Language of document :

Acțiune introdusă la 5 aprilie 2017 – Comisia Europeană/Ungaria

(Cauza C-171/17)

Limba de procedură: maghiara

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: V. Bottka și H. Tserepa-Lacombe, agenți)

Pârâtă: Ungaria

Concluziile reclamantei

Comisia solicită Curții:

să constate că sistemul național de plată mobilă introdus și menținut în vigoare în Ungaria, reglementat de Legea nr. CC din 2011 și decretul său de aplicare nr. 356/2012 din 13 decembrie 2012, care creează un monopol acordând drepturi exclusiv în favoarea Nemzeti Mobilfizetési Zrt. Și împiedică intrarea pe piața de gros a piețelor mobile, deschisă anterior concurenței, a cărui instituire nu era în plus nici necesară, nici proporționată, este contrară:

în primul rând, articolului 15 alineatul (2) litera (d) și articolului 16 alineatul (1) din Directiva 2006/123/CE1 ,

în al doilea rând, articolelor 49 și 56 TFUE;

obligarea Ungariei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Legea nr. CC din 1 aprilie 2011 privind sistemul național de plată mobilă (denumită în continuare „legea”) a modificat cadrul juridic al serviciilor de plată mobilă cu efect de la 1 aprilie 2013 (dar cu efect obligatoriu numai de la 2 iulie 2014). Legea definește servicii care fac obiectul unei comercializări centralizate și mobile în următoarele domenii: a) servicii de parcare publică; b) punerea la dispoziție a rețelei rutiere în vederea circulației; c) transportul de persoane asigurat de o întreprindere de stat; d) celelalte servicii oferite de un organism de stat. Dintre acestea, până în prezent plata mobilă nu este posibilă în Ungaria decât pentru parcare publică și utilizarea rețelei rutiere în vederea circulației, (e-vinietă și HU-GO). Prezenta procedură privește însă cele patru domenii reglementate de lege.

Potrivit Comisiei, în ceea ce privește serviciul de parcare publică, Nemzeti Mobilfizetési Zrt. desfășoară în esență aceeași activitate ca și prestatorii anteriori de servicii de plată mobilă, diferența constând în faptul că aceasta se bucură de un drept exclusiv de a încheia contracte cu operatorii parcărilor și că redevențele sale sunt reglementate. Situația este aceeași în ceea ce privește punerea la dispoziție a rețelei rutiere în vederea circulației întrucât Nemzeti Mobilfizetési Zrt. este unicul prestator care a încheiat un contract cu furnizorul serviciului public și poate revinde direct dreptul de utilizare a drumurilor publice. Rezultă că, în aceste două sectoare, ceilalți prestatori de plăți mobile sau de telefonie mobilă nu pot opera decât în calitate de revânzători.

În consecință, introducerea sistemului național de plată mobilă și drepturile exclusive acordate în favoarea Nemzeti Mobilfizetési Zrt. împiedică accesul întreprinderilor (maghiare și străine) la piața de gros a plății mobile (cu alte cuvinte la piața serviciilor furnizate altor revânzători prestatori de plată mobilă prin intermediul unor contracte încheiate cu furnizorii de servicii de parking sau de alte servicii publice), care anterior era deschisă concurenței. Prin urmare, potrivit Comisiei, dispozițiile privind sistemul național de plată mobilă, în ansamblul lor, creează o discriminare și încalcă libertatea de stabilire (încălcarea articolului 15 din Directiva 2006/123/CE și a articolului 49 TFUE). Aceste dispoziții încalcă însă și libera prestare a serviciilor (încălcarea articolului 16 din Directiva 2006/123/CE și a articolului 56 TFUE), drepturile exclusive conferite în favoarea Nemzeti Mobilfizetési Zrt restrângând prestarea de servicii transfrontaliere. În ceea ce privește celelalte servicii care fac obiectul unei comercializări centralizate și mobile, pentru care plata mobilă nu există încă în Ungaria, legea acordă același drept exclusiv în favoarea Nemzeti Mobilfizetési Zrt., iar această analiză juridică este în egală măsură valabilă.

Conform dispozițiilor pertinente ale Tratatului FUE și ale Directivei 2006/123/CE, libertățile de stabilire și de prestare a serviciilor nu pot face obiectul unor restricții decât dacă acestea sunt nediscriminatorii și de interes public și respectă cerințele necesității și proporționalității. Comisia apreciază că motivele prezentate de Ungaria nu sunt de natură să justifice restricțiile introduse de lege întrucât ele nu îndeplinesc cerințele în materie de necesitate și de proporționalitate.

____________

1 Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieței interne (JO L 376, p. Ediție specială, 13/vol. 58, p. 50).