Language of document : ECLI:EU:C:2015:718

Cauza C‑264/14

Skatteverket

împotriva

David Hedqvist

(cerere de decizie preliminară formulată de Högsta förvaltningsdomstolen)

„Trimitere preliminară – Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (TVA) – Directiva 2006/112/CE – Articolul 2 alineatul (1) litera (c) și articolul 135 alineatul (1) literele (d)-(f) – Servicii cu titlu oneros – Operațiuni de schimb de monedă virtuală «bitcoin» cu monede tradiționale – Scutire”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 22 octombrie 2015

1.        Armonizarea legislațiilor fiscale – Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată – Prestări de servicii cu titlu oneros – Noțiune – Operațiuni de schimb de monedă virtuală „bitcoin” cu monede tradiționale – Includere

[Directiva 2006/112 a Consiliului, art.2 alin. (1) lit. (c) și art. 14 și 24]

2.        Armonizarea legislațiilor fiscale – Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată – Scutiri – Operațiuni bancare sau cu valori mobiliare – Operațiuni de schimb de monedă virtuală „bitcoin” cu monede tradiționale – Excludere

[Directiva 2006/112 a Consiliului, art. 135 alin. (1) lit. (d) și (f)]

3.        Armonizarea legislațiilor fiscale – Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată – Scutiri – Operațiuni privind monede – Operațiuni de schimb de monedă virtuală „bitcoin” cu monede tradiționale – Includere

[Directiva 2006/112 a Consiliului, art. 135 alin. (1) lit. (e)]

4.        Dreptul Uniunii Europene – Interpretare – Texte plurilingve – Divergențe între diferitele versiuni lingvistice – Luarea în considerare a economiei generale și a finalității reglementării în cauză

[Directiva 2006/112 a Consiliului, art. 135 alin. (1) lit. (e)]

1.        Articolul 2 alineatul (1) litera (c) din Directiva 2006/112 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată trebuie interpretat în sensul că reprezintă prestări de servicii efectuate cu titlu oneros, în sensul acestei dispoziții, operațiuni care constau în schimbul de monede tradiționale cu unități ale monedei virtuale „bitcoin” și invers, efectuate contra plății unei sume care corespunde marjei constituite de diferența dintre, pe de o parte, prețul la care operatorul în cauză cumpără monedele și, pe de altă parte, prețul la care le vinde clienților săi.

Astfel, în primul rând, moneda virtuală cu flux bidirecțional „bitcoin” nu poate fi calificată ca „bun corporal” în sensul articolului 14 din Directiva 2006/114, dat fiind că această monedă virtuală nu are alte finalități decât aceea de mijloc de plată. În consecință, operațiunile în discuție, care constau în schimbul de diferite mijloace de plată, nu intră în sfera noțiunii livrare de bunuri, prevăzută la respectivul articol 14 din directivă. În aceste condiții, operațiunile amintite constituie prestări de servicii, în sensul articolului 24 din Directiva 2006/114. În al doilea rând, în ceea ce privește caracterul oneros al unei prestări de servicii în sensul articolului 2 alineatul (1) litera (c) din directiva menționată, trebuie să se considere că constituie prestări de servicii efectuate în schimbul remiterii unei contraprestații care prezintă o legătură directă cu serviciul prestat operațiuni în cadrul cărora există un raport juridic sinalagmatic potrivit căruia părțile se angajează reciproc să cedeze sume într‑o anumită monedă și să primească contravaloarea acestora într‑o monedă virtuală cu flux bidirecțional sau invers. În această privință, este lipsit de pertinență, pentru stabilirea caracterului oneros al unei prestări de servicii, faptul că remunerația pentru respectiva prestație nu ia forma plății unui comision sau a plății unor cheltuieli specifice.

(a se vedea punctele 24 și 26-31 și dispozitiv 1)

2.        Articolul 135 alineatul (1) literele (d) și (f) din Directiva 2006/112 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată trebuie interpretat în sensul că prestări de servicii care constau în schimbul de monede tradiționale cu unități ale monedei virtuale „bitcoin” și invers, efectuate contra plății unei sume care corespunde marjei constituite de diferența dintre, pe de o parte, prețul la care operatorul în cauză cumpără monedele și, pe de altă parte, prețul la care le vinde clienților săi nu intră în domeniul de aplicare al acestor dispoziții.

În ceea ce privește, mai întâi, scutirile prevăzute la articolul 135 alineatul (1) litera (d) din directiva menționată, întrucât moneda virtuală „bitcoin” este un mijloc de plată contractual, aceasta nu poate, pe de o parte, să fie considerată un cont curent și nici un cont de depozit, o plată sau un virament. Pe de altă parte, spre deosebire de creanțe, de cecuri sau de alte instrumente negociabile prevăzute la articolul 135 alineatul (1) litera (d) din Directiva 2006/112, ea constituie un mijloc de plată direct între operatorii care o acceptă. În ceea ce privește, în continuare, scutirile prevăzute la articolul 135 alineatul (1) litera (f) din Directiva 2006/112, moneda virtuală „bitcoin” nu constituie nici un titlu care conferă un drept de proprietate asupra unor persoane juridice și nici un titlu cu o natură comparabilă.

(a se vedea punctele 38, 42, 54, 55 și 57 și dispozitiv 2)

3.        Articolul 135 alineatul (1) litera (e) din Directiva 2006/112 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată trebuie interpretat în sensul că prestări de servicii care constau în schimbul de monede tradiționale cu unități ale monedei virtuale „bitcoin” și invers, efectuate contra plății unei sume care corespunde marjei constituite de diferența dintre, pe de o parte, prețul la care operatorul în cauză cumpără monedele și, pe de altă parte, prețul la care le vinde clienților săi constituie operațiuni scutite de taxa pe valoarea adăugată, în sensul acestei dispoziții.

Astfel, noțiunile utilizate la articolul 135 alineatul (1) litera (e) din Directiva 2006/112, care prevede că statele membre scutesc operațiunile care privesc printre altele monede, bancnote și monede utilizate ca mijloc legal de plată, trebuie interpretate și aplicate în mod uniform, în lumina versiunilor existente în toate limbile Uniunii. Scutirile prevăzute la această dispoziție urmăresc în special să reducă dificultățile legate de stabilirea bazei de impozitare, precum și a cuantumului taxei pe valoarea adăugată deductibile care apar în cadrul impozitării operațiunilor financiare. Or, operațiunile privind monede netradiționale, cu alte cuvinte, alte monede decât cele care sunt mijloace legale de plată într‑unul sau mai multe state, în măsura în care aceste monede au fost acceptate de părțile la o tranzacție ca un mijloc de plată alternativ mijloacelor legale de plată și nu au o altă finalitate decât aceea de mijloc de plată, constituie operațiuni financiare.

În plus, în cazul particular al unor operațiuni precum operațiunile de schimb, dificultățile legate de stabilirea bazei de impozitare și a cuantumului taxei pe valoarea adăugată deductibile pot fi identice, fie că este vorba despre schimbul de monede tradiționale, în mod normal scutit în temeiul articolului 135 alineatul (1) litera (e) din Directiva 2006/112, fie că este vorba despre schimbul, pe de o parte, de astfel de monede cu, pe de altă parte, monede virtuale cu flux bidirecțional care, fără a fi mijloace legale de plată, constituie un mijloc de plată acceptat de părțile la o tranzacție și invers. În această privință, o interpretare a dispoziției menționate în sensul că vizează operațiunile privind numai monedele tradiționale ar însemna lipsirea acesteia de o parte a efectelor sale.

(a se vedea punctele 44, 45, 48-51, 53 și 57 și dispozitiv 2)

4.        A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 47)