Language of document : ECLI:EU:F:2016:136

ORDONANȚA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE
A UNIUNII EUROPENE
(Camera a doua)

24 iunie 2016

Cauza F‑142/11 RENV

Erik Simpson

împotriva

Consiliului Uniunii Europene

„Funcție publică – Trimitere spre rejudecare Tribunalului după anulare – Funcționari – Avansare în grad – Decizie de a nu acorda reclamantului gradul AD 9 după reușita sa la un concurs general de gradul AD 9 – Obligația de motivare – Egalitate de tratament – Eroare vădită de apreciere – Articolul 81 din Regulamentul de procedură – Acțiune vădit nefondată”

Obiectul:      Acțiune introdusă în temeiul articolului 270 TFUE, aplicabil Tratatului CEEA potrivit articolului 106a din acesta, prin care domnul Erik Simpson solicită, pe de o parte, anularea deciziei din 9 decembrie 2010, prin care Consiliul Uniunii Europene i‑a respins cererea de avansare în gradul AD 9 în urma reușitei sale la concursul general EPSO/AD/113/07 organizat pentru recrutarea de șefi de unitate cu gradul AD 9, în special de limbă estonă, în domeniul traducerii, și a deciziei din 7 octombrie 2011 prin care i s‑a respins reclamația, și, pe de altă parte, obligarea Consiliului la repararea prejudiciului pe care l‑a suferit reclamantul, precum și la plata cheltuielilor de judecată

Decizia:      Respinge acțiunea. Domnul Erik Simpson suportă propriile cheltuieli de judecată efectuate în cauzele F‑142/11, T‑130/14 P și, respectiv, F‑142/11 RENV și este obligat la plata cheltuielilor de judecată efectuate de Consiliul Uniunii Europene în cauza F‑142/11. Consiliul Uniunii Europene suportă propriile cheltuieli de judecată efectuate în cauzele T‑130/14 P și F‑142/11 RENV.

Sumarul ordonanței

Funcționari – Egalitate de tratament – Noțiune – Limite

Diferențele de tratament justificate pe baza unui criteriu obiectiv și rezonabil, proporționale cu scopul urmărit de diferențierea în discuție, nu constituie o încălcare a principiului egalității de tratament. Printre criteriile obiective și rezonabile care pot justifica o diferență de tratament între funcționari figurează interesul serviciului. Pentru a decide în legătură cu măsurile care trebuie adoptate în interesul serviciului, administrația dispune de o largă putere de apreciere, astfel încât instanța comunitară, în cadrul controlului respectării principiului nediscriminării, trebuie să se limiteze la a verifica dacă instituția vizată nu a procedat la o diferențiere arbitrară sau vădit contrară interesului serviciului.

(a se vedea punctele 46 și 47)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: Hotărârea din 16 martie 2004, Afari/BCE, T‑11/03, EU:T:2004:77, punctul 65

Tribunalul Funcției Publice: Hotărârea din 19 octombrie 2006, De Smedt/Comisia, F‑59/05, EU:F:2006:105, punctul 76; Hotărârea din 23 ianuarie 2007, Chassagne/Comisia, F‑43/05, EU:F:2007:14, punctul 91, și Hotărârea din 25 februarie 2010, Pleijte/Comisia, F‑91/08, EU:F:2010:13, punctul 58 și jurisprudența citată