Language of document : ECLI:EU:F:2014:268

ORDONANȚA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE
A UNIUNII EUROPENE
(Camera a doua)

10 decembrie 2014

Cauza F‑115/13

Christina Helwig

împotriva

Agenției Europene de Mediu (AEM)

„Funcție publică – Agent contractual – Neprelungirea unui contract încheiat pe perioadă determinată – Acțiune vădit inadmisibilă sau vădit nefondată”

Obiectul:      Acțiune formulată în temeiul articolului 270 TFUE, prin care doamna Helwig contestă decizia prin care Agenția Europeană de Mediu (AEM) a refuzat prelungirea contractului său de agent contractual și solicită repararea prejudiciului pe care i l‑ar fi cauzat această decizie.

Decizia:      Respinge acțiunea ca fiind vădit inadmisibilă și vădit nefondată. Doamna Helwig suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligată la plata cheltuielilor de judecată efectuate de Agenția Europeană de Mediu.

Sumarul ordonanței

1.      Funcționari – Agenți contractuali – Neprelungirea unui contract încheiat pe perioadă determinată – Puterea de apreciere a administrației – Obligația de solicitudine care incumbă administrației – Luarea în considerare a intereselor agentului vizat – Control jurisdicțional – Limite

(Statutul funcționarilor, art. 7, Regimul aplicabil celorlalți agenți, art. 47 și 119)

2.      Funcționari – Agenți contractuali – Recrutare – Prelungirea unui contract pe perioadă determinată – Tratament diferit al agenților la sfârșitul contractului – Lipsa discriminării – Condiții

(Regimul aplicabil celorlalți agenți, art. 47 și 119)

1.      Posibilitatea prelungirii unui contract de agent contractual pe perioadă determinată constituie o simplă posibilitate lăsată la aprecierea autorității competente, instituțiile dispunând în această privință de o putere largă de apreciere în ceea ce privește organizarea serviciilor lor în funcție de misiunile care le sunt încredințate și în ceea ce privește afectarea, în vederea îndeplinirii acestora, a personalului care se află la dispoziția lor, cu condiția ca această afectare să se realizeze în interesul serviciului.

În plus, atunci când decide cu privire la situația unui agent, autoritatea competentă este obligată să ia în considerare toate elementele care îi pot determina decizia, cu alte cuvinte, nu numai interesul serviciului, ci și în special interesul agentului în cauză. Astfel, acest lucru rezultă din obligația de solicitudine a administrației, care reflectă echilibrul drepturilor și al obligațiilor reciproce pe care Statutul funcționarilor Uniunii Europene și, prin analogie, Regimul aplicabil celorlalți agenți l‑au creat în relațiile dintre autoritatea publică și agenții săi.

Cu toate acestea, obligația de solicitudine nu poate fi interpretată în sensul că presupune că administrația este obligată să verifice, înainte de a decide să nu prelungească contractul încheiat pe perioadă determinată al unui agent contractual, dacă acesta din urmă nu poate fi reafectat pe un alt post.

Indiferent de situație, ținând seama de puterea largă de apreciere acordată instituțiilor în acest context, controlul instanței se limitează la a verifica lipsa unei erori vădite sau a unui abuz de putere.

(a se vedea punctele 18-20 și 22)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: Hotărârea Kyrpitsis/CES, T‑13/95, EU:T:1996:50, punctul 52, Hotărârea Potamianos/Comisia, T‑160/04, EU:T:2008:438, punctul 30, și Hotărârea ETF/Landgren, T‑404/06 P, EU:T:2009:313, punctul 162

Tribunalul Uniunii Europene: Hotărârea Comisia/Macchia, T‑368/12 P, EU:T:2014:266, punctul 59

2.      Decizia unei agenții a Uniunii de a nu prelungi contractul unui agent contractual, în timp ce altor agenți contractuali li s‑a propus, la expirarea contractului încheiat pe durată determinată, prelungirea contractului lor de agent contractual și reîncadrarea pe un alt post în agenția menționată, nu poate constitui o încălcare a principiului egalității de tratament, din moment ce nu este dovedit că, ținând seama de natura funcțiilor pe care le ocupase anterior, de calitatea prestațiilor de care dăduse dovadă până la acel moment și de profilul posturilor care pot fi oferite, agentul în cauză s‑a aflat într‑o situație comparabilă cu cea a celorlalți agenți contractuali în ceea ce privește o posibilă prelungire a contractului său.

(a se vedea punctele 28 și 29)