Language of document : ECLI:EU:F:2014:267

ORDONANȚA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE
A UNIUNII EUROPENE
(Camera a treia)

10 decembrie 2014

Cauza F‑127/14

Stephen Turkington

împotriva

Comisiei Europene

„Funcție publică – Funcționari – Pensii – Transferul drepturilor de pensie dobândite într‑un sistem de pensii național – Propunere de aplicare a unui spor la anii de plată a contribuțiilor necontestată în termen – Lipsa unui fapt nou și esențial – Inadmisibilitate vădită”

Obiectul:      Acțiune introdusă în temeiul articolului 270 TFUE, aplicabil Tratatului CEEA potrivit articolului 106a din acesta, prin care domnul Turkington solicită anularea deciziei din 27 ianuarie 2014 prin care Comisia Europeană i‑a respins cererea de a efectua o recalculare a sporului la drepturile de pensie în sistemul de pensii al Uniunii ca urmare a transferului drepturilor de pensie pe care le dobândise în sistemul de pensii german.

Decizia:      Respinge acțiunea ca vădit inadmisibilă. Domnul Turkington suportă propriile cheltuieli de judecată.

Sumarul ordonanței

1.      Acțiune introdusă de funcționari – Reclamație administrativă prealabilă – Termene – Caracter de ordine publică

(Statutul funcționarilor, art. 90 și 91)

2.      Acțiune introdusă de funcționari – Reclamație administrativă prealabilă – Termene – Decădere – Redeschidere – Condiție – Fapt nou și esențial

(Statutul funcționarilor, art. 90 și 91)

1.      Termenele de introducere a reclamației și a acțiunii sunt de ordine publică și nu sunt nici la dispoziția părților, nici la dispoziția instanței. Posibilitatea de a formula o cerere în sensul articolului 90 alineatul (1) din statut nu poate permite, așadar, funcționarului să evite aplicarea termenelor prevăzute la articolele 90 și 91 din statut pentru adresarea reclamației și pentru introducerea acțiunii, punând în discuție în mod indirect, prin intermediul unei cereri ulterioare, o decizie anterioară care nu a fost contestată în termen.

(a se vedea punctul 18)

Trimitere la:

Tribunalul Funcției Publice: Ordonanța Michel/Comisia, F‑44/13, EU:F:2014:40, punctul 46 și jurisprudența citată

2.      Existența unor fapte noi și esențiale poate justifica prezentarea unei cereri de reexaminare a unei decizii anterioare rămase definitivă. O acțiune introdusă împotriva unei decizii prin care se refuză reexaminarea unei decizii rămase definitivă trebuie, așadar, să fie declarată admisibilă dacă reiese că cererea de reexaminare se baza într‑adevăr pe fapte noi și esențiale. În schimb, dacă reiese că cererea de reexaminare nu se baza pe astfel de fapte, acțiunea împotriva deciziei prin care s‑a refuzat reexaminarea solicitată trebuie respinsă ca inadmisibilă.

În această privință, efectele juridice ale hotărârii unei instanțe a Uniunii prin care se anulează un act nu se raportează, cu excepția părților, decât la persoanele vizate direct chiar de actul atacat, iar o astfel de hotărâre nu poate constitui un fapt nou decât cu privire la aceste persoane.

(a se vedea punctele 19 și 22)

Trimitere la:

Tribunalul Uniunii Europene: Ordonanța Cervelli/Comisia, T‑622/11 P, EU:T:2012:538, punctul 18 și jurisprudența citată

Tribunalul Funcției Publice: Ordonanța Probst/Comisia, F‑75/13, EU:F:2014:20, punctele 17 și 23 și jurisprudența citată