Language of document : ECLI:EU:F:2015:103

HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE
A UNIUNII EUROPENE
(judecător unic)

21 septembrie 2015

Cauza F‑72/11

Anastasios Anagnostu și alții

împotriva

Comisiei Europene

„Funcție publică – Funcționari – Promovare – Exercițiile de promovare 2010 și 2011 – Coeficienți de multiplicare de referință – Articolul 6 alineatul (2) din statut – Măsuri de tranziție pentru perioada cuprinsă între 1 mai 2004 și 30 aprilie 2011 – Articolul 9 din anexa XIII la statut – Dispoziții generale de aplicare a articolului 45 din statut – Stabilirea pragurilor de promovare – Neînscriere în lista funcționarilor promovați – Interesul de a exercita acțiunea”

Obiectul:      Acțiune introdusă în temeiul articolului 270 TFUE, aplicabil Tratatului CEEA potrivit articolului 106a din acesta, prin care domnul Anagnostu și ceilalți 24 de reclamanți solicită în principal, în primul rând, anularea deciziilor autorității împuternicite să facă numiri (denumită în continuare „AIPN”) a Comisiei Europene de stabilire a pragurilor de promovare în gradele AD 13 și AD 14 pentru exercițiile de promovare 2010 și 2011 și, în al doilea rând, anularea listei funcționarilor promovați în gradele AD 13 și AD 14 în cadrul exercițiului de promovare 2010, precum și anularea deciziei implicite a AIPN a Comisiei prin care se refuză promovarea unui număr mai important de funcționari în gradele AD 13 și AD 14

Decizia:      Anulează deciziile Comisiei Europene din 26 noiembrie 2010 de a nu îi promova pe domnul Antoulas, pe doamna Bruni, pe doamna Nicolaidou‑Kallergis și pe domnul Xanthopoulos. Respinge în rest acțiunea. Comisia Europeană suportă de patru ori a douăzeci și cincea parte din propriile cheltuieli de judecată și este obligată să suporte de patru ori a douăzeci și cincea parte din cheltuielile de judecată efectuate de reclamanți. Reclamanții, alții decât domnul Antoulas, doamna Bruni, doamna Nicolaidou‑Kallergis și domnul Xanthopoulos, suportă de douăzeci și una de ori a douăzeci și cincea parte din propriile cheltuieli de judecată și sunt obligați să suporte de douăzeci și una de ori a douăzeci și cincea parte din cheltuielile de judecată efectuate de Comisia Europeană.

Sumarul hotărârii

1.      Acțiune introdusă de funcționari – Act care lezează – Noțiune – Decizie de stabilire a pragurilor de promovare – Act pregătitor – Excludere – Act atacabil pe cale incidentă în cadrul unei acțiuni în anulare a deciziei de stabilire a listei funcționarilor promovați

[Statutul funcționarilor, art. 45 și art. 90 alin. (2)]

2.      Acțiune introdusă de funcționari – Interesul de a exercita acțiunea – Coeficienții de multiplicare de referință – Decizie de stabilire a pragurilor de promovare – Acțiune îndreptată împotriva unui refuz de promovare – Necesitatea de a demonstra posibilitatea atingerii pragului de promovare – Lipsa afectării personale

(Statutul funcționarilor, art. 90 și 91)

1.      Constituie acte sau decizii susceptibile să facă obiectul unei acțiuni în anulare numai măsurile care produc efecte juridice obligatorii de natură a afecta interesele reclamantului, modificând în mod distinct situația juridică a acestuia. Atunci când este vorba despre acte sau decizii a căror elaborare se realizează în mai multe etape, în special la finele unei proceduri interne precum cea privind procedura în materie de promovare prevăzută de dispozițiile generale de aplicare a articolului 45 din statut, nu reprezintă în principiu acte atacabile decât măsurile care stabilesc definitiv poziția administrației la sfârșitul acestei proceduri. În schimb, măsurile intermediare, al căror obiectiv este de a pregăti decizia finală, nu lezează în sensul articolului 90 alineatul (2) din statut și nu pot fi contestate decât pe cale incidentă în cadrul unei acțiuni împotriva actelor anulabile.

Stabilirea pragurilor de promovare, indiferent dacă este vorba de praguri indicative sau de praguri definitive, nu constituie decât una dintre etapele succesive ale procedurii de promovare, care se termină prin publicarea listei funcționarilor promovați în cadrul exercițiului de promovare. Or, numai în momentul publicării acestei liste poate fi afectată poziția juridică a funcționarilor promovabili. În consecință, deciziile de stabilire a pragurilor de promovare constituie acte pregătitoare ale deciziei autorității împuternicite să facă numiri care stabilesc lista funcționarilor promovați.

Cu toate acestea, chiar dacă asemenea acte pregătitoare nu pot face obiectul unei acțiuni în anulare autonome, legalitatea lor poate fi contestată în cadrul acțiunii îndreptate împotriva deciziei definitive.

În consecință, capătul de cerere care vizează anularea deciziilor de stabilire a pragurilor de promovare este inadmisibil.

(a se vedea punctele 38-42)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: Hotărârea din 9 martie 2000, Vicente Nuñez/Comisia, T‑10/99, EU:T:2000:60, punctul 28, Hotărârea din 5 martie 2003, Staelen/Parlamentul European, T‑24/01, EU:T:2003:52, punctele 32 și 33 și jurisprudența citată, Hotărârea din 19 martie 2003, Tsarnavas/Comisia, T‑188/01-T‑190/01, EU:T:2003:77, punctul 73 și jurisprudența citată, și Hotărârea din 3 mai 2007, Crespinet/Comisia, T‑261/04, EU:T:2007:122, punctul 42 și jurisprudența citată

Tribunalul Funcției Publice: Ordonanța din 13 decembrie 2006, Aimi și alții/Comisia, F‑47/06, EU:F:2006:134, punctul 64

2.      Un funcționar nu este abilitat să acționeze în interesul legii sau al instituțiilor și nu poate invoca, în susținerea unei acțiuni în anulare, decât motivele care îl privesc personal. Or, pentru a‑și demonstra interesul de a obține anularea deciziei de a nu îl promova, pentru motivul că nu a fost respectată rata de promovare pretins aplicabilă în ceea ce privește gradul în cauză, funcționarul este cel care trebuie să demonstreze că, având în vedere situația sa personală și în special numărul total de puncte de promovare pe care le‑a acumulat, nu este exclus că ar fi putut atinge pragul de promovare în cazul în care ar fi fost aplicată rata de promovare sus‑menționată.

Cu toate acestea, fiecare exercițiu de promovare este în mod necesar independent de exercițiile de promovare care îl preced sau care urmează, întrucât funcționarii ale căror merite trebuie să fie comparate și criteriile definite pentru a efectua această comparație sunt proprii fiecărui exercițiu de promovare. Prin urmare, numai împrejurarea că nepromovarea în gradele vizate al unui număr mai important de funcționari, în cadrul exercițiului de promovare vizat, poate exercita o influență asupra poziției reclamanților pe listele de merit la gradele respective în cadrul exercițiilor de promovare ulterioare și, prin urmare, poate întârzia promovarea lor nu afectează în mod direct și imediat situația lor juridică.

(a se vedea punctele 56, 57 și 63)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 24 aprilie 2009, Sanchez Ferriz și alții/Comisia, T‑492/07 P, EU:T:2009:116, punctele 26 și 39 și jurisprudența citată, și Hotărârea din 16 octombrie 2014, Schönberger/Curtea de Conturi, T‑26/14 P, EU:T:2014:887, punctul 39