Language of document : ECLI:EU:C:2016:842

Cauza C42/15

Home Credit Slovakia a.s.

împotriva

Klára Bíróová

(cerere de decizie preliminară formulată de Okresný súd Dunajská Streda)

„Trimitere preliminară – Directiva 2008/48/CE – Protecția consumatorilor – Credit de consum – Articolul 1, articolul 3 litera (m), articolul 10 alineatele (1) și (2), articolul 22 alineatul (1) și articolul 23 – Interpretarea expresiilor «pe hârtie» și «un alt suport durabil» – Contract care face referire la un alt document – Cerința «formei scrise» în sensul dreptului național – Indicarea informațiilor impuse printr‑o referire la parametri obiectivi – Elemente care trebuie indicate într‑un contract de credit cu durată fixă – Consecințele absenței informațiilor obligatorii – Proporționalitate”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a treia) din 9 noiembrie 2016

1.        Protecția consumatorilor – Contracte de credit pentru consumatori – Directiva 2008/48 – Cerințe privind forma unui contract de credit – Necesitatea de a introduce toate elementele unui contract de credit întrun singur document – Inexistență – Reglementare națională care impune semnătura părților pe toate elementele unui contract de credit în scopul valabilității sale – Admisibilitate

[Directiva 2008/48 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 3 lit. (m) și art. 10 alin. (1) și (2)]

2.        Protecția consumatorilor – Contracte de credit pentru consumatori – Directiva 2008/48 – Cerințe privind informațiile care trebuie menționate în contract – Obligația de a indica fiecare scadență a plăților care urmează să fie efectuate de consumator prin referire la o dată precisă – Inexistență

[Directiva 2008/48 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 10 alin. (2) lit. (h)]

3.        Protecția consumatorilor – Contracte de credit pentru consumatori – Directiva 2008/48 – Cerințe privind informațiile care trebuie menționate în contract – Obligația de include întrun contract de credit cu durată fixă un extras de cont sub forma unui tabel de amortizare – Inexistență – Reglementare națională care prevede o astfel de obligație în sarcina creditorului – Inadmisibilitate

[Directiva 2008/48 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 10 alin. (2) lit. (h) și (i) și art. 10 alin. (3)]

4.        Protecția consumatorilor – Contracte de credit pentru consumatori – Directiva 2008/48 – Regimul național al sancțiunilor – Cerințe privind informațiile care trebuie menționate întrun contract de credit – Reglementare națională care consideră scutit de dobânzi și de costuri un contract de credit încheiat cu încălcarea acestor cerințe – Admisibilitate – Condiție

[Directiva 2008/48 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 10 alin. (2) și art. 23]

1.      Articolul 10 alineatele (1) și (2) din Directiva 2008/48 privind contractele de credit pentru consumatori și de abrogare a Directivei 87/102 coroborat cu articolul 3 litera (m) din această directivă trebuie interpretat în sensul că:

–        contractul de credit nu trebuie redactat în mod necesar într‑un singur document, dar toate elementele menționate la articolul 10 alineatul (2) din directiva menționată trebuie redactate pe hârtie sau pe un alt suport durabil;

–        nu se opune ca statul membru să prevadă în reglementarea sa națională, pe de o parte, că contractul de credit care intră în domeniul de aplicare al Directivei 2008/48 și care este redactat pe hârtie trebuie să fie semnat de părți, și, pe de altă parte, că această cerință privind semnătura se aplică în ceea ce privește toate elementele acestui contract enumerate la articolul 10 alineatul (2) din directiva menționată.

Astfel, deși nu toate elementele menționate la articolul 10 alineatul (2) din Directiva 2008/48 trebuie să fie incluse în mod necesar într‑un singur document, trebuie să se observe totuși că, ținând seama de alineatul (1) al respectivului articol, toate elementele enumerate la acest alineat (2) trebuie să fie redactate pe hârtie sau pe un alt suport durabil și să fie parte integrantă din contractul de credit. În plus, întrucât este necesar ca elementele prevăzute la articolul 10 alineatul (2) din Directiva 2008/48 să fie specificate în mod clar și concis, contractul trebuie să conțină o trimitere clară și precisă la celelalte suporturi pe hârtie sau la celelalte suporturi durabile care conțin aceste elemente, remise în mod efectiv consumatorului înainte de încheierea contractului, astfel încât să îi permită să își cunoască în mod real toate drepturile și obligațiile.

Potrivit articolului 10 alineatul (1) al doilea paragraf din Directiva 2008/48, acest articol se aplică fără a aduce atingere niciunei norme naționale privind valabilitatea încheierii de contracte de credit care respectă legislația Uniunii. În acest sens, cerința privind semnătura părților intră sub incidența unei norme naționale privind validitatea încheierii contractelor de credit, în sensul articolului 10 alineatul (1) al doilea paragraf din Directiva 2008/48.

În această privință, în cazul în care un stat membru prevede în reglementarea sa națională că cerința privind semnătura părților pentru un contract de credit este aplicabilă în ceea ce privește toate elementele acestui contract, aspect a cărui verificare este de competența instanței de trimitere, nici Directiva 2008/48, nici dreptul Uniunii în general nu se opun respectivei cerințe.

(a se vedea punctele 33, 34, 39-40, 44 și 45 și dispozitiv 1)

2.      Articolul 10 alineatul (2) litera (h) din Directiva 2008/48 privind contractele de credit pentru consumatori și de abrogare a Directivei 87/102 trebuie interpretat în sensul că nu este necesar ca contractul de credit să indice fiecare scadență a plăților care urmează să fie efectuate de consumator prin referire la o dată precisă, în măsura în care condițiile acestui contract îi permit consumatorului respectiv să identifice fără dificultate și cu certitudine datele acestor plăți.

(a se vedea punctul 50 și dispozitiv 2)

3.      Articolul 10 alineatul (2) literele (h) și (i) din Directiva 2008/48 privind contractele de credit pentru consumatori și de abrogare a Directivei 87/102 trebuie interpretat în sensul că contractul de credit cu durată fixă care prevede amortizarea capitalului prin plățile consecutive nu trebuie să precizeze, sub forma unui tabel de amortizare, ce parte din fiecare plată va fi afectată rambursării acestui capital. Dispozițiile menționate, interpretate prin coroborare cu articolul 22 alineatul (1) din această directivă, se opun ca un stat membru să prevadă o astfel de obligație în reglementarea sa națională.

Astfel, ținând seama de modul de redactare clar a dispozițiilor articolului 10 alineatul (2) litera (h), care prevede că contractul de credit trebuie să specifice numai suma, numărul și frecvența și, dacă este cazul, ordinea plăților și ale articolului 10 alineatul (2) litera (i) și ale articolului 10 alineatul (3), care prevăd că numai la cererea consumatorului, creditorul are obligația de a‑i transmite un extras de cont sub forma unui tabel de amortizare, se poate concluziona că Directiva 2008/48 nu prevede obligația de a include în contractul de credit un extras de cont sub forma unui tabel de amortizare.

În plus, în ceea ce privește contractele care intră în domeniul de aplicare al Directivei 2008/48, statele membre nu pot adopta obligații pentru părțile la contract neprevăzute de directiva menționată în cazul în care aceasta conține dispoziții armonizate în materia vizată de acele obligații. Aceasta este situația articolului 10 alineatul (2) din Directiva 2008/48 care realizează o armonizare în ceea ce privește elementele care trebuie incluse în mod obligatoriu în contractul de credit.

(a se vedea punctele 52-56 și 59 și dispozitiv 3)

4.      Articolul 23 din Directiva 2008/48 privind contractele de credit pentru consumatori și de abrogare a Directivei 87/102 trebuie interpretat în sensul că nu se opune ca un stat membru să prevadă în reglementarea sa națională că, în cazul în care un contract de credit nu specifică toate elementele impuse la articolul 10 alineatul (2) din această directivă, contractul respectiv este considerat scutit de dobânzi și de costuri, în măsura în care este vorba despre un element a cărui absență poate pune în discuție posibilitatea consumatorului de a aprecia întinderea angajamentului său.

Prin urmare, prezintă o asemenea importanță esențială obligația de a specifica într‑un contract de credit elemente precum dobânda anuală efectivă, menționată la articolul 10 alineatul (2) litera (g) din Directiva 2008/48, numărul și frecvența plăților, conform articolului 10 alineatul (2) litera (h) din această directivă, precum și, dacă este cazul, existența unor taxe notariale, a garanțiilor și a asigurărilor necesare, așa cum se prevede la articolul 10 alineatul (2) literele (n) și (o) din directiva menționată. Astfel, întrucât nemenționarea într‑un asemenea contract de credit a acestor elemente poate pune în discuție posibilitatea consumatorului de a aprecia întinderea angajamentului său, sancționarea prin decăderea creditorului din dreptul său la dobânzi și la costuri trebuie considerată proporțională în sensul articolului 23 din Directiva 2008/48.

(a se vedea punctele 70, 71 și 73 și dispozitiv 4)