Language of document : ECLI:EU:F:2015:36

HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE

A UNIUNII EUROPENE

(judecător unic)

29 aprilie 2015

Cauza F‑17/14

Carlos Ibáñez Martínez

împotriva

Parlamentului European

„Funcție publică – Funcționari – Atribuirea punctelor de merit – Avizul comitetului pentru rapoarte de evaluare – Larga putere de apreciere a administrației – Egalitate de tratament”

Obiectul:      Acțiune formulată în temeiul articolului 270 TFUE, aplicabil Tratatului CEEA potrivit articolului 106a din acesta, prin care domnul Ibáñez Martínez solicită anularea deciziei Parlamentului European de a‑i atribui două puncte de merit în cadrul exercițiului de promovare 2012, întrucât prin această decizie nu i se atribuie trei puncte

Decizia:      Respinge acțiunea. Domnul Ibánez Martínez suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligat să suporte cheltuielile de judecată efectuate de Parlamentul European.

Sumarul hotărârii

Funcționari – Promovare – Analiză comparativă a meritelor – Puterea de apreciere a administrației – Control jurisdicțional – Limite – Eroare vădită de apreciere – Noțiune

(Statutul funcționarilor, art. 45)

Administrația dispune de o largă putere de apreciere în vederea evaluării meritelor care trebuie luate în considerare în cadrul unei decizii de promovare în temeiul articolului 45 din statut și, în consecință, în cadrul unei decizii de atribuire a punctelor de merit. De asemenea, controlul instanței Uniunii trebuie să se limiteze la problema dacă, ținând seama de diferitele considerații care au stat la baza aprecierii administrației, aceasta s‑a menținut în limite care nu pot fi criticate și nu și‑a exercitat puterea în mod vădit eronat.

Or, stabilirea faptului că administrația a săvârșit o eroare vădită în aprecierea faptelor de natură să justifice anularea unei decizii presupune că elementele de probă, pe care reclamantul are obligația să le prezinte, sunt suficiente pentru a înlătura caracterul plauzibil al aprecierilor reținute de autoritatea competentă. Cu alte cuvinte, motivul întemeiat pe o eroare vădită trebuie respins dacă, în pofida elementelor prezentate de funcționarul în cauză, aprecierea contestată poate fi considerată adevărată sau valabilă. În materie de promovare, o eroare poate fi, așadar, calificată drept vădită atunci când poate fi percepută cu ușurință și iese în evidență din perspectiva criteriilor de care legiuitorul a înțeles să condiționeze deciziile în materie.

În această privință, administrația dispune de o largă putere de apreciere în ceea ce privește importanța pe care o acordă fiecăruia dintre cele trei criterii prevăzute la articolul 45 alineatul (1) din statut, dispozițiile acestuia neexcluzând posibilitatea unei ponderări.

(a se vedea punctele 42-44)

Trimitere la:

Tribunalul Uniunii Europene: Hotărârea Canga Fano/Consiliul, T‑281/11 P, EU:T:2013:252, punctul 123

Tribunalul Funcției Publice: Hotărârea Collee/Parlamentul, F‑148/06, EU:F:2008:169, punctele 39 și 40; Hotărârea Canga Fano/Consiliul, F‑104/09, EU:F:2011:29, punctul 35; Hotărârea Buxton/Parlamentul, F‑50/11, EU:F:2012:51, punctele 37 și 38, și Hotărârea Bouillez/Consiliul, F‑75/11, EU:F:2012:152, punctul 58