Language of document :

Cerere de decizie preliminară introdusă de Juzgado Mercantil nº 3 de Barcelona (Spania) la 7 august 2015 – Asociación Profesional Elite Taxi/Uber Systems Spain, S.L.

(Cauza C-434/15)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Juzgado Mercantil nº 3 de Barcelona

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Asociación Profesional Elite Taxi

Pârâtă: Uber Systems Spain, S.L.

Întrebările preliminare

În condițiile în care articolul 2 alineatul (2) litera (d) din Directiva 2006/123/CE1 a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieței interne exclude din domeniul său de aplicare activitățile de transport, activitatea desfășurată de pârâtă, cu caracter lucrativ, constând în a intermedia între proprietarul autovehiculului și persoana care trebuie să se deplaseze în oraș, prin administrarea mediilor informatice – interfața și aplicația de software („telefoane inteligente și platformă tehnologică”, potrivit exprimării pârâtei) – care permit acestor persoane să intre în legătură, trebuie considerată o simplă activitate de transport sau un serviciu electronic de intermediere ori un serviciu specific societății informaționale, astfel cum este definit la articolul 1 alineatul (2) din Directiva 98/34/CE2 a Parlamentului European și a Consiliului din 22 iunie 1998 referitoare la procedura de furnizare de informații în domeniul standardelor, reglementărilor tehnice și al normelor privind serviciile societății informaționale?

În vederea identificării naturii juridice a acestei activități, ea poate fi considerată, în parte, drept un serviciu al societății informaționale și, în acest caz, serviciul electronic de intermediere poate intra sub incidența principiului liberei prestări a serviciilor, astfel cum este prevăzut în dreptul Uniunii – mai precis la articolul 56 TFUE și Directivele 2006/123/CE și 2000/31/CE3 ?

În cazul în care Curtea ar considera că serviciul efectuat de UBER SYSTEMS SPAIN, S.L. nu este un serviciu de transport și, prin urmare, face parte dintre serviciile prevăzute de Directiva 2006/123, conținutul articolului 15 din Legea privind concurența neloială – privind încălcarea normelor care reglementează activitatea concurențială – este contrar Directivei 2006/123, mai precis articolului 9 din aceasta, cu privire la libertatea de stabilire și regimurile de autorizare, având în vedere că face trimitere la legi sau la norme juridice naționale fără a ține seama de faptul că regimul de obținere a licențelor, a autorizațiilor sau a permiselor nu poate fi nicidecum restrictiv sau disproporționat, cu alte cuvinte, nu poate împiedica în mod nerezonabil aplicarea principiului libertății de stabilire?În cazul în care Directiva 2000/31/CE este aplicabilă în ceea ce privește serviciul prestat de UBER SYSTEMS SPAIN, S.L., limitările prevăzute de un stat membru [în privința] liberei prestări a serviciului electronic de intermediere furnizat din alt stat membru, prin impunerea, în ceea ce privește serviciul, a obligației de a deține autorizație sau licență, sau prin ordin judiciar de încetare a prestării serviciului electronic de intermediere, întemeiat pe aplicarea legislației naționale în materia concurenței neloiale, constituie măsuri valide care reprezintă derogări de la articolul 3 alineatul (2) din Directiva 2000/31/CE potrivit dispozițiilor articolului 3 alineatul (4) din aceeași directivă?

____________

1 JO L 376, p. 36, Ediție specială, 13/vol. 47, p. 160. JO L 204, p. 37,

Ediție specială, 13/vol. 23, p. 207. Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societății informaționale, în special ale comerțului electronic, pe piața internă (JO L 178, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 29, p. 257).