Language of document : ECLI:EU:C:2015:841

Cauzele conexate C‑250/14 și C‑289/14

Air France‑KLM
și

Hop!‑Brit Air SAS

împotriva

Ministère des Finances et des Comptes publics

[cerere de decizie preliminară formulată de Conseil d’État (Franța)]

„Taxa pe valoarea adăugată – Fapt generator și exigibilitate – Transport aerian – Bilet cumpărat, dar neutilizat – Executare a prestației de transport – Emitere a biletului – Momentul plății taxei”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera întâi) din 23 decembrie 2015

1.        Armonizarea legislațiilor fiscale – Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată – Operațiuni impozabile – Prestări de servicii cu titlu oneros – Noțiune – Transport aerian de pasageri – Includere – Condiții – Bilete emise de compania aeriană neutilizate de pasageri și nerambursabile – Lipsa incidenței – Emitere de bilete supusă taxei pe valoarea adăugată

[Directiva 77/388 a Consiliului, astfel cum a fost modificată prin Directiva 1999/59 și prin Directiva 2001/115, art. 2 pct. 1 și art. 10 alin. (2)]

2.        Armonizarea legislațiilor fiscale – Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată – Faptul generator și exigibilitatea taxei – Cumpărarea unui bilet de avion de către un pasager – Bilet neutilizat ulterior – Exigibilitatea taxei la momentul încasării prețului biletului – Încasare de compania aeriană, de un terț care acționează în numele și pe seama acesteia sau de un terț care acționează în nume propriu – Lipsa incidenței

[Directiva 77/388 a Consiliului, astfel cum a fost modificată prin Directiva 1999/59 și prin Directiva 2001/115, art. 2 pct. 1 și art. 10 alin. (2) primul și al doilea paragraf]

3.        Armonizarea legislațiilor fiscale – Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată – Operațiuni impozabile – Prestări de servicii cu titlu oneros – Noțiune – Transport aerian de pasageri – Includere – Comercializare de către un terț a biletelor unei companii aeriene pe seama acesteia în cadrul unui contract de franciză – Sumă forfetară plătită de terț companiei aeriene pentru biletele emise și expirate, calculată ca procent din cifra de afaceri anuală realizată pe liniile aeriene corespunzătoare – Sumă impozabilă cu titlu de contrapartidă a biletelor respective

[Directiva 77/388 a Consiliului, astfel cum a fost modificată prin Directiva 1999/59 și prin Directiva 2001/115, art. 2 pct. 1 și art. 10 alin. (2)]

1.        Articolul 2 punctul 1 și articolul 10 alineatul (2) din A șasea directivă 77/388 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri, astfel cum a fost modificată prin Directiva 1999/59 și ulterior prin Directiva 2001/115, trebuie interpretate în sensul că emiterea de bilete de către o companie aeriană este supusă taxei pe valoarea adăugată atunci când biletele emise nu au fost utilizate de pasageri, iar aceștia nu pot obține rambursarea biletelor respective.

Astfel, o prestare de servicii cum este transportul aerian de pasageri este supusă taxei pe valoarea adăugată având în vedere că, pe de o parte, suma plătită de un pasager unei companii aeriene în cadrul raportului juridic concretizat prin contractul de transport este direct legată de un serviciu care poate fi individualizat și a cărui remunerare o reprezintă și că, pe de altă parte, serviciul menționat este prestat.

Totuși, realizarea acestor servicii, a căror prestare corespunde executării obligațiilor care decurg dintr‑un contract de transport aerian de persoane, nu este posibilă decât cu condiția ca pasagerul companiei aeriene să se prezinte la data și la locul îmbarcării prevăzute, compania menționată rezervându‑i dreptul de a beneficia de acestea până la ora îmbarcării, în împrejurările precizate prin contractul de transport încheiat la cumpărarea biletului.

Prin urmare, contravaloarea prețului plătit la cumpărarea biletului este constituită de dreptul pe care pasagerul îl obține din acest bilet de a beneficia de executarea obligațiilor care decurg din contractul de transport, indiferent dacă pasagerul își exercită acest drept, compania aeriană realizând prestația în măsura în care pune pasagerul în măsură să beneficieze de aceste prestații.

(a se vedea punctele 25-28 și 35 și dispozitiv 1)

2.        Articolul 2 punctul 1 și articolul 10 alineatul (2) primul și al doilea paragraf din A șasea directivă 77/388 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri, astfel cum a fost modificată prin Directiva 1999/59 și ulterior prin Directiva 2001/115, trebuie interpretate în sensul că taxa pe valoarea adăugată achitată în momentul cumpărării biletului de avion de către pasagerul care nu și‑a utilizat biletul devine exigibilă în momentul încasării prețului biletului fie de către compania aeriană însăși, fie de către un terț care acționează în numele și pe seama sa, fie de către un terț care acționează în nume propriu, dar pe seama companiei aeriene.

(a se vedea punctul 43 și dispozitiv 2)

3.        Articolul 2 punctul 1 și articolul 10 alineatul (2) din A șasea directivă 77/388 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri, astfel cum a fost modificată prin Directiva 1999/59 și ulterior prin Directiva 2001/115, trebuie interpretate în sensul că, în ipoteza în care un terț comercializează biletele unei companii aeriene pe seama acesteia, în cadrul unui contract de franciză, și îi plătește acesteia, pentru biletele emise și expirate, o sumă forfetară calculată ca procent din cifra de afaceri anuală realizată pe liniile aeriene corespunzătoare, această sumă constituie o sumă impozabilă cu titlu de contraprestație pentru biletele menționate.

Astfel, potrivit articolului 21 alineatul (1) litera (a) din A șasea directivă și din A șasea directivă modificată, persoana obligată la plata taxei pe valoarea adăugată datorat pentru prețul biletului vândut este compania aeriană care prestează serviciul de transport.

Dacă un terț acționează în numele și pe seama companiei aeriene în cazul comercializării biletelor, aceasta din urmă are obligația să plătească taxa pe valoarea adăugată aferentă biletelor.

Suma forfetară plătită de terț companiei aeriene pentru biletele vândute care au expirat nu poate fi privită ca fiind aferentă unei despăgubiri compensatorii achitate de terț pentru un prejudiciu suferit de compania aeriană rezultând din faptul că pasagerul nu se prezintă la îmbarcare. Acest pasager achită prețul serviciului de transport în momentul cumpărării biletului. Compania aeriană realizează prestația la care s‑a angajat prin simplul fapt că pasagerul dispune de dreptul de a beneficia de executarea obligațiilor care decurg din contractul de transport aerian de persoane.

Rezultă că prețul biletului păstrat de companie constituie remunerarea serviciului de transport pe care compania îl oferă clientului, chiar dacă acesta nu utilizează serviciul.

În aceste condiții, suma forfetară reprezintă retribuția primită de compania aeriană în schimbul biletelor care au fost emise de terț pe seama companiei menționate, dar care nu au fost utilizate de cumpărători. Există, așadar, o legătură directă între prestarea de servicii furnizată și remunerația primită pentru aceasta.

(a se vedea punctele 45 și 47-52 și dispozitiv 3)