Language of document : ECLI:EU:C:2015:651

Cauza C‑23/14

Post Danmark A/S

împotriva

Konkurrencerådet

(cerere de decizie preliminară formulată de Sø- og Handelsretten)

„Trimitere preliminară – Articolul 82 CE – Abuz de poziție dominantă – Piața distribuirii trimiterilor poștale în masă – Publicitate prin poștă – Sistem de rabaturi retroactiv – Efect de excludere – Criteriul concurentului la fel de eficient – Gradul de probabilitate și caracterul grav al unui efect anticoncurențial”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a doua) din 6 octombrie 2015

1.        Poziție dominantă – Abuz – Contracte de distribuire a trimiterilor poștale în masă care conțin un sistem de rabaturi retroactive și condiționale acordate pe o perioadă îndelungată – Caracter abuziv care are un efect de excludere – Criterii de apreciere

(art. 82 CE)

2.        Poziție dominantă – Abuz – Noțiune – Noțiune obiectivă care vizează comportamentele de natură să influențeze structura pieței și care au ca efect împiedicarea menținerii sau a dezvoltării concurenței

(art. 82 CE)

3.        Poziție dominantă – Abuz – Rabaturi cantitative – Rabaturi de fidelitate – Calificările respective – Contracte de distribuire a trimiterilor poștale în masă care conțin rabaturi de fidelitate – Caracter abuziv – Criterii de apreciere

(art. 82 CE)

4.        Poziție dominantă – Abuz – Rabaturi nediscriminatorii – Irelevanță în privința unui eventual efect de excludere

(art. 82 CE)

5.        Poziție dominantă – Abuz – Justificare obiectivă – Condiții – Întinderea sarcinii probei

(art. 82 CE)

6.        Poziție dominantă – Abuz – Capacitate de restrângere a concurenței și efect de excludere – Criterii de apreciere – Obligația de a fi recurs la criteriul concurentului la fel de eficient – Lipsă

(art. 82 CE)

7.        Poziție dominantă – Abuz – Efect anticoncurențial – Caracter suficient al unui efect potențial – Excludere efectivă sau probabilă a concurenților – Criterii de apreciere

(art. 82 CE)

8.        Poziție dominantă – Abuz – Efect anticoncurențial – Cerința unui caracter grav sau semnificativ – Lipsă

(art. 82 CE)

1.        Pentru a stabili dacă un sistem de rabaturi stabilite în cadrul unor contracte de distribuire a trimiterilor poștale în masă încheiate între o întreprindere aflată în poziție dominantă și clienții săi, sistem caracterizat:

– printr‑un interval procentual cuprins între 6 % și 16 %;

– printr‑o condiționalitate în sensul că la sfârșitul perioadei de referință întreprinderea aflată în poziție dominantă efectuează o ajustare atunci când cantitățile de corespondență expediate nu coincid cu cele estimate inițial; și

– printr‑o retroactivitate în sensul că, atunci când pragul de trimiteri stabilit inițial este depășit, procentajul de rabat luat în considerare la sfârșitul anului se aplică tuturor trimiterilor expediate în perioada de referință, iar nu în mod exclusiv trimiterilor care depășeau nivelul estimat inițial,

și pus în aplicare de o întreprindere aflată în poziție poate avea pe piață un efect de excludere, cu încălcarea articolului 82 CE, trebuie examinate toate împrejurările speței, în special criteriile și modalitățile de acordare a rabaturilor, întinderea poziției dominante a întreprinderii vizate și condițiile speciale de concurență de pe piața relevantă. Împrejurarea că sistemul de rabaturi respectiv acoperă majoritatea clienților de pe piață poate constitui o indicație utilă privind importanța acestei practici și a impactului său asupra pieței, putând să întărească probabilitatea unui efect de excludere anticoncurențial.

În această privință, în primul rând, obligațiile contractuale care revin cocontractanților unei întreprinderi aflate în poziție dominantă și presiunea exercitată asupra acestora pot fi deosebit de puternice în cazul în care un rabat nu se raportează numai la creșterea achizițiilor produselor acestei întreprinderi realizate de cocontractanți în perioada luată în considerare, ci se aplică de asemenea totalului acestor achiziții. În acest fel, variații proporțional modeste ale vânzărilor produselor întreprinderii aflate în poziție dominantă produc efecte disproporționate asupra cocontractanților. Este inerent oricărui sistem de rabaturi acordate în funcție de cantitățile vândute în decursul unei perioade de referință relativ lungi că presiunea pentru cumpărător de a realiza cifra de afaceri necesară pentru a obține avantajul sau pentru a nu suferi pierderea prevăzută pentru întreaga perioadă crește la sfârșitul perioadei de referință. În consecință, un asemenea sistem de rabaturi poate să permită întreprinderii aflate în poziție dominantă să își fidelizeze mai ușor clienții și să atragă clienții concurenților săi și astfel să aspire în favoarea sa partea cererii supusă concurenței pe piața relevantă. Acest efect de aspirare este consolidat și mai mult atunci când rabaturile se aplică fără distincție părții disputabile și părții nedisputabile a cererii care este inclusă în monopolul legal.

În al doilea rând, deținerea de către o întreprindere a unei cote de piață extrem de importante plasează întreprinderea respectivă într‑o situație de forță care o transformă într‑un partener obligatoriu și care îi asigură o independență de acțiune. În aceste condiții, este deosebit de dificil pentru concurenții întreprinderii menționate să supraliciteze în prezența rabaturilor bazate pe volumul global al vânzărilor. Ca urmare a cotei sale de piață mult mai ridicate, întreprinderea aflată în poziție dominantă constituie în general un partener comercial inevitabil pe piață.

În aceste condiții, un sistem de rabaturi practicat de o întreprindere, care, fără a lega printr‑o obligație formală clienții de aceasta din urmă, urmărește totuși să facă mai dificilă aprovizionarea acestor clienți de la întreprinderi concurente, produce un efect de excludere anticoncurențial.

(a se vedea punctele 23-25, 33-35, 40, 42 și 50 și dispozitiv 1)

2.        A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 26)

3.        În cazul unor rabaturi acordate de o întreprindere aflată în poziție dominantă clienților săi, spre deosebire de un rabat de cantitate legat exclusiv de volumul achizițiilor efectuate de la producătorul în cauză care nu este, în principiu, de natură să încalce articolul 82 CE, un rabat de fidelitate care vizează să împiedice, prin acordarea de avantaje financiare, aprovizionarea clienților de la producători concurenți pentru totalitatea sau pentru o parte importantă a necesităților lor constituie un abuz în sensul acestui articol. În această privință, un sistem care nu este însoțit de o obligație sau de o promisiune a cumpărătorilor de a se aproviziona exclusiv sau pentru o anumită cotitate din necesitățile lor de la întreprinderea aflată în poziție dominantă se distinge de asemenea rabaturi de fidelitate.

Un sistem de rabaturi nu poate fi considerat un simplu rabat de cantitate întrucât rabaturile în cauză nu sunt acordate pentru fiecare comandă individuală, corespunzând astfel economiilor legate de costuri realizate de furnizor, ci în funcție de ansamblul comenzilor efectuate într‑o perioadă determinată. În aceste condiții, pentru a stabili dacă întreprinderea aflată în poziție dominantă a exploatat în mod abuziv această poziție prin aplicarea unui asemenea sistem de rabaturi, trebuie să fie apreciate toate împrejurările, în special criteriile și modalitățile de acordare a rabatului, și să se examineze dacă acest rabat urmărește, printr‑un avantaj care nu se bazează pe nicio prestație economică susceptibilă să îl justifice, să priveze cumpărătorul de posibilitatea de a‑și alege sursele de aprovizionare sau să restrângă această posibilitate, să blocheze accesul concurenților pe piață, să aplice unor parteneri comerciali condiții inegale la prestații echivalente sau să întărească poziția dominantă printr‑o concurență denaturată.

(a se vedea punctele 27-29 și 64)

4.        A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 38)

5.        A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 47-49)

6.        Din articolul 82 CE nu se poate deduce o obligație juridică de a întemeia în mod sistematic constatarea caracterului abuziv al unui sistem de rabaturi practicat de o întreprindere aflată în poziție dominantă pe criteriul concurentului la fel de eficient. Această concluzie nu trebuie însă să aibă ca efect excluderea, de principiu, a posibilității de a recurge la criteriul concurentului la fel de eficient în cauzele în care se repune în discuție un sistem de rabaturi pentru a examina conformitatea acestuia cu articolul 82 CE.

În schimb, într‑o situație caracterizată prin deținerea de către întreprinderea aflată în poziție dominantă a unei cote de piață foarte importante și prin avantaje structurale conferite în special ca urmare a monopolului legal al acestei întreprinderi care se aplică în privința unei părți foarte importante din piața de referință, aplicarea criteriului concurentului la fel de eficient este lipsită de relevanță în măsura în care structura pieței face practic imposibilă apariția unui concurent la fel de eficient.

În plus, pe o piață al cărei acces este protejat prin bariere importante, prezența unui concurent mai puțin eficient ar putea să contribuie la intensificarea presiunii concurențiale pe această piață și, ca urmare a acestui fapt, la exercitarea unei constrângeri asupra comportamentului întreprinderii aflate în poziție dominantă.

Criteriul concurentului la fel de eficient trebuie astfel considerat un instrument printre altele necesar pentru a aprecia existența unei exploatări abuzive a unei poziții dominante în cadrul unui sistem de rabaturi.

(a se vedea punctele 57-62 și dispozitiv 2)

7.        Nu intră în domeniul de aplicare al articolului 82 CE decât întreprinderile aflate în poziție dominantă al căror comportament poate avea un efect anticoncurențial pe piață. În această privință, aprecierea capacității unui sistem de rabaturi de a restrânge concurența trebuie să fie efectuată ținând seama de totalitatea împrejurărilor relevante, în special de modalitățile și de criteriile potrivit cărora sunt acordate rabaturile, de numărul de clienți vizați și de caracteristicile pieței pe care își desfășoară activitatea întreprinderea dominantă. O asemenea apreciere vizează să stabilească dacă respectivul comportament al întreprinderii aflate în poziție dominantă are ca rezultat excluderea efectivă sau probabilă a concurenților, în detrimentul concurenței și, ca urmare a acestui fapt, al intereselor consumatorilor.

(a se vedea punctele 67-69 și 74 și dispozitiv 3)

8.        În ceea ce privește caracterul grav sau semnificativ al unui efect anticoncurențial, deși este adevărat că constatarea existenței unei poziții dominante nu implică în sine nicio critică față de întreprinderea în cauză, comportamentul unei asemenea întreprinderi, din cauza faptului că structura concurențială a pieței este deja slăbită, poate da naștere unei exploatări abuzive a poziției sale dominante. Astfel, revine întreprinderii care deține o poziție dominantă răspunderea specială de a nu aduce atingere prin comportamentul său unei concurențe efective și nedenaturate pe piața internă.

În plus, în măsura în care structura concurențială a pieței este deja slăbită din cauza prezenței întreprinderii dominante, orice limitare suplimentară a acestei structuri concurențiale poate constitui o exploatare abuzivă a poziției dominante.

Rezultă de aici că stabilirea unui prag de sensibilitate (de minimis) în vederea determinării unei exploatări abuzive a unei poziții dominante nu se justifică. Astfel, această practică anticoncurențială este, prin însăși natura sa, susceptibilă să genereze restricții privind concurența nonneglijabile sau chiar să elimine concurența de pe piața pe care își desfășoară activitatea întreprinderea în cauză.

(a se vedea punctele 70-74 și dispozitiv 3)