Language of document : ECLI:EU:T:2017:694

Cauza T175/15

Mohamed Marouen Ben Ali Ben Mohamed Mabrouk

împotriva

Consiliului Uniunii Europene

„Politica externă și de securitate comună – Măsuri restrictive luate împotriva anumitor persoane și entități având în vedere situația din Tunisia – Măsuri luate împotriva unor persoane răspunzătoare de însușirea ilegală de fonduri ale statului și a unor persoane și entități asociate – Înghețarea fondurilor – Lista persoanelor, entităților și organismelor cărora li se aplică înghețarea fondurilor – Menținerea includerii numelui reclamantului – Bază factuală insuficientă – Eroare vădită de apreciere – Eroare de drept – Drept de proprietate – Principiul bunei administrări – Termen rezonabil de soluționare – Prezumția de nevinovăție – Cerere de adaptare – Act de confirmare – Inadmisibilitate”

Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera a cincea) din 5 octombrie 2017

1.      Politica externă și de securitate comună – Măsuri restrictive îndreptate împotriva anumitor persoane și entități având în vedere situația din Tunisia – Înghețarea fondurilor persoanelor implicate în deturnări de fonduri publice și ale persoanelor fizice sau juridice, ale entităților sau ale organismelor care le sunt asociate – Persoană răspunzătoare de însușirea ilegală de fonduri ale statului– Noțiune – Interpretare largă

[Decizia 2011/72/PESC a Consiliului, art. 1 alin. (1), și Decizia 2011/172/PESC a Consiliului art. 1 alin. (1)]

2.      Politica externă și de securitate comună – Măsuri restrictive îndreptate împotriva anumitor persoane şi entități având în vedere situația din Tunisia – Înghețarea fondurilor persoanelor implicate în deturnări de fonduri publice și ale persoanelor fizice sau juridice, ale entităților sau ale organismelor care le sunt asociate – Natura acestor măsuri – Măsuri pur asigurătorii – Lipsa caracterului penal

[Decizia 2011/72/PESC a Consiliului, considerentele (1) și (2) și art. 1]

3.      Uniunea Europeană – Controlul jurisdicțional al legalității actelor instituțiilor – Măsuri restrictive îndreptate împotriva anumitor persoane și entități având în vedere situația din Tunisia – Înghețarea fondurilor persoanelor implicate în deturnări de fonduri publice și ale persoanelor fizice sau juridice, ale entităților sau ale organismelor care le sunt asociate – Întinderea controlului – Proba temeiniciei măsurii – Obligația Consiliului de a verifica sistematic elementele de probă furnizate de autoritățile unei țări terțe – Inexistență

[Decizia 2011/72/PESC a Consiliului, art. 1 alin. (1), și Decizia (PESC) 2015/157 a Consiliului]

4.      Uniunea Europeană – Controlul jurisdicțional al legalității actelor instituțiilor – Măsuri restrictive îndreptate împotriva anumitor persoane și entități având în vedere situația din Tunisia – Înghețarea fondurilor persoanelor implicate în deturnări de fonduri publice și ale persoanelor fizice sau juridice, ale entităților sau ale organismelor care le sunt asociate – Întinderea controlului – Proba temeiniciei măsurii – Obligația Consiliului de a evalua necesitatea obținerii comunicării informațiilor sau a elementelor de probă adiționale din partea autorităților naționale – Conținut – Respectarea principiilor statului de drept și drepturilor omului

[art. 21 alin. (1) primul paragraf, alin. (2) lit. (b) și alin. (3) TUE și art. 23 TUE; Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 41; Decizia 2011/72/PESC a Consiliului, art. 1 alin. (1), și Decizia (PESC) 2015/157 a Consiliului]

5.      Uniunea Europeană – Controlul jurisdicțional al legalității actelor instituțiilor – Măsuri restrictive îndreptate împotriva anumitor persoane și entități având în vedere situația din Tunisia – Înghețarea fondurilor persoanelor implicate în deturnări de fonduri publice și ale persoanelor fizice sau juridice, ale entităților sau ale organismelor care le sunt asociate – Întinderea controlului – Aprecierea legalității în funcție de informațiile disponibile la momentul adoptării deciziei

[Decizia 2011/72/PESC a Consiliului și Decizia (PESC) 2015/157 a Consiliului]

6.      Dreptul Uniunii Europene – Principii – Dreptul la protecție jurisdicțională efectivă – Respectarea unui termen rezonabil – Domeniu de aplicare – Măsuri restrictive îndreptate împotriva anumitor persoane și entități având în vedere situația din Tunisia – Procedură judiciară într‑o țară terță care servește drept temei pentru decizia de adoptare a măsurilor restrictive – Excludere

[Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 47 și art. 51 alin. (1) și (2); Decizia (PESC) 2015/157 a Consiliului]

7.      Politica externă și de securitate comună – Măsuri restrictive îndreptate împotriva anumitor persoane și entități având în vedere situația din Tunisia – Înghețarea fondurilor persoanelor implicate în deturnări de fonduri publice și ale persoanelor fizice sau juridice, ale entităților sau ale organismelor care le sunt asociate – Restricția dreptului de proprietate – Încălcarea principiului proporționalității – Inexistență

[Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 17; Decizia 2011/72/PESC a Consiliului și Decizia (PESC) 2015/157 a Consiliului]

8.      Acțiune în anulare – Acțiune îndreptată împotriva unei decizii pur confirmative a unei decizii anterioare – Inadmisibilitate – Noțiunea „decizie de confirmare” – Decizie a Consiliului de a nu radia numele unei persoane înscrise în anexa la o decizie de instituire a unor măsuri restrictive, adoptată în urma unei reexaminări a situației sale întemeiate pe fapte noi și esențiale – Excludere

[Decizia 2011/72/PESC a Consiliului, art. 2 alin. (3) și art. 5 alin. (6)]

1.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 30-32, 34 și 83)

2.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 33 și 140)

3.      În cadrul Deciziei 2011/72/PESC privind măsuri restrictive îndreptate împotriva anumitor persoane și entități având în vedere situația din Tunisia, nu revine, în principiu, Consiliului sarcina de a examina și a aprecia el însuși relevanța și exactitatea elementelor pe care se întemeiază procedurile judiciare care vizează persoanele ale căror nume sunt înscrise în anexa la această decizie. Astfel, adoptând această decizie și deciziile subsecvente, Consiliul nu urmărește să sancționeze el însuși însușirile ilegale de fonduri ale statului asupra cărora anchetează autoritățile tunisiene, ci să mențină posibilitatea acestor autorități de a constata însușirile ilegale menționate și de a recupera produsul acestora. Autorităților tunisiene competente le revine, așadar, sarcina de a verifica elementele menționate și de a stabili consecințele corespunzătoare. Astfel, nu revine, în principiu, Consiliului și Tribunalului sarcina de a verifica temeinicia unor astfel de proceduri, ci numai temeinicia deciziei de înghețare a fondurilor din perspectiva elementelor prezentate de autoritățile tunisiene. În caz contrar, ar putea exista situații în care Consiliul ar fi pus în situația de a trage concluzii premature cu privire la temeinicia anchetei respective și susceptibile să fie în divergență cu cele trase de autoritățile tunisiene înseși. O astfel de situație ar putea avea drept rezultat paradoxal că, în momentul în care persoana respectivă ar fi judecată și, dacă este cazul, recunoscută răspunzătoare de însușirea ilegală de fonduri ale statului tunisian de către aceste autorități, nu ar mai exista o înghețare a activelor sale în Uniunea Europeană care să permită recuperarea produsului însușirilor ilegale de fonduri care îi sunt reproșate. Efectul util al Deciziei 2011/72 nu ar fi, în mod evident, asigurat.

(a se vedea punctele 40 și 46)

4.      În cadrul Deciziei 2011/72/PESC privind măsuri restrictive îndreptate împotriva anumitor persoane și entități având în vedere situația din Tunisia, Consiliul nu poate valida, în orice împrejurare, constatările autorităților judiciare tunisiene care figurează în documentele furnizate de acestea din urmă. Astfel, este de competența acestuia să examineze, cu atenție și cu imparțialitate, elementele de probă care îi sunt transmise de autoritățile competente, având în vedere, în special, observațiile și eventualele elemente dezincriminatoare prezentate de reclamant. Această obligație rezultă și din principiul bunei administrări, consacrat la articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. În vederea îndeplinirii acestei obligații de examinare cu atenție și cu imparțialitate, revine Consiliului sarcina să evalueze necesitatea de a obține sau de a nu obține comunicarea informațiilor sau a elementelor de probă adiționale din partea autorităților competente în funcție de observațiile reclamantului și de elementele factuale prezentate de acesta. În special, deși Consiliul nu este competent să se substituie autorităților judiciare tunisiene în aprecierea temeiniciei anchetei judiciare în curs care îl vizează pe reclamant, nu se poate exclude ca această instituție să fie obligată să solicite lămuriri cu privire la elementele pe care se întemeiază această anchetă. Din moment ce Consiliul a prezentat dovezi privind existența unei anchete judiciare în curs care îl vizează pe reclamant, iar fiabilitatea acestora nu este contestată, revine reclamantului obligația de a indica elementele concrete de care se prevalează pentru a repune în discuție temeinicia acestei anchete.

În această privință, respectarea principiilor statului de drept și drepturilor omului, precum și demnității umane se impune în cazul oricărei acțiuni a Uniunii, inclusiv în domeniul politicii externe și de securitate comună, așa cum reiese din coroborarea dispozițiilor articolului 21 alineatul (1) primul paragraf TUE, ale articolului 21 alineatul (2) litera (b) TUE și ale articolului 21 alineatul (3) TUE și ale articolului 23 TUE. În special, trebuie arătat că articolul 21 alineatul (1) TUE prevede că acțiunea Uniunii pe scena internațională intenționează să promoveze în lumea întreagă, printre altele, statul de drept, universalitatea și indivizibilitatea drepturilor omului și respectarea dreptului internațional. Or, principiul termenului rezonabil de soluționare este o componentă a dreptului la un proces echitabil care este protejată prin dispozițiile mai multor instrumente de drept internațional obligatorii din punct de vedere juridic. În consecință, nu se poate exclude ca, în prezența unor elemente obiective, fiabile, precise și concordante de natură să suscite întrebări legitime cu privire la respectarea dreptului persoanei interesate la un termen rezonabil de soluționare în cadrul anchetei judiciare în curs care îl vizează și care servește de temei pentru înghețarea activelor sale în Uniune, Consiliul să procedeze la verificările necesare.

(a se vedea punctele 41, 42, 48, 64 și 65)

5.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 61)

6.      Potrivit textului articolului 47 alineatul (2) prima teză din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, orice persoană are dreptul la un proces echitabil, public și într‑un termen rezonabil, în fața unei instanțe judecătorești independente și imparțiale, constituită în prealabil prin lege.

Or, în lumina articolului 51 alineatele (1) și (2) din cartă, dispozițiile articolului 47 din aceasta trebuie interpretate în sensul că vizează dreptul la o protecție jurisdicțională efectivă numai în procedurile în care sunt în joc drepturile și libertățile garantate de dreptul Uniunii. Astfel, articolul 47 din cartă garantează că înghețarea activelor în litigiu va face obiectul unui control jurisdicțional efectiv de către Tribunal, ceea ce implică, în special, verificarea ca decizia de adoptare a acestor măsuri să aibă o bază factuală suficient de solidă. O asemenea obligație de verificare, în temeiul articolului 47 din cartă, revine astfel Tribunalului, iar nu Consiliului. În schimb, dispozițiile articolului 47 din cartă nu pot fi aplicate dreptului reclamantului la o protecție jurisdicțională efectivă în cadrul procedurii judiciare care îl vizează într‑o țară terță. De altfel, faptul că decizia de adoptare a măsurilor restrictive care îl vizează pe reclamant este întemeiată pe această procedură judiciară nu poate avea drept efect să justifice un control al legalității sale în lumina acestor dispoziții. Astfel, pe de o parte, această decizie emană de la o instituție a Uniunii care nu este abilitată de tratate să exercite funcții jurisdicționale. Pe de altă parte, decizia menționată, adoptată în plus în cadrul politicii externe și de securitate comună, nu are un caracter jurisdicțional, neavând drept obiect să statueze asupra unei acțiuni, nici să soluționeze un litigiu.

(a se vedea punctele 89-92)

7.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 150 și 151)

8.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 155-157)