Language of document : ECLI:EU:C:2017:419

Cauza C529/15

Procedură inițiată de Gert Folk

(cerere de decizie preliminară formulată de Verwaltungsgerichtshof)

„Trimitere preliminară – Răspundere pentru mediul înconjurător – Directiva 2004/35/CE – Articolul 17 – Aplicabilitate în timp – Exploatarea unei centrale hidroelectrice puse în funcțiune anterior expirării termenului de transpunere a acestei directive – Articolul 2 punctul 1 litera (b) – Noțiunea «daună adusă mediului» – Reglementare națională care exclude orice daună acoperită de o autorizație – Articolul 12 alineatul (1) – Accesul la justiție în materie de dreptul mediului – Calitate procesuală activă – Directiva 2000/60/CE – Articolul 4 alineatul (7) – Efect direct”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera întâi) din 1 iunie 2017

1.        Mediu – Prevenirea și repararea daunelor aduse mediului – Răspunderea pentru mediul înconjurător – Directiva 2004/35 – Aplicarea în timp – Daune aduse mediului ulterior datei de expirare a termenului de transpunere a directivei, dar cauzate de exploatarea unei instalații puse în funcțiune anterior acestei date – Aplicabilitatea directivei

(Directiva 2004/5 a Parlamentului European și a Consiliului, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/31, art. 17)

2.        Mediu – Prevenirea și repararea daunelor aduse mediului – Răspunderea pentru mediul înconjurător – Directiva 2004/35 – Noțiunea „daună adusă mediului” – Reglementare națională care exclude din noțiunea de daună adusă mediului orice daună acoperită de o autorizație acordată în temeiul dispozițiilor naționale domeniul apei – Inadmisibilitate

[Directiva 2004/35 a Parlamentului European și a Consiliului, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/31, art. 2 punctul 1 lit. (b)]

3.        Mediu – Politica comunitară în domeniul apei – Directiva 2000/60 – Obiective de mediu – Obligație de a pune în aplicare măsurile necesare pentru a preveni deteriorarea stării corpurilor de apă de suprafață dau de apă subterană – Posibilitate de derogare pentru proiectele de interes public major – Condiții prevăzute la articolul 4 alineatul (7) din directiva menționată – Obligația unei instanțe naționale de a controla respectarea condițiilor prevăzute de această dispoziție pentru a determina existența unei daune de mediu, în sensul Directivei 2004/35, în ipoteza eliberării unei autorizații fără examinarea respectării acestor condiții – Inexistență

[Directiva 2000/60 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 4 alin. (7) lit. (a)-(d) și Directiva 2004/35 a Parlamentului European și a Consiliului, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/31, art. 2 punctul 1 lit. (b)]

4.        Mediu – Prevenirea și repararea daunelor aduse mediului – Răspunderea pentru mediul înconjurător – Directiva 2004/35 – Proceduri de revizuire – Reglementare națională care nu permite titularilor de drepturi de pescuit să angajeze o procedură de revizuire cu privire la o daună adusă mediului – Inadmisibilitate

(Directiva 2004/35 a Parlamentului European și a Consiliului, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/31, art. 12 și 13)

1.      Articolul 17 din Directiva 2004/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind răspunderea pentru mediul înconjurător în legătură cu prevenirea și repararea daunelor aduse mediului, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009, trebuie interpretat în sensul că, sub rezerva verificărilor care incumbă instanței de trimitere, directiva menționată se aplică ratione temporis daunelor aduse mediului care s‑au produs ulterior datei de 30 aprilie 2007, dar care au fost cauzate de exploatarea unei instalații autorizate în conformitate cu reglementarea în domeniul apei și puse în funcțiune anterior acestei date.

(a se vedea punctul 25 și dispozitiv 1)

2.      Directiva 2004/35, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/31, în special articolul 2 punctul 1 litera (b) din aceasta, trebuie interpretată în sensul că se opune unei dispoziții de drept național care exclude, în manieră generală și automată, ca o daună care are efecte negative grave asupra stării ecologice, chimice sau cantitative ori asupra potențialului ecologic al apelor în cauză să fie calificată drept „daună adusă mediului” ca urmare a simplului fapt că este acoperită de o autorizație eliberată în aplicarea acestui drept.

(a se vedea punctul 34 și dispozitiv 2)

3.      În ipoteza în care o autorizație a fost eliberată în aplicarea dispozițiilor naționale fără examinarea condițiilor enunțate la articolul 4 alineatul (7) literele (a)-(d) din Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei, o instanță națională nu este obligată să verifice ea însăși dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute în această dispoziție pentru a determina existența unei daune aduse mediului în sensul articolului 2 punctul 1 litera (b) din Directiva 2004/35, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/31.

Astfel, obligația de a controla că sunt îndeplinite condițiile enumerate la articolul 4 alineatul (7) literele (a)-(d) din Directiva 2000/60 revine autorităților naționale competente să autorizeze un proiect, înainte de a elibera o asemenea autorizație, fără a aduce atingere unui eventual control jurisdicțional. În schimb, dreptul Uniunii nu obligă nicidecum instanțele naționale să se substituie autorității competente examinând ele însele condițiile menționate atunci când această autoritate a eliberat autorizația fără să fi efectuat examinarea respectivă.

(a se vedea punctele 39 și 40 și dispozitiv 3)

4.      Articolele 12 și 13 din Directiva 2004/35, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/31, trebuie interpretate în sensul că se opun unei dispoziții de drept național precum cea în discuție în litigiul principal, care nu permite titularilor de drepturi de pescuit să angajeze o procedură de revizuire cu privire la o daună adusă mediului, în sensul articolului 2 punctul 1 litera (b) din directiva menționată.

(a se vedea punctul 50 și dispozitiv 4)