Language of document : ECLI:EU:F:2015:24

HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE
A UNIUNII EUROPENE
(Camera întâi)

26 martie 2015

Cauza F‑41/14

CW

împotriva

Parlamentului European

„Funcție publică – Funcționari – Raport de notare – Erori vădite de apreciere – Abuz de putere – Hărțuire morală – Decizie privind acordarea unui punct de merit”

Obiectul:      Acțiune formulată în temeiul articolului 270 TFUE, aplicabil Tratatului CEEA potrivit articolului 106a din acesta, prin care CW solicită în esență anularea, pe de o parte, a raportului de evaluare privind anul 2012, în versiunea sa finalizată de autoritatea împuternicită să facă numiri (denumită în continuare „AIPN”) a Parlamentului European din 24 mai 2013 (denumit în continuare „raportul de evaluare 2012”), și, pe de altă parte, a deciziei directorului general al direcției generale (DG) „Interpretare și conferințe” din cadrul Parlamentului din 24 iunie 2013, prin care i s-a atribuit un punct de merit pentru anul 2012

Decizia:      Respinge acțiunea. CW suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligată să suporte cheltuielile efectuate de Parlamentul European.

Sumarul hotărârii

1.      Funcționari – Concediu medical – Ședere în afara locului în care este încadrat în muncă fără permisiunea autorității împuternicite să facă numiri – Consecințe – Adăugarea de către administrație a unei observații în raportul de evaluare a funcționarului în cauză – Admisibilitate

(Statutul funcționarilor, art. 43 și art. 60 al doilea paragraf)

2.      Funcționari – Drepturi și obligații – Absențe ale funcționarului – Obținerea unor zile de concediu anual suplimentare prin intermediul unei declarații false în ceea ce privește incapacitatea sa de muncă – Inadmisibilitate

(Statutul funcționarilor, art. 43 și 60)

3.      Funcționari – Drepturi și obligații – Obligația de a executa ordinele ierarhiei – Conținut – Limite – Refuz din partea unui funcționar care a dat dovadă de insubordonare repetată de a executa ordinul de a prezenta scuze șefului său de unitate – Inadmisibilitate

(Statutul funcționarilor, art. 21a)

4.      Funcționari – Evaluare – Raport de evaluare – Întocmire – Existența unei hărțuiri morale – Nelegalitatea raportului de evaluare – Necesitatea unei legături între hărțuire și aprecierile negative cuprinse în raport

(Statutul funcționarilor, art. 12a, 24, 43, 90 și 91)

5.      Funcționari – Hărțuire morală – Noțiune – Raport de evaluare care conține comentarii negative, însă care nu sunt jignitoare la adresa funcționarului – Excludere

[Statutul funcționarilor, art. 12a alin. (3) și art. 43]

1.      Modul de redactare a articolului 60 al doilea paragraf din statut este clar, explicit și nu prevede nicio derogare, care ar fi legată de natura afecțiunii, precum o problemă de natură psihologică sau psihiatrică, de la obligația de a obține o permisiune prealabilă atunci când un funcționar dorește să își petreacă concediul medical în alt loc decât cel în care este încadrat în muncă.

Prin urmare, independent de faptul că șederea în afara locului în care este încadrat în muncă este de scurtă durată și ar corespunde unei recomandări medicale, autoritatea împuternicită să facă numiri are dreptul să constate că un funcționar care nu a obținut permisiunea prealabilă nu a respectat dispoziția pertinentă din statut pentru șederea în afara locului în care este încadrat în muncă pe durata concediului medical și că, așadar, este vorba despre o absență nemotivată.

Astfel, chiar dacă raportul de evaluare ar trebui să estimeze prestațiile funcționarului pe parcursul întregului an, nimic nu se opune ca respectiva autoritate să evoce un incident punctual, în special atunci când acesta privește o încălcare a unei norme clare și specifice care se desprinde direct din statut, iar funcționarul în cauză crede că nu este obligat să introducă o cerere de permisiune prealabilă. În aceste împrejurări, formularea unei observații într-un raport de evaluare nu numai că nu este contrară unei dispoziții din statut, în special articolului 43, ci poate avea drept obiectiv legitim să o avertizeze pe persoana interesată și să evite o repetare a încălcării normei statutare în cauză. În această privință, o observație care amintește obiectivele care trebuie atinse de un funcționar în domeniul respectării normelor nu este nicidecum afectată de eroare vădită de apreciere, din moment ce îmbunătățirea conduitei în serviciu a funcționarului evaluat constituie chiar un obiectiv pe care raportul de evaluare urmărește să îl atingă.

Pe de altă parte, situația profesională dificilă care a determinat concediul medical nu îl poate scuti de obligația, care incumbă oricărui funcționar sau agent, de a respecta dispozițiile articolului 60 al doilea paragraf din statut.

(a se vedea punctele 53-56 și 80)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: Hotărârea Österholm/Comisia, T‑190/02, EU:T:2004:191, punctul 39

Tribunalul Funcției Publice: Hotărârea Morgan/OAPI, F‑26/13, EU:F:2014:180, punctul 57 și jurisprudența citată, care face obiectul unui recurs în fața Tribunalului Uniunii Europene, cauza T‑683/14 P

2.      Nu se poate accepta din partea unui funcționar sau a unui agent ca acesta să simuleze că este bolnav și să își acorde în acest mod o zi de concediu anual suplimentară. În plus, este perfect legitim ca administrația să se asigure, inclusiv prin intermediul unui comentariu inserat într-un raport de notare în legătură cu o neregulă de acest tip, că funcționarii și agenții își utilizează concediul anual în condiții legale.

(a se vedea punctul 64)

Trimitere la:

Tribunalul Funcției Publice: Hotărârea CQ/Parlamentul, F‑12/13, EU:F:2014:214, punctul 118

3.      Din economia articolului 21a din statut reiese că, atunci când primește un ordin despre care consideră că prezintă nereguli sau a cărui executare o consideră susceptibilă de a produce inconveniente grave, funcționarul, într-o primă etapă, trebuie să își informeze superiorul ierarhic direct, iar apoi, dacă este necesar, în cazul în care acesta din urmă confirmă ordinul, autoritatea ierarhică superioară. Potrivit acestei dispoziții, funcționarul are astfel obligația de a executa ordinul, eventual repetat sau confirmat de ierarhia sa, cu excepția cazului în care este în mod evident ilegal sau contrar normelor de securitate aplicabile.

În această privință, într-un context de manifestări de insubordonare repetate din partea unui funcționar, o instrucțiune din partea autorității ierarhic superioare a acestuia prin care i se cere să prezinte scuze șefului său de unitate, chiar dacă această modalitate nu corespunde în mod necesar unei viziuni conforme cu bunele practici ale gestionării raporturilor umane în sfera profesională, se poate înscrie în cadrul unui demers legitim al administrației, urmărind să asigure din partea oricărui funcționar sau agent respectarea normelor statutare, în special a celor care, precum articolul 21a din statut, sunt destinate să permită desfășurarea corectă a acțiunii administrative în cadrul fiecărui serviciu, într-un climat de încredere reciprocă, și, prin urmare, să rămână în limitele marjei de apreciere a administrației în cadrul acestui demers.

(a se vedea punctele 70 și 72)

4.      Chiar dacă s‑ar demonstra existența unei hărțuiri morale suferite de un funcționar sau de un agent temporar, nu toate deciziile care îl lezează pe agentul respectiv și care intervin în acest context al hărțuirii ar fi, în consecință, nelegale. Astfel, dată fiind natura sa, existența unei hărțuiri morale poate, în principiu, să fie invocată numai în susținerea concluziilor în anulare formulate împotriva respingerii de către autoritatea împuternicită să facă numiri a unei cereri de asistență formulate în temeiul articolul 24 din statut. Astfel, un motiv întemeiat pe o pretinsă hărțuire poate fi invocat în cadrul controlului legalității doar prin excepție împotriva unei decizii care lezează, cum este raportul de evaluare, dacă rezultă că există o legătură între hărțuirea în cauză și aprecierile negative cuprinse într-un astfel de raport.

(a se vedea punctul 89)

Trimitere la:

Tribunalul Funcției Publice: Hotărârea Menghi/ENISA, F‑2/09, EU:F:2010:12, punctul 69, și Hotărârea CF/AESA, F‑40/12, EU:F:2013:85, punctul 79

5.      Atunci când comentariile și aprecierile specifice cuprinse în raportul de notare a unui funcționar nu merg până acolo încât să reprezinte critici jignitoare sau care pot răni îndreptate împotriva înseși persoanei funcționarului în cauză, acestea nu pot fi considerate, ca atare, drept indicii ale faptului că raportul de evaluare ar fi fost stabilit într-un scop de hărțuire morală.

(a se vedea punctul 90)

Trimitere la:

Tribunalul Funcției Publice: Hotărârea Magone/Comisia, T‑73/05, EU:T:2006:127, punctul 80

Tribunalul Funcției Publice: Hotărârea N/Parlamentul, F‑26/09, EU:F:2010:17, punctul 86, și Hotărârea CW/Parlamentul, F‑48/13, EU:F:2014:186, punctul 129