcționarilor în ceea ce privește comisia de disciplină prevăzută pentru funcționari și alți agenți ai Uniunii. În această privință, chiar dacă nu este prevăzut, la articolul 8.3.5 din Normele aplicabile personalului Băncii, același echilibru între membrii desemnați de administrație și cei desemnați de reprezentanța personalului precum cel prevăzut de Statutul funcționarilor, există, în contextul nestatutar al Băncii, garanții suficiente de imparțialitate și de obiectivitate în privința avizului pe care comitetul disciplinar trebuie să îl formuleze și să îl adopte la adresa Comitetului executiv: în primul rând, compunerea comitetului disciplinar, în special originea interservicii a membrilor săi, în al doilea rând, împrejurarea că se prevede, la articolul 8.3.7 din Normele aplicabile personalului, că deliberările și lucrările comitetului disciplinar au un caracter personal și confidențial și că membrii comitetului respectiv acționează cu titlu personal și își exercită funcțiile în deplină independență, în al treilea rând, caracterul colegial al deliberărilor și, în al patrulea rând, posibilitatea persoanei interesate de a solicita recuzarea unuia dintre membri.

În această privință, împrejurarea că directorul general sau directorul general adjunct al direcției generale resurse umane este membru de drept în comitetul disciplinar nu implică faptul că exercită sau poate exercita o putere determinantă asupra tuturor membrilor personalului și, prin urmare, asupra deliberărilor comitetului disciplinar. Pe de altă parte, este acceptabil, într‑un context nestatutar precum cel ce caracterizează raporturile de muncă dintre Bancă și agenții acesteia, ca interesele Băncii să fie reprezentate în comitetul disciplinar de un asemenea membru al personalului, cu atât mai mult cu cât directorul general al direcției generale resurse umane nu face parte din Comitetul executiv, organ decizional în materie disciplinară.

În aceste condiții, nu se poate imputa unuia dintre membrii comitetului desemnați de administrație faptul că, la audierea unei persoane care face obiectul unei proceduri disciplinare de către comitetul disciplinar, a chestionat‑o pe persoana interesată într‑un sens pe care aceasta l‑a perceput ca fiind incriminator. Astfel, un asemenea comportament, presupunând că ar fi dovedit, nu ar trăda în mod obligatoriu o idee preconcepută, ci s‑ar putea explica prin voința de a contribui la dezbateri în mod contradictoriu prin confruntarea persoanei în cauză cu obiecțiile care îi sunt făcute. Or, chiar dacă în mod subiectiv, cu ocazia audierii sale, persoana respectivă a putut percepe intervențiile directorului general adjunct al direcției generale resurse umane ca fiind formulate pe un ton acuzator, acest lucru nu traduce, ca atare, o nerespectare a dreptului de apărare sau a principiului prezumției de nevinovăție.

Nu se poate nici afirma în mod peremptoriu că, din cauza funcțiilor sale, directorul general sau directorul general adjunct al direcției generale resurse umane se găsește în mod necesar într‑o situație de conflict de interese, și anume în situația în care un agent este determinat, în exercitarea funcțiilor sale, să se pronunțe cu privire la un caz la examinarea sau la soluționarea căruia are un interes personal de natură să îi compromită independența. În plus, articolul 8.3.5 din Normele aplicabile personalului încredințează președinția comitetului disciplinar nu respectivului director general sau respectivului director general adjunct, ci unei persoane din exteriorul Băncii, chiar dacă această persoană nu are un drept de vot. În orice caz, controlul jurisdicțional al instanței Uniunii în cadrul unei acțiuni întemeiate pe articolul 36.2 din Protocolul privind Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii permite exercitarea unei căi de atac adecvate și efective în fața unei instanțe independente și imparțiale, în sensul articolului 6 alineatul (1) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și al jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, permițând să se remedieze, dacă este cazul, insuficiențele și deficiențele din compunerea comitetului disciplinar.

(a se vedea punctele 148 și 150-157)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: Hotărârea X/BCE, T‑333/99, EU:T:2001:251; Hotărârea Onidi/Comisia, T‑197/00, EU:T:2002:135, punctul 132; Hotărârea Zavvos/Comisia, T‑21/01, EU:T:2002:177, punctul 336, și Hotărârea Giannini/Comisia, T‑100/04, EU:T:2008:68, punctul 223

Tribunalul Uniunii Europene: Hotărârea Andreasen/Comisia, T‑17/08 P, EU:T:2010:374, punctul 145

6.      În ceea ce privește procedura disciplinară aplicabilă agenților Băncii Centrale Europene, o încălcare a prezumției de nevinovăție poate fi constatată numai în prezența unor elemente de natură să demonstreze că administrația luase hotărârea, încă de la începutul procedurii respective, să aplice, în orice caz, o sancțiune persoanei în cauză, independent de explicațiile furnizate de această persoană. În această privință, împrejurarea că cei doi membri ai comitetului disciplinar s‑au exprimat în sensul că încălcările imputate erau motivate de un interes personal urmărit de persoana în cauză nu este nicidecum de natură să demonstreze o încălcare a principiului prezumției de nevinovăție. Astfel, o asemenea poziție nu face decât să reflecte principiul colegialității dezbaterilor și posibilitatea de a emite o opinie divergentă față de avizul definitiv emis, cu majoritate, de comitetul disciplinar. De asemenea, faptul că Comitetul executiv a hotărât să rețină una dintre sancțiunile disciplinare cele mai severe prevăzute de Normele aplicabile personalului nu demonstrează, în sine, că prezumția de nevinovăție a fost încălcată în cursul procedurii disciplinare.

(a se vedea punctele 162, 166 și 167)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: Hotărârea Pessoa e Costa/Comisia, T‑166/02, EU:T:2003:73, punctul 56

7.      În materie disciplinară, Banca Centrală Europeană sau, în orice caz, Oficiul European de Luptă Antifraudă au obligația de a acționa cu diligență, încă din momentul la care iau cunoștință despre fapte și conduite susceptibile să constituie încălcări ale obligațiilor ce revin agenților Băncii, pentru aprecierea necesității de a deschide o anchetă, și apoi, în cazul unui răspuns afirmativ, în privința desfășurării acestei anchete și, în cazul Băncii, în privința desfășurării procedurii disciplinare. Prin urmare, la aplicarea procedurii sale disciplinare, Banca trebuie să se asigure că fiecare act adoptat intervine într‑un termen rezonabil în raport cu actul precedent. În această privință, nu poate fi vorba despre o încălcare a principiului termenului rezonabil în cazul unei proceduri disciplinare în cadrul căreia timpul care s‑a scurs între fiecare act de urmărire și actul următor a fost cu totul rezonabil și în cazul în care, dacă eventual a existat o întârziere, aceasta s‑a datorat necesității de a respecta dreptul la apărare al persoanei în cauză și de a răspunde la numeroasele comentarii și observații pe care le‑a prezentat apărătorul ei.

Pe de altă parte, cu toate că este adevărat că, în cursul investigațiilor anterioare deschiderii unei proceduri disciplinare și pe parcursul procedurii disciplinare, persoana în cauză este plasată într‑o situație de așteptare și de incertitudine, îndeosebi în ceea ce privește viitorul său profesional, acest aspect nu poate afecta validitatea deciziei disciplinare, dat fiind că această situație este inerentă oricărei proceduri disciplinare și că deschiderea ei este justificată de interesul Uniunii, care impune Băncii, în fața unor afirmații care dau naștere la îndoieli cu privire la probitatea agenților acesteia, să ia toate măsurile care se impun, inclusiv suspendarea persoanei în cauză, pentru a se asigura de caracterul ireproșabil al conduitei profesionale a acesteia.

(a se vedea punctele 173, 175, 182 și 184)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: Hotărârea Teixeira Neves/Curtea de Justiție, T‑259/97, EU:T:2000:208, punctul 125, și Hotărârea Pessoa e Costa/Comisia, EU:T:2003:73, punctul 66

Tribunalul Funcției Publice: Hotărârea Kerstens/Comisia, F‑12/10, EU:F:2012:29, punctele 124 și 125, și Hotărârea Goetz/Comitetul Regiunilor, F‑89/11, EU:F:2013:83, punctul 126

8.      În materie disciplinară, în cazul în care sancțiunea aplicată unui agent al Băncii Centrale Europene este în final mai severă decât cea sugerată de comitetul disciplinar, având în vedere cerințele proprii oricărei proceduri disciplinare, decizia Băncii trebuie, chiar în cadrul unui raport de muncă exclusiv contractual, să precizeze motivele care au determinat Banca să se îndepărteze de avizul emis de comitetul său disciplinar. Această obligație este îndeplinită în cazul în care Comitetul executiv al Băncii explică motivele pentru care a reținut o sancțiune mai severă decât cea asupra căreia membrii comitetului disciplinar au reușit să se pună de acord prin consens. În această privință, împrejurarea că sancțiunea reținută de Comitetul executiv corespunde celei către care înclinau doi dintre cei patru membri cu vot deliberativ din cadrul comitetului disciplinar nu este, în sine, de natură să vicieze decizia disciplinară sub aspectul obligației de motivare.

Pe de altă parte, Comitetul executiv nu este ținut de avizul comitetului disciplinar, astfel cum se precizează în mod expres la articolul 8.3.17 din Normele aplicabile personalului Băncii. În consecință, chiar dacă majoritatea comitetului disciplinar este de acord cu privire la faptul că, din punctul său de vedere, Comitetul executiv poate constata o compromitere a relației de încredere numai dacă acesta din urmă apreciază că persoana în cauză a urmărit un interes personal, Comitetul executiv poate considera, în cadrul puterii sale largi de apreciere la definirea cerințelor privind integritatea personalului Băncii, că relația de încredere este compromisă, inclusiv în afara ipotezei sugerate de comitetul disciplinar, cu alte cuvinte, chiar în lipsa urmăririi de către persoana în cauză a unui interes personal.

(a se vedea punctele 190, 196 și 197)

Trimitere la:

Curte: Hotărârea F./Comisia, 228/83, EU:C:1985:28, punctul 35

Tribunalul de Primă Instanță: Hotărârea N/Comisia, T‑198/02, EU:T:2004:101, punctul 95

Tribunalul Funcției Publice: Hotărârea EH/Comisia, F‑42/14, EU:F:2014:250, punctul 132

9.      În ceea ce privește evaluarea gravității încălcărilor constatate de comitetul disciplinar al Băncii Centrale Europene în sarcina unui agent al Băncii și alegerea sancțiunii care, în raport cu aceste încălcări, este cea mai adecvată, acestea țin, în principiu, de larga putere de apreciere a Băncii, cu condiția ca sancțiunea aplicată să nu fie disproporționată în raport cu faptele dezvăluite. Astfel, această instituție are puterea de a proceda la o apreciere a răspunderii agentului său, diferită de cea la care a ajuns comitetul disciplinar, precum și de a alege, ulterior, sancțiunea disciplinară pe care o consideră adecvată pentru sancționarea abaterilor disciplinare reținute. Odată stabilită materialitatea faptelor, având în vedere larga putere de apreciere de care se bucură Banca în materie disciplinară, controlul jurisdicțional trebuie să se limiteze la verificarea lipsei de eroare vădită de apreciere și de abuz de putere.

În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii disciplinare în raport cu gravitatea faptelor reținute, instanța Uniunii trebuie să ia în considerare faptul că determinarea sancțiunii trebuie să se întemeieze pe o evaluare globală de către Bancă a tuturor faptelor concrete și a împrejurărilor proprii fiecărui caz individual, subliniindu‑se că, asemenea Statutului funcționarilor, corpusul normativ aplicabil personalului Băncii, în special articolul 45 din Condițiile de angajare, nu prevede un raport fix între sancțiunile indicate în cuprinsul său și diversele posibile neîndepliniri ale obligațiilor profesionale și nu precizează în ce măsură trebuie să intervină, în alegerea sancțiunii, existența unor circumstanțe agravante sau atenuante. Așadar, examinarea de către prima instanță este limitată la aspectul dacă ponderarea de către Bancă a circumstanțelor agravante și atenuante a fost efectuată în mod proporțional, precizându‑se că, în cadrul acestei examinări, instanța nu se poate substitui Băncii în privința judecăților de valoare efectuate de aceasta în legătură cu respectivul aspect și în privința alegerii sancțiunii disciplinare, care este de competența sa.

(a se vedea punctele 205-207 și 245)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: Hotărârea Y/Curtea de Justiție, EU:T:1996:94, punctul 56; Hotărârea Tzikis/Comisia, EU:T:2000:130, punctul 48; Hotărârea E/Comisia, EU:T:2001:175, punctele 85 și 86; Hotărârea X/BCE, EU:T:2001:251, punctele 221 și 222, și Hotărârea Afari/BCE, T‑11/03, EU:T:2004:77, punctul 203

Tribunalul Uniunii Europene: Hotărârea BG/Ombudsmanul, T‑406/12 P, EU:T:2014:273, punctul 64

Tribunalul Funcției Publice: Hotărârea Nijs/Curtea de Conturi, F‑77/09, EU:F:2011:2, punctul 132, și Hotărârea EH/Comisia, EU:F:2014:250, punctele 92 și 93

10.    Articolul 4 litera (a) din Condițiile de angajare a personalului Băncii Centrale Europene și articolele 2, 2.2, 4.1, 4.2 și 5.1 din Codul de conduită al Băncii au ca obiect să garanteze faptul că agenții Băncii, prin comportamentul lor, prezintă o imagine de demnitate conformă cu conduita deosebit de corectă și de respectuoasă care se așteaptă în mod legitim din partea membrilor personalului unei instituții publice internaționale, chiar când sunt angajați pe bază contractuală. În special, obligația înscrisă la respectivul articol 4 litera (a), de a adopta o conduită adecvată funcțiilor lor și naturii de organ al Uniunii proprie Băncii, trebuie interpretată în sensul că impune personalului Băncii obligații în special de loialitate și de demnitate, similare celor care se aplică funcționarilor Uniunii.

În această privință, din corpusul normativ aplicabil personalului Băncii se desprinde o obligație de loialitate a agentului Băncii față de angajatorul său instituțional, care trebuie să îl determine, cu atât mai mult cu cât are un grad ridicat, să dea dovadă de un comportament mai presus de orice bănuială, pentru ca legăturile de încredere existente între Bancă și el însuși să se mențină întotdeauna. Or, ținând seama de relația de încredere care există între Uniune și agenții acesteia în ceea ce privește atât funcționarea internă a Uniunii, cât și imaginea sa în exterior și având în vedere generalitatea modului de redactare a dispozițiilor articolului 4 litera (a) din Condițiile de angajare a personalului Băncii și a celor ale Codului de conduită, acestea acoperă orice împrejurare sau orice comportament în legătură cu care agentul Băncii trebuie să înțeleagă în mod rezonabil, având în vedere gradul și funcțiile pe care le exercită, precum și împrejurările proprii ale cauzei, că este de natură să poată fi perceput de terți ca susceptibil să provoace confuzie în privința intereselor urmărite de Uniune, interese pe care agentul ar trebui să le servească.

Pe de altă parte, având în vedere răspunderea sa în desfășurarea politicii monetare a Uniunii, Banca își bazează în mod efectiv reputația exterioară pe un rol de administrație model, eficientă și responsabilă, ceea ce implică faptul că se înconjoară de personal caracterizat printr‑o integritate ireproșabilă. Acest lucru este de altfel amintit la punctul 2.2 din Codul de conduită în temeiul căruia agenții Băncii trebuie să fie conștienți de importanța datoriilor și a misiunilor lor, să ia în considerare așteptările publicului privind comportamentul lor moral, să se comporte astfel încât să mențină și să întărească încrederea publicului în Bancă și să contribuie la eficiența administrării Băncii. Astfel de obligații prezintă o importanță capitală pentru îndeplinirea obiectivelor încredințate unei instituții bancare și constituie un element esențial al comportamentului pe care personalul acestei instituții trebuie să îl adopte pentru a menține independența și demnitatea acesteia.

În consecință, în cazul în care un agent al Băncii, care ocupă funcții de conducere și are răspunderi sporite în menținerea reputației și a intereselor financiare ale instituției, a dispus cumpărarea de bunuri din bugetul Băncii în cadrul urmăririi unui interes personal, Banca poate considera că agentul a adus atingere în mod iremediabil relației de încredere care îl leagă de Bancă. Astfel, într‑o asemenea situație, Banca poate să considere, în cadrul largii puteri de apreciere de care dispune la definirea cerințelor în ceea ce privește integritatea personalului, că, în pofida dorinței persoanei interesate de a continua raportul de muncă, este exclus să se poată restabili această relație de încredere, ceea ce face, în consecință, mai dificilă, dacă nu chiar imposibilă, îndeplinirea, în colaborare cu acest agent, a unor misiuni încredințate Băncii de către Uniune. În această privință, Banca poate aprecia, în cadrul largii sale puteri de apreciere și având în vedere natura contractuală a raportului de muncă dintre aceasta și agent, că o sancțiune mai blândă ar fi insuficientă având în vedere faptele săvârșite de o persoană care a avut răspunderea unui buget centralizat important și că, ținând seama de caracterul deliberat și grav al încălcărilor obligațiilor profesionale săvârșite de unul dintre cadrele sale de conducere, de la care se așteaptă un comportament exemplar, legătura de încredere este definitiv compromisă.

(a se vedea punctele 209, 210, 231-234, 236 și 237)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: Hotărârea Williams/Curtea de Conturi, T‑146/94, EU:T:1996:34, punctul 65; Hotărârea N/Comisia, EU:T:1997:71, punctele 127 și 129; Hotărârea Yasse/BEI, T‑141/97, EU:T:1999:177, punctele 108 și 110; Hotărârea Afari/BCE, EU:T:2004:77, punctul 193

Tribunalul Funcției Publice: Hotărârea Gomes Moreira/ECDC, F‑80/11, EU:F:2013:159, punctele 63 și 67

11.    În materie disciplinară, nu poate constitui o circumstanță atenuantă pentru încălcări ale obligațiilor profesionale imputate unui agent al Băncii Centrale Europene care exercită funcții de conducere eventualele carențe ale superiorilor ierarhici, în privința rolului lor de supraveghere, și ale celorlalte servicii ale Băncii, la supravegherea bugetară și financiară a diviziei persoanei interesate, care rămâne să răspundă de actele sale. De asemenea, deși este adevărat că Banca este ținută, în temeiul articolului 45 din Condițiile de angajare, să ia în considerare conduita membrului personalului pe parcursul întregii cariere, această luare în considerare nu reprezintă în mod necesar recunoașterea unei circumstanțe atenuante. Or, putea fi legitim ca Banca să considere că faptele prezentau o asemenea gravitate încât, chiar și în cazul în care cariera persoanei în cauză ar fi fost excepțională, această circumstanță ar fi fost lipsită de efect. În special, nu se poate admite ca, sub pretextul contribuției la realizarea de economii globale substanțiale în favoarea bugetului de funcționare al unei instituții, un agent să se poată considera scutit de respectarea normelor elementare de bună gestiune financiară pentru motivul că activitățile sale neautorizate nu privesc decât sume mici în raport cu bugetul de care răspunde. Astfel, indiferent care este suma în cauză, orice cheltuială publică trebuie efectuată în conformitate cu normele de rigoare bugetară și contabilă.

Pe de altă parte, un argument potrivit căruia persoana în cauză nu ar fi beneficiat de o formare specifică privind gestiunea bugetară și normele privind achiziționarea este inoperant întrucât această eventuală insuficiență nu permite persoanei interesate să acționeze cu ignorarea normelor explicite prevăzute de Banca Centrală Europeană în textele sale interne.

(a se vedea punctele 222, 225 și 226)

Trimitere la:

Curte: Hotărârea R./Comisia, EU:C:1985:324, punctul 44

Tribunalul de Primă Instanță: Hotărârea Z/Parlamentul, T‑242/97, EU:T:1999:92, punctul 115; Hotărârea Yasse/BEI, EU:T:1999:177, punctul 114, și Hotărârea X/BCE, EU:T:2001:251, punctul 233

Tribunalul Funcției Publice: Hotărârea EH/Comisia, EU:F:2014:250, punctul 119

12.    Nici dispozițiile articolului 6 alineatul (2) din Carta socială europeană, nici cele ale articolului 28 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, nici cele ale articolului 11 din Convenția europeană a drepturilor omului nu prevăd obligația de a institui o procedură de negociere colectivă sau de a conferi sindicatelor pentru apărarea intereselor economice și sociale ale lucrătorilor personalului o competență de codecizie pentru elaborarea condițiilor de angajare a lucrătorilor. Astfel, Condițiile de angajare a personalului Băncii Centrale Europene și Normele aplicabile personalului menționat puteau să fie adoptate în mod unilateral de Bancă și să fie modificate după consultarea comitetului pentru personal, prezumându‑se că nu există obligația de a se proceda în această materie prin convenții colective semnate între Bancă și organizațiile sale sindicale care reprezintă personalul. Astfel, ca instituție a Uniunii menționată la articolul 13 UE și în aplicarea Protocolului privind Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene, aceasta este abilitată să prevadă, prin regulament, dispoziții aplicabile personalului său.

(a se vedea punctele 252 și 253)

Trimitere la:

Tribunalul Funcției Publice: Hotărârea Cerafogli/BCE, F‑84/08, EU:F:2010:134, punctul 47, și Hotărârea Heath/BCE, F‑121/10, EU:F:2011:174, punctul 121