Cauza C‑582/14

Patrick Breyer

împotriva

Bundesrepublik Deutschland

(cerere de decizie preliminară formulată de Bundesgerichtshof)

„Trimitere preliminară – Prelucrarea datelor cu caracter personal – Directiva 95/46/CE – Articolul 2 litera (a) – Articolul 7 litera (f) – Noțiunea «date cu caracter personal» – Adrese de protocol internet – Stocare de către un furnizor de servicii de comunicații electronice – Reglementare națională care nu permite luarea în considerare a interesului legitim urmărit de operator”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a doua) din 19 octombrie 2016

1.        Apropierea legislațiilor – Protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal – Directiva 95/46 – Domeniu de aplicare – Date cu caracter personal – Noțiune – Adresă de protocol internet dinamică înregistrată de un furnizor de servicii de comunicații electronice cu prilejul consultării unui site internet de către o persoană – Includere – Condiție – Existența unor mijloace legale care îi permit furnizorului de servicii de comunicații electronice să identifice persoana vizată cu ajutorul informațiilor suplimentare deținute de furnizorul de acces la internet

[Directiva 95/46 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 2 lit. (a)]

2.        Apropierea legislațiilor – Protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal – Directiva 95/46 – Condiții de legalitate a unei prelucrări de date cu caracter personal – Realizarea interesului legitim urmărit de către operator sau de către destinatarul datelor – Reglementare națională care nu permite luarea în considerare a interesului legitim al furnizorului de servicii de comunicații electronice de a asigura funcționalitatea generală a serviciilor respective – Inadmisibilitate

(Directiva 95/46 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 7 lit. (f)]

1.      Articolul 2 litera (a) din Directiva 95/46 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date trebuie interpretat în sensul că o adresă de protocol internet (adresă IP) dinamică înregistrată de un furnizor de servicii de comunicații electronice cu ocazia consultării de către o persoană a unui site internet pe care acest furnizor îl pune la dispoziția publicului constituie, pentru furnizorul respectiv, o dată cu caracter personal în sensul acestei dispoziții, în cazul în care acesta dispune de mijloace legale care îi permit să identifice persoana vizată cu ajutorul informațiilor suplimentare de care dispune furnizorul de acces la internet al acestei persoane.

Astfel, faptul că informațiile suplimentare necesare pentru a identifica utilizatorul unui site internet sunt deținute nu de furnizorul de servicii de comunicații electronice, ci de furnizorul de acces la internet al acestui utilizator, nu este de natură să excludă că adresele IP dinamice înregistrate de furnizorul de servicii de comunicații electronice constituie, pentru acesta, date cu caracter personal în sensul articolului 2 litera (a) din Directiva 95/46.

(a se vedea punctele 44 și 49 și dispozitiv 1)

2.      Articolul 7 litera (f) din Directiva 95/46 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări a unui stat membru în temeiul căreia un furnizor de servicii de comunicații electronice poate colecta și utiliza datele cu caracter personal aferente unui utilizator al acestor servicii, în lipsa consimțământului acestuia, numai în măsura în care această colectare și această utilizare sunt necesare pentru a permite și a factura utilizarea concretă a serviciilor respective de către acest utilizator, fără ca obiectivul care vizează asigurarea funcționalității generale a acelorași servicii să poată justifica utilizarea datelor menționate după o sesiune de consultare a acestora.

Astfel, articolul 7 litera (f) din directiva menționată se opune ca un stat membru să excludă în mod categoric și generalizat posibilitatea ca anumite categorii de date cu caracter personal să fie prelucrate, fără a permite o ponderare a drepturilor și a intereselor opuse în cauză într‑un anumit caz. Un stat membru nu poate astfel să stabilească, pentru aceste categorii, în mod definitiv, rezultatul ponderării drepturilor și intereselor opuse fără a permite un rezultat diferit în funcție de împrejurările speciale ale unui caz concret.

(a se vedea punctele 62 și 64 și dispozitiv 2)